Am primit povestea unuia dintre voluntarii De-a arhitectura din acest an şcolar – arh. Irina Filip – care predă ca arhitect îndrumător voluntar la una dintre clasele De-a arhitectura din Constanţa. În continuare Irina ne vorbeşste despre lecţia de materiale şi texturi din cadrul cursului. Vă invităm să-i citiţi povestea!
În anul școlar 2016-2017 predau opționalul „De-a arhitectura în orașul meu. Educație pentru arhitectură și mediu construit”, la clasa a VII-a, în cadrul Şcolii Gimnaziale Nr. 10 „Mihail Koiciu” din Constanța, alături de doamna director, profesor de educație tehnologică, Cătălina Dumbravă.
Inițiativa doamnei director de a se înscrie cu această clasă în programul Asociației De-a Arhitectura a prins contur datorită dorinței de a aprofunda noțiunile studiate în cadrul disciplinei „Educație tehnologică”, în clasa a V-a, impulsionată fiind de curiozitatea copiilor de a descifra lumea construcțiilor.
În luna decembrie am abordat tema „Materialele și texturile”, din cadrul capitolului „Spațiul şi materialitatea”. Această temă s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri, două având loc în sala de clasă, iar una în proximitatea școlii, desfășurându-se sub forma unei expediții.
Scopul acestor activități a fost acela de a relua și a aprofunda anumite noțiuni studiate de copii în clasa a V-a la modulul I, „Organizarea mediului construit”, la disciplina „Educație tehnologică”, precum și de a-i familiariza cu diferite tipuri de materiale de construcții, astfel încât să îşi însușească un minim de cunoștinte cu privire la clasificarea lor pe baza anumitor criterii.
Lecţia I
În cadrul primei lecţii am dat o definiție materialelor de construcții, apoi am reluat unele idei cu privire la importanța colectivului de proiectare, subliniind necesitatea muncii în echipă, a parteneriatului dintre arhitect și inginerul de rezistență. Am accentuat faptul că orice construcție trebuie să fie rezistentă, stabilă și durabilă la diversele solicitări la care este supusă pe perioada ciclului său de viață. Aceste criterii sunt asigurate prin calcule efectuate de către specialiști în domeniu, astfel încât buna funcționare a unei construcții depinde de o proiectare corectă, de calitatea materialelor folosite, precum și de calitatea execuției – punerea în operă a tuturor materialelor folosite.
Pe tot parcursul discuțiilor, pentru a ne atinge obiectivele, am apelat la mijloace informativ-demonstrative, cu ajutorul cărora am putut ghida copiii în aceste descoperiri și clasificări folosindu-ne de numeroase materiale, mostre atât din recuzita proprie, cât și primite de la partenerii noștri, Zoiss Home Design, precum și numeroase prezentări PowerPoint, atât din galeria acestui opțional, cât și prezentări proprii.
Pentru a întări semnificația celor afirmate, cu privire la importanța colaborării dintre arhitect și inginer, am prezentat copiilor cateva poze cu zone afectate de seisme de diferite intensități, observând faptul că unele construcții au rezistat șocului, altele nu, provocând pagube materiale însemnate.
Astfel, am realizat o primă clasificare a materialelor de construcții, împârțindu-le în următoarele categorii: materiale cu rol structural și materiale cu rol decorativ. Ulterior, copiii au descoperit că mai sunt și alte categorii.
În ceea ce privește materialele cu rol structural, am fost plăcut surprinsă de faptul că imediat cum am abordat acest subiect, copiii au început să ne prezinte alcătuirea constructivă a unei clădiri, moment în care am înțeles entuziasmul și curiozitatea lor de a înțelege clădirile și modul în care sunt construite.
„Buuun! Păi haideți să facem o radiografie a unor clădiri!” le-am cerut copiilor văzându-i atât de implicați în subiect. Astfel, folosindu-ne de numeroase imagini, am discutat depre structura în cadre, tip „schelet” și structura din zidărie portantă. În cazul ambelor situații, pentru a explica importanța fundațiilor, am făcut o analogie cu corpul uman, astfel încât am asemuit piciorul nostru și laba piciorului cu grinzile și talpa de fundare, în scopul de a asigura stabilitatea și echilibrul construcției. Ne-am amuzat, gândindu-ne cum ar fi sa plece casa la plimbare, întrucât noi, persoane bipede, ne folosim picioarele și pentru a ne deplasa!
Am discutat despre gradul ridicat de flexibilitate a spațiilor interioare, la nivel de (re)compartimentare, când avem o structură tip „schelet”, precum și avantajul de a realiza închiderile perimetrale din ce material dorim noi… poate chiar complet din sticlă! Le-am explicat că așa cum corpul uman, slăbuț sau rotunjor, „ascunde” un schelet, așa și materialele îmbracă un schelet care permite construcției să fie stabilă.
Am prezentat, prin aceeași asemănare cu alcătuirea corpului uman, și existența armăturilor în cadrul elementelor de rezistență din beton. Cum ar sta oare pe noi mușchii și țesutul adipos dacă nu am fi avut oase, dacă nu am fi avut schelet pe care acestea să se prinda? Așa are nevoie și betonul de un element suplimentar, care să îl ajute să se comporte bine în timp, în diferite situații în care singur nu poate face față.
Ne-am amuzat vazând cifa de beton cu pompă pentru turnarea acestuia, cunoscută în limbaj popular sub denumirea de „elefant”. Am lămurit: vrem încăperi mai mari și mai înalte? Avem nevoie de mai mult beton și mai multe bare de armătura, deci vom avea stalpi și grinzi mai mari!
Prezentând structura din zidarie portantă, unde pereții au rol de susținere, lucru care ne determină să avem geamuri mai mici, altfel intrăm la cheltuieli suplimentare pentru stâlpișori în plus, am dat drept exemplu ideea de a avea o locuință pe care o gândim conform nevoilor noastre de la început, astfel încât să nu necesite recompartimentări ulterioare, realizând astfel o economie în ceea ce privește materiale de construcție precum beton și barele de armătură.
Întrebându-i care sunt cel mai des folosite materiale pentru pereții exteriori, copiii au răspuns imediat: cărămida și BCA-ul! Am prezentat din ce sunt realizate, le-am pipăit și am simțit că au texturi diferite!
Ajungând așadar la caramidă, am văzut împreună că produsele ceramice pot avea multiple utilizări, de la cărămizi pentru zidării și placări de pereți, la țigla ceramică pentru acoperișuri și până la pavaje pentru grădini, terase sau spații deschise.
Am realizat un „Știați că?”, în urma căruia copiii au aflat că învelitoarea din țiglă ceramică poate să aibă o greutate pe metru pătrat cuprinsă între 30-60kg, pe când învelitoarea din țiglă metalică poate să aibă o greutate pe metru pătrat cuprinsă între 6-10kg. De acest aspect trebuie să țină cont inginerul de rezistență, întrucât elementele ce compun acoperișul se calculează în funcție de acest considerent.
În ultimele momente ale lecției am discutat despre structuri din lemn și din metal, am dezbătut ce calde și primitoare par a fi casele din lemn, pe când metalul este, vizual vorbind, așa cum se și simte la atingere… rece!
Lecţia II
În cadrul celei de-a doua lecții, am fost într-o scurtă expediție în zona școlii, pentru a analiza o altă categorie de materiale, și anume materialele de protecție și finisaj. Era frig afară, ce bine că nu ploua, pentru că niciunul din noi nu avea haină impermeabilă!
Am structurat această afirmație și întrebările ce au urmat astfel încât copiii au ajuns la concluzia că așa cum noi ne apărăm de frig, de ploaie și de vânt, așa și diferitele materiale pe care le-am studiat trebuie apărate de diverși factori ce îi pot afecta. Cum? Cu alte materiale!
Am analizat diferite construcții pe care le-am întâlnit în drumul nostru și am vorbit astfel despre diferite tipuri de materiale izolatoare – termoizolante, fonoizolante și hidroizolante – stabilind ce înseamnă fiecare, urmând ca în cea de-a treia lecție să aflăm mai multe despre ele.
Ponderea cea mai mare a acestei activități a fost analiza texturilor pentru diferitele materiale de finisaj folosite la nivelul clădirilor, gardurilor, pavajului.
Am descoperit cât de multe tipuri de tencuială de exterior există, am pipăit tencuieli fiiiiine, dar am constatat și cât de multe tipuri de granulații există, aspect care în combinație cu mișcarea și instrumentul cu care au fost aplicate aceste tencuieli, au rezultat efecte extrem de variate – striații verticale, orizontale, oblice, circulare, mai adânci, mai puțin adânci etc.
Concluzia copiilor? Este o decizie foarte grea ce tencuială decorativă de exterior să alegi și cum să o aplici. De culori nici nu mai vorbim!
La întoarcere am pipăit stâlpii, ce erau realizați din beton, am pipăit diferite placaje ale fațadelor, ce s-au dovedit a fi reci, am pipăit gard din lemn și gard din metal, diferența de temperatură fiind clară.
Concluzia zilei a fost că materialele de finisaj trebuie să fie plăcute în primul rând ochiului, să fie estetice, dar este totuși important să fie plăcute și la atingere. Completarea mea la concluzia lor? „Stați să ajungem să vorbim și despre finisajele interioare, acolo să văd ce ziceți și ce ați alege!”.
Lecţia III
În cadrul celei de-a treia ore am discutat despre materialele de protecție, reluând observațiile realizate în cadrul expediției, detaliindu-le. Am prezentat diferite tipuri de materiale izolatoare – termoizolante, fonoizolante și hidroizolante și am descifrat misterul utilizării fiecăruia dintre ele.
Am analizat cu copiii diferența dintre polistiren expandat și cel extrudat, ne-am jucat cu ele, le-am apăsat şi am observat că se comportă diferit fiecare dintre aceste tipuri și am dat exemple de tipuri de utilizări ale polistirenului expandat: material termoizolant și elemente decorative (brâu, cornișă, ancadrament uși și ferestre etc.).
Am analizat și alte soluții de termoizolare, precum vată minerală de sticlă și vată minerală bazaltică. Şi aici, una este mai moale, iar cealaltă este mai tare, și am văzut că modul de punere în operă diferă.
Am urmărit o succesiune de imagini pentru realizarea unui perete interior despărțitor din gips-carton, de-o parte și de-alta, având la mijloc vată minerală de sticlă.
Am văzut împreună o serie de imagini cu elementele componente ale acoperișului, discutând despre importanța tratării lemnului care este folosit în alcătuirea structurii acoperișului, imagini ce prezentau și termoizolarea lui, care este de dorit a se realiza cu vată minerală.
Le-am explicat că performanța tuturor tipurilor de materiale izolatoare se poate afla consultând fișa tehnică a produselor, stabilind că vor face acest lucru după ce mai cresc puțin și află cum să descifreze acele simboluri ale caracteristicilor produsului!
Am discutat în cele ce urmează despre diferite tipuri de finisaje interioare.
Am clasificat pardoselile în pardoseli calde și reci, ajungând la concluzia asta prin experiență proprie, folosindu-ne de simțul tactil, astfel încât am introdus în aceste două categorii pe de-o parte pardoselile din lemn, mocheta, linoleum, respectiv pardoseli din piatră naturală și piatră artificială.
În ceea ce privește pardoselile din piatră naturală, am dat exemple de pardoseli din granit, bazalt, ardezie, de origine calcaroasă (marmură, calcar, travertin etc.), gresie, diferite tipuri de mozaic (roman, venețian, florentin etc.) toate acestea putând fi prelucrate în forma dorită și totodată folosite în diferite tipuri de placări ale pereților interiori sau exteriori.
La categoria pardoseli din plăci artificiale am pipăit sau am văzut diferite variante de pardoseli din beton sau plăci pe bază de argilă, de dimensiuni și modele variate, ce conțin anumiți pigmenți de colorare, aceste plăci ce conțin argilă fiind prelucrate și arse la temperaturi ridicate, de peste 1000oC.
Am precizat importanța de a avea pardoseli antideparante, pe care să nu alunecăm, pentru că este periculos să facem patinaj artistic în casă!
În contextul acesta am adus în discuție și anumite tipuri de placări, vorbind despre materialele cu rol decorativ, care creează o anumită stare și ambianță, simulând tot felul de situații cu privire la placarea unei încăperi cu piatră de culoare închisă sau deschisă.
Copiii au constatat diferența dintre elemente decorative tip cornișă, brâu, plintă, ancadramente etc. realizate din polistiren, respectiv poliuretan, ajungând la concluzia că este de dorit ca elementele decorative situate la înalțimea noastră să le realizăm din poliuretan, fiind un material mai dur, iar cele situate mai sus pot fi realizate și din polistiren, pentru că nu există riscul să le lovim și astfel putem să realizăm o economie în ceea ce privește bugetul alocat decorării casei.
Dacă pe ici, pe colo copiii de clasa a VII-a studiaseră parțial sau mai auziseră de ceea ce am discutat și aprofundat în cadrul celor trei întâlniri, am păstrat elementul surpriză pentru sfârșit – betonul transparent – arătându-le copiilor poze cu pavilionul Italiei de la Expoziția Universală 2010 de la Shanghai, China. Reacția a fost cea așteptată, „Uau, nu știam că există așa ceva!”.
La finalul orei am făcut o scurtă trecere în revistă a tot ceea ce am studiat pe parcursul celor trei întâlniri și le-am prezentat copiilor poze cu clădiri de referință realizate de arhitecți consacrați ai sec. XX și XXI de peste hotare, poze ce înfățişau clădiri aparținând unor diferite programe de arhitectură, clădirea lor preferată fiind Muzeul de Ştiințe ale Naturii al lui Santiago Calatrava, din Valencia, Spania. Într-adevar, un exemplu de clădire din structură de metal ce confirmă statutul arhitecturii de artă și știință!
Utilizarea acestor modalități informativ-demonstrative se motivează esențialmente prin ușurarea înțelegerii și însușirii materiei de către elev, fiind facilitat accesul la informații și sporită durabilitatea reținerii grație diferitelor asocieri care au fost făcute, fie că au fost realizate asemănări cu corpul uman, fie că au fost folosite obiecte naturale sau suporturi grafice.
Concluzia celor trei întâlniri este importanța de a vedea, de a simți, de a intra în contact vizual și/sau tactil cu noțiunile studiate, nu doar de a li se prezenta informații pe care să le scrie în caiet și atât.
Copiii au nevoie, indiferent de disciplină, să facă asocieri pentru a înțelege, în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce studiază, cu atât mai mult când avem de-a face cu noțiuni legate de mediul construit în care ne desfășurăm viața, fiind implicate aspecte ce țin de siguranța, confortul și sănătatea noastră.
Text: arh. Irina Filip
În anul școlar 2016-2017 Creștem împreună Constanța și Tulcea alături de Zoiss Home Design.
