Voluntariatul face minuni

Poate urmăriţi deja seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” cu arhitecţii voluntari De-a arhitectura. Însă nu toţi voluntarii noştri sunt arhitecţi. Corina Croitoru, membru fondator De-a Arhitectura şi coordonator al CLUBULUI De-a arhitectura, ne-a atras atenţia asupra a două voluntare foarte speciale pe care le-am luat la întrebări 😉 despre ce fac şi de ce au ales să voluntarieze pentru noi.

Când am început colaborarea cu Andreea şi Ramona, le priveam ca pe doi extratereştrii. Mi se părea incredibil ca doi oameni, nearhitecţi, să creadă în misiunea De-a Arhitectura şi să investească timp în activităţile noastre. Am învăţat în timp unii de la alţii, ele au deprins noţiuni de arhitectură, iar noi de la ele bucurie şi o mai bună organizare. Iată cum voluntariatul face minuni! – arh. Corina Croitoru, coordonator fundraising şi coordonator proiecte CLUB De-a arhitectura

Motivaţiile Andreei-Anamaria Alexandrescu şi ale Ramonei Elena Drăguţ de a fi parte din De-a arhitectura le găsiţi în continuare.

ANDREEA-ANAMARIA ALEXANDRESCU

⌂ Ce profesie ai în viaţa de zi cu zi? Îţi place ce faci? 

Deşi poate părea surprinzător, 😛 viaţa de economist/corporatist nu este prea palpitantă şi nici nu-mi aduce suficiente satisfacţii, aşa că am ales să mă uit în jurul meu şi să caut proiecte în care să mă implic.

⌂ Cum ai auzit de Asociaţia De-a Arhitectura? De ce ai decis să colaborezi cu noi? Cum ţi se pare?

Mi-am amintit că am participat la o expediţie De-a arhitectura în Sibiu, cu o prietenă care face parte din organizaţie, şi am fost foarte impresionată de modul în care erau transmise informaţiile către copii. Aşa că m-am decis să cer nişte informaţii din interior.

Prima întrebare: „Ce ştii să faci?”. M-am blocat. 🙂 Cum nu am studii de arhitectură şi nici măcar ceva care să se apropie de sfera aceasta, am stat şi m-am gȃndit cum aş putea ajuta. Am adus artileria grea din sfera corporatistă: excel, organizare, etc.. Şi aşa a început totul. Am avut o primă întȃlnire cu membrii fondatori şi cȃţiva voluntari, în care ne-am cunoscut, am povestit şi am ajuns la concluzia că ne-ar plăcea să colaborăm. Timidă de fel, am avut noroc cu Ramona (suntem prietene şi colege) care a început discuţiile şi aşa am ajuns şi la primul atelier. Ne-am gȃndit să vedem unul live ca să ştim dacă ne-am descurca. Am nimerit la „Casele ciripite” – un proiect deosebit.

Am hotărȃt, împreuna cu Corina [n.r. Corina Croitoru, membru fondator De-a Arhitectura, coordonator fundraising şi proiecte CLUB De-a arhitectura], că ne vom ocupa de detaliile organizatorice (cumpărat materiale, liste, etc., practic „ajutor de arhitect”) căci asta ni se potriveşte (deh, stăm cu nasul în exceluri toată ziua 😛 ). De atunci am participat la mai toate atelierele.

Mă mai întreabă unii prieteni de ce am ales De-a Arhitectura pentru voluntariat, sau voluntariatul în general şi răspunsul este simplu: prin atelierele De-a Arhitectura învăţ de fiecare dată ceva nou, despre mediul înconjurător, despre oamenii cu care interacţionez şi chiar despre mine.

⌂ Cum este să lucrezi cu copiii? Ce aşteptări aveai la început şi cum priveşti acum lucrurile?

La fiecare atelier am primit cȃte o informaţie nouă sau am văzut ceva prin ochii unui copil. Mi se pare uimitor cȃt de multe poţi învăţa atunci cȃnd te joci J. Iar atelierele sunt proiectate în aşa fel încȃt învăţatul să fie o joacă şi transferul de informaţii să fie făcut într-o maniera distractivă atȃt pentru copii, cȃt şi pentru cei mari (părinţi şi voluntari de-o potrivă). Au fost suficiente cazuri în care părinţii au fost la fel de entuziasmaţi ca cei mici („Labirintul de aţe”) şi pot spune că este extrem de satisfăcător. Da, uneori plecăm obosite, da, uneori trebuie să rupem mai mult din timpul liber în detrimentul celor dragi, da, uneori ne mai pierdem şi răbdarea (dar nu reacţionăm 😛 ), dar merită, pentru că sentimentul de la final e unul de „bine”. Vedem rezultatele şi nimic nu mai contează. Vedem zȃmbetele copiilor şi entuziasmul cu care le explică părinţilor ce au făcut ei la atelier şi realizăm că eforturile de a organiza atelierele au meritat. Simţi că ai făcut o mica diferenţă şi poate plimbȃndu-se pe stradă cu parinţii, unul din copii va spune „uite mami, casa aceasta este în stilul Neo – românesc” (Atelier „Vieţile unei case”).

⌂ Activezi ca voluntar şi în cadrul altor organizaţii?

Mai sunt voluntară într-un ONG cu profil sportiv şi pot spune că ambele proiecte au un efect pozitiv asupra mea. Oamenii cu care interacţionez sunt plini de entuziasm şi energie pozitivă molipsitoare. 🙂

⌂ Crezi că este un trend să faci voluntariat?

Dacă voluntariatul nu este încă un trend, sper să devină, pentru că fiecare din noi are ceva de oferit, indiferent în ce domeniu lucrăm şi poate aşa putem schimba cȃte ceva în vieţile celor pe care alegem să-i ajutăm sau cu care interacţionăm şi, nu în ultimul rȃnd, în vieţile noastre.

Vreau să le mulţumesc celor din De-a Arhitectura că m-au primit în rȃndul lor, au avut răbdare şi mi-au pus zȃmbetul pe buze la finalul fiecărui atelier.

RAMONA ELENA DRĂGUŢ

⌂ Ce profesie ai în viaţa de zi cu zi? Îţi place ce faci? 

Profesia mea este cea de economist și lucrez de ceva vreme ca și analist financiar în una din multele corporaṭii din București :). Nu pot să spun că este jobul de vis, cred că mi-ar plăcea să fac altceva, de aceea m-am gândit să activez ca și voluntar, să fac ceva pentru sufletul meu.

⌂ Cum ai auzit de Asociaţia De-a Arhitectura? De ce ai decis să colaborezi cu noi? Cum ţi se pare?

De asociaţie am auzit de multă vreme, de la o prietenă foarte bună a mea din Sibiu care lucrează ca arhitect voluntar acolo. Ea ne-a invitat pe Andreea (cealaltă voluntară) și pe mine la o expediṭie cu una din clasele ei, ne-a plăcut enorm.

Andreea a fost cea care a luat legătura cu echipa din București, mi-a surâs idea și am decis să mă alătur și eu. Îmi place enorm pâna acum. Mi se pare o iniţiativă extraordinară, aparte; invăţ câte ceva la fiecare atelier.

⌂ Cum este să lucrezi cu copiii? Ce aşteptări aveai la început şi cum priveşti acum lucrurile?

Mie îmi plac foarte mult copiii așa că e distractiv să lucrezi cu ei. Am participat la mai multe ateliere deja, ne-am jucat împreuna, am învăţat împreună. Îmi doream ca în timpul meu liber să ajut, sa învăţ, să cunosc oameni, să interacţionez cu ei și pot spune că totul a fost conform așteptărilor.

⌂ Activezi ca voluntar şi în cadrul altor organizaţii?

În ultimii doi ani am fost voluntar și pentru o asociaţie care organizează activitaţi sportive, triatloane, curse cu biciclete, am fost cu ei la munte, la mare.

⌂ Colegii tăi activează ca voluntari?

Colegii de birou?! Da, o parte din ei da, mai ales că există  o organizaţie în cadrul firmei care se ocupă mai mult cu cazuri sociale. Ei organizează ieșiri la film, la teatru cu copii de la orfelinate, au renovat curtea unui orfelinat, strâng donaṭii pentru familii nevoiaşe.

⌂ Crezi că este un trend să faci voluntariat?

Nu știu, poate, dar nici nu contează atata timp cât fac un bine societăţii! 🙂

2