PROFESIONIŞTII: Veronica Șandor, profesoară de limba română

O serie coordonată de: arh. Monica Popescu
Fotografie: prof. Veronica Șandor
Timp de citire: 5 minute


Revenim cu un nou interviu din seria PROFESIONIŞTII lansată în 2014. Veronica Șandor este profesoară de limba română la Liceul Tehnologic „Petru Maior” din Reghin, județul Mureș, a activat în mediul rural și urban mic și face parte din echipa Teach for Romania. La De-a Arhitectura Veronica s-a implicat alături de arh. Bianca Bărbieru în programul „My School Can be Cool” (fost „De-a arhitectura în şcoala mea”) la Școala Gimnazială „Teleki Domokos” Gornești, jud. Mureș, iar anul acesta a participat, tot cu Bianca, la „Call-ul de idei: Interdisciplinaritate (re)construită”, lansat în martie 2021. Veronica a fost de acord să ne răspundă la întrebările din seria Profesioniştii, lucru pentru care îi mulţumim! Citiţi şi fiţi inspiraţi!

„A fi profesor înseamnă a fi un factor de transformare în educație”:

Descrierea interlocutorului (nume, prenume, meserie, vârstă, o realizare cu care se mândreşte)

Veronica Șandor, profesoară de 12 ani. Predau limba română la Liceul Tehnologic „Petru Maior” din Reghin, județul Mureș. Am realizat cu drag, și alături de parteneri implicați, multe activități interesante atât pentru elevii din mediul rural, dar și pentru cei din urbanul mic. În mod deosebit mă încântă faptul  că am ajuns să fac parte din echipa Teach for Romania, o echipă cu oameni motivați să producă schimbări în jurul lor și care își respectă promisiunile în contextele în care activează.

Când erai copil care era jocul, activitatea preferată?

În copilărie îmi făcea mare plăcere să fac haine pentru păpuși. Nu era despre a croi și a coase, cât era despre a potrivi, a căuta materiale, a admira culorile și texturile. Unchiul patern era croitor și îl vizitam adesea pentru a vedea ce a mai croit nou, ce resturi de materiale s-au adunat. Îmi amintesc și acum cât de bucuroasă eram dacă se nimerea să scurteze vreo perdea. În felul acesta păpușa mea ar fi fost mândra posesoare a unei rochii de seară sau de mireasă.

A anticipat acest joc cariera de mai târziu sau o realizare importantă din viaţa ta de adult?

Cred că acea căutare a materialelor de atunci a devenit acum căutarea de resurse sau finanțări pentru diferite proiecte educaționale, iar imaginea croitorului o regăsesc în fiecare om dornic să sprijine educația. Mereu mi-am spus că pentru a obține ceva trebuie să cauți sprijin, să cercetezi, dar și că pentru a cere ceva e nevoie să știi să ceri, să ai un scop, iar proiectul tău să fie de impact în comunitate.

Care dintre sfaturile date de părinţii tăi te-a ajutat ulterior în carieră? Cum îi sfătuieşti şi tu pe cei mici/pe copiii tăi?

Mama insista să fiu organizată, ordonată, să le fac pe toate la timpul lor. Aceste sfaturi m-au ajutat foarte mult ulterior. Dacă în perioada gimnaziului aveam un carnețel în care treceam ceea ce trebuie să fac, să aduc la școală, să zic părinților, acum am o agendă în care îmi organizez sarcinile pe săptămâni, în care prioritizez anumite activități, iar acest lucru ajută mult. În perioada pandemică multe activități s-au desfășurat online și parcă timpul s-a comprimat, erau mult mai multe lucruri de făcut, cursuri care se desfășurau simultan și toate acestea aduceau cu sine o serie de frustrări… Ei bine, eu cred că un bun management al timpului te face eficient și elimină din elementele care te pot duce la epuizare.

Băiețelului meu, am un băiețel de 8 ani, îi propun să petreacă cât mai mult timp cu prietenii lui, cu copii de aceeași vârstă, să îi accepte și să creeze împreună. Chiar dacă are 8 ani, a înțeles că trebuie să existe un echilibru între timpul petrecut jucându-ne și realizarea sarcinilor pentru școală.

Care sunt abilităţile de care ai nevoie pentru a fi o bună profesoară? Şi care dintre acestea ţi-au fost remarcate şi cultivate din copilărie?

Eu am fost un copil vesel și descurcăreț. Astăzi sunt un adult plin de energie și empatic. Curiozitatea sprijină procesul de învățare, iar un profesor trebuie să învețe tot timpul. Consider că este foarte important să faci din pasiune ceea ce faci, să fii profesor cu drag și să crezi în progresul fiecărui copil. Ajută foarte mult abordarea inovativă și creativă la clasă, ghidarea, motivarea și sprijinirea elevilor să devină performanți, prin metode de lucru interactive, bazate pe gândire critică și feedback constructiv. Dacă pasiunea și încrederea vin din interior, restul se învață.

Cum îi sfătuieşti pe părinţii de acum să îşi educe copilul, pentru a ajunge un bun profesionist?

Consider că este extrem important să oferim copiilor modele și diferite contexte de învățare. Să le recunoaștem performanțele și rezultatele atât la școală, dar și în afara acesteia. Să avem așteptări înalte de la ei, dar să le lăsăm autonomie în acțiuni. Cred că face mult să ne concentrăm pe punctele lor forte, să îi sprijiim indiferent de context, insuflându-le anumite valori și să le exprimăm transparent convingerile noastre.

O bună relație cu copilul nostru se construiește treptat, arătând iubire și fiind onest în vorbe și acțiuni. Pentru mine este extrem de important ca fiul meu să aibă încredere în mine. Sarcina mea este să nu-l dezamăgesc și să îl sprijin în dezvoltare pentru a putea fi la rândul lui adultul vertical și deschis pe care se pot baza ceilalți, un profesionist.

Cum ar putea un şcolar să fie profesor de la această vârstă? Şi la ce consideri că ar putea aplica asta în viaţa sa de zi cu zi?

Sunt sigură că această meserie, cea de profesor, este una care impactează multe suflete, drept pentru care cred că implică o mare responsabilitate. În calitate de părinte, dar și de profesor, aș zice că micii școlari trebuie să învețe să colaboreze într-un efort comun pentru a descoperi jocuri, apoi idei, să devină inovatori în ceea ce ei aleg să fie, da, poate chiar în educație. Înainte de toate ei trebuie să se deprindă cu acea abordare a dificultăților și a provocărilor cu optimism și cu perspectiva posibilității. În relația cu ceilalți,  în comunitate, în familie, aceste lucruri contează enorm.

Ce ar trebui schimbat în sistemul de învăţământ pentru a ajuta în această direcţie?

Cred că ar fi de schimbat multe. Mai cred că schimbarea e responsabilitatea fiecăruia și că înainte de a cere de la ceilalți să se schimbe sau să schimbe ceva, trebuie să fi încercat și tu. Într-una dintre ședințele de consiliu profesoral, directorul ne-a întrebat dacă suntem și cu noi înșine atât de exigenți cât suntem cu elevii noștri. S-a așezat liniștea în sală. Fiecare dintre noi am răspuns probabil în sinea noastră. Nici el nu avea nevoie de un răspuns.

Noi profesorii suntem responsabili să fim la curent cu tendințele în educație și să le valorificăm în munca de la clasă. Aducem idei inovatoare în sala profesorală, idei utile și de impact. Un profesor de impact are abilitatea de a gândi pe termen lung și de a urmări consecvent impactul acțiunilor lui, atât la nivelul clasei, cât și cel al comunității de profesori. Eu una asta am învățat de la oameni pe care i-am luat drept model.  

De ce s-ar face copiii de azi, profesorii de mâine? Ce satisfacţii aduce această meserie?

Unul dintre prietenii mei zicea că se simte privilegiat să fie profesor, să poată influența percepții și să mai fie și plătit pentru acest lucru. Cred cu tărie că ar fi bine să ajungi la catedră dacă îți place cu adevărat, dacă ești deschis și responsabil. Satisfacțiile sunt multe, trebuie să știi să te bucuri, să vezi progres, să crezi că se poate. Pentru că e nevoie să-ți îmbunătățești constant cunoștințele, ai șansa să cunoști oameni frumoși, pasionați la rândul lor de această meserie, iar acest lucru contează enorm și motivează. Această contribuție la învățarea și dezvoltarea comunității, a organizației, a școlii și a copiilor asigură, fără doar și poate, satisfacție.