PROFESIONIŞTII: Daniela Stoicescu, profesor

Daniela este unul dintre primii noştri susţinători (prin promovarea pe site-ul infinit-edu, prin ajutorul material de anul trecut de la training) care au înţeles demersul nostru şi cu care am comunicat bine din prima clipă. Anul viitor vom fi şi în noua şcoală Aletheea,  una dintre cele mai moderne din Bucureşti, al cărei director este.

Acesta este al treilea interviu din seria PROFESIONIŞTII, serie care mai cuprinde articole dedicate Ralucăi Antonescu şi Mădălinei Marcu.

„De-a profesorul”

Descrierea interlocutorului (nume, prenume, meserie, vârstă, o realizare cu care se mândrește):

Daniela Stoicescu, didactician, director Școala Gimnazială Privată Aletheea (ultimul proiect de care mi-e tare drag!).

Când erai copil care era jocul, activitatea preferată?

De fiecare data când aveam parteneri de joc, mă jucam De-a învățătoarea.

A anticipat acest joc cariera de mai târziu sau o realizare importantă din viața ta de adult?

Cu siguranță. La finalul ciclului gimnazial am ales Liceul Pedagogic București, așadar sunt acea învățătoare din jocul meu.

Care dintre sfaturile date de parinții tăi te-a ajutat ulterior în carieră? Cum îi sfătuiești și tu pe copiii tăi?

Mama mi-a spus să-mi ascult intuiția și să merg acolo unde spune întâi sufletul, sfat pe care l-am dat mai departe copiilor mei. În acest moment se văd și rezultatele acestui tip de abordare (rezultate de care sunt mândră): fiica mea face un doctorat pe mediu și e scafandru de mare adâncime (se simte ca peștele în apă…), iar fiul meu a terminat Școala Superioară de Aviație Băneasa și se îndreaptă spre cariera de pilot (și-a deschis aripile și a ales cerul…).

Care sunt valorile și abilitățile de care ai nevoie pentru a fi un bun profesor? Și care dintre acestea ți-au fost remarcate și cultivate din copilărie?

Am construit totul având la bază dragostea față de copii și admirația pentru felul lor de a fi, fără limite, inteligenți într-o mie de feluri (de zeci de ani încerc să descopăr când și cum facem de ne îndepărtăm atât de mult de acest profil); apoi este vorba despre respect și responsabilitate care îmi țin aprinsă setea de a învăța zi de zi. Toate acestea s-au adunat în bagajul meu treptat, în interacțiunea cu toți adulții care au făcut parte din viața mea. Sunt genul de persoană care învață mai ales din mediul nestructurat, aleator, de la cei care mă inspiră.

Cum îi sfătuiești pe părinții de acum să își educe copilul, pentru a ajunge un bun profesionist?

În general nu-mi permit să dau sfaturi. Eu spun povești pozitive, adevărate, de succes, care pot motiva (sau nu…). Noi, părinții, suntem primele modele ale copiilor și trebuie să fim atenți mai ales la ceea ce facem. Copiii cresc la umbra noastră și sunt buni observatori, cu alte cuvinte văd diferențele dintre ceea ce facem și ceea ce spunem. Așadar, dacă vrem să îi ajutăm să devină profesioniști, e util să le arătăm ce și cum facem noi în acest sens.

Cum ar putea un școlar să fie profesor de la această vârstă? Și la ce consideri că ar putea aplica asta în viața sa de zi cu zi?

Orice școlar poate fi un profesor…

Ești profesor atunci când explici celorlalți un joc și apoi îl jucați împreună, ești profesor atunci când îi spui colegului de bancă ce ai înțeles tu dintr-un text citit, ești profesor atunci când îi arăți unui frate mai mic cum se înșiretează pantofii, ești profesor atunci când îți înveți profesorul că o floare desenată nu trebuie să fie neapărat roșie, cu coadă verde…

Ce ar trebui schimbat în sistemul de învățământ pentru a ajuta în această direcție?

Schimbările bune încep de la fiecare dintre noi, oamenii de la catedră. Dacă am conștientiza că elevii noștri ne copiază comportamentele, atunci poate că am fi mai atenți la tot ceea ce facem în fiecare zi pentru procesul de învățare.

De ce s-ar face copiii de azi, profesorii de mâine? Ce satisfacții aduce această meserie?

În momentele de bilanț pe care fiecare și le face de-a lungul vieții, nu poate fi ceva mai motivant decât să privești în urmă și să-ți vezi umbra alături de sute de oameni mici, care au crescut frumos oameni mari și pentru că tu ai făcut parte din viața lor…