Suntem în octombrie, iar în şcolile din întreaga țară sute de elevi curioși și puși pe explorat au pornit la drum alături de îndrumătorii De-a arhitectura. Dornici să le dezvăluim puţin din cum le va fi acest an (și, recunoaștem, bucuroşi de un final atât de frumos) vă vom povesti cum a decurs expoziţia De-a arhitectura de la finalul anului 2016-2017 din Bucureşti, în completarea poveștilor deja spuse din Brașov, Cluj, Constanţa, Iași, Sibiu, Timișoara, Vâlcea.
Anul acesta am ales să expunem machetele într-un spațiu drag Asociației De-a Arhitectura (un loc al începuturilor vesele și curajoase, în care organizam, acum șase ani, primele ateliere), Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, unde cei mici și-au „amestecat” orașele fantastice cu proiectele moderne, riguros și creativ puse în planșe sau machete de către studenţi.
Aşa cum vă promiteam acum ceva vreme, vă vom povesti, pas cu pas, oraș vizitat după oraș, cum s-a văzut expoziția și anul De-a arhitectura prin ochii copiilor și ai îndrumătorilor, vom transforma cele cinci zile in cinci „episoade”, un fel de mini-serial „De-a arhitectura Expo”.
Iată-ne în prima zi de expoziție, luni, 12 iunie 2017: după zile de planificat, aranjat, pus laolaltă și împrietenit orașe mari și Mini, urmează cea mai veselă și așteptată parte: reacția copiilor după primii pași printre orașele create de ei.
Primele impresii strânse vin de la prof. înv. primar Aurica Pînzariu și arh. Tudor-Mihai Aostăcioae, care au coordonat împreună la clasa a III-a B din Școala Gimnazială „Ferdinand I”, București, cursul „De-a arhitectura în orașul meu”, echipa curajoasă care a dat startul prezentărilor machetelor.
Rândurile doamnei prof. înv. primar Aurica Pînzariu ne-au emoționat și ne-au bucurat: „Pornind de la proverbul «Omul sfințește locul», am hotărât, împreună cu copiii clasei a III-a B de la Școala Gimnazială Ferdinand I din București, să mă aventurez într-o lume necunoscută. Este vorba de lumea arhitecților, lume care face posibil ca proverbul de mai sus să se adeverească. A fost o aventură frumoasă datorită unui tânăr ambițios, dornic de a dezvolta copiilor aptitudinile de observație, percepție și analiză critică a mediului construit din localitatea lor. Este vorba de arhitectul Tudor Aostăcioaie care a venit plin de emoții, dar cu elan tineresc în rândul copiilor. Lucrurile frumoase despre care le-a vorbit au ajuns la inimile copiilor. Copiii l-au îndrăgit foarte mult și așteptau cu drag ora de arhitectură și întâlnirea cu AO (așa îi spuneau copiii lui Tudor).
De-a arhitectura este un program educațional care pune la lucru creativitatea elevilor, îi face mai atenți la ce se întâmplă în orașul lor și îi ajută să descopere lumea fascinantă a arhitecturii. Împrejurimile școlii, cartierul, orașul în care ei trăiesc au constituit un material didactic de referință. Am făcut expediții în diferite locuri din București unde copiii au observat clădirile, străzile, spațiile verzi, au analizat cum au fost construite și am discutat cum ar schimba ei aceste locuri. Copiii s-au deprins cu noţiuni elementare de arhitectură şi urbanism, aplicând aceste noţiuni într-un proces creativ comun. Au realizat o machetă în care orașul lor este situat pe o insulă. Orașul are case de vacanță, hoteluri, o apă curgătoare, un parc. Prin această lucrare au arătat că orașele sunt făcute de oameni, în cazul de față de oameni mai mici, viitori consumatori de frumos arhitectural.”
A urmat apoi clasa uneia dintre doamnele invățătoare „veterane” în ale De-a arhitecturii: prof. înv. primar Victoria Păduraru, a cărei parteneră de echipă timp de doi ani a fost arh. Dana Eleonora Raicu, clasa a III-a E, Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu”, București, urmând, de asemenea, cursul „De-a arhitectura în orașul meu”.
De data aceasta elevii au fost cei care au dorit să ne transmită cum le-a fost anul alături de De-a arhitectura:
- „Mi s-a părut educativ și interesant pentru că e ceva nou și am lucrat în echipă. Când am construit macheta de final a fost foarte frumos pentru că a pus fiecare câte un pic din el.” (Ariana)
- „Pentru mine, ora de De-a arhitectura a însemnat creativitate, imaginație, lucru în echipă pentru un rezultat frumos. Am învățat cum să construim machete, am învățat noțiuni de arhitectură. Alături de Dana, ora De-a arhitectura a fost foarte frumoasă.” (Cristina)
- „Pentru mine De-a arhitectura a însemnat distracție. Mi-a plăcut să lucrez cu Dana și să construiesc case pentru o mare machetă. Iubesc arhitectura, este preferata mea!” (Ada)
- „Mie îmi place foarte mult ora de De-a arhitectura. Cel mai mult la ea îmi place să fac machete singură sau împreună cu cineva și când învăț lucruri noi. Am mers cu Dana în expediții și am descoperit lucruri noi despre arhitectura cartierului nostru. De două ori am mers și la expoziția de machete De-a arhitectura. Prima oară, în clasa a II-a, am făcut fiecare machetă cu cine a vrut sau singur, iar în clasa a III-a toată clasa a făcut o machetă mare. Anul acesta a trebuit să alegem arhitectură sau engleză ca opţional pentru anul viitor. A câștigat engleza, dar eu, bineînțeles, că am votat arhitectura! Iubesc arhitectura!” (Mara)
- „Anul acesta, ora de De-a arhitectura a însemnat pentru mine creativitate, imaginație şi am învățat mereu lucruri noi. A fost interesant şi amuzant, am finalizat macheta şi arată foarte frumos. Am putut adăuga tot ce am vrut, de aceea am spus creativitate. A fost distractiv!” (Dinu Antonio David)
- „La orele de De-a arhitectura a fost distractiv și constructiv. Cel mai mult mi-a plăcut când am lucrat în echipe machetele pe teme diferite, iar cea finală a fost cea mai interesantă. De asemenea, mi-am folosit foarte mult imaginația, dezvoltându-mi atât dibăcia, cât și creativitatea. Orele de De-a arhitectura, după părerea mea, ne vor fi de folos și la matematică, așa cum matematica ne-a fost de folos la arhitectură și, de ce nu, și la alte materii.” (Andrei Popa)
- „Arhitectura a însemnat distracţie pentru că fiecare poate să îşi pună în valoare ideile lui, putem să dăm orice formă vrem construcţiei, să o decorăm cum vrem. Dar toate acestea necesită muncă, atenţie, gândire, ca să nu greşim.” (Alexia)
- „Pentru mine macheta a însemnat muncă, presiune şi să fiu rapid pentru a finaliza. Iar munca împreună cu colegii a fost minunată şi distractivă, deoarece ne-am ajutat unul pe celălalt.” (Darius)
- „Ora De-a arhitecura a fost ca o oră de joacă. Mi-a plăcut să construiesc machete diverse. Anul acesta m-am distrat cu colegii şi cu domnii profesori cu care am format o familie mare şi foarte frumoasă. Arhitecta este amuzantă şi jucăuşă. Mie mi-a plăcut şi cred că şi colegilor mei!” (Medeea)
- „Pentru mine De-a arhitectura a fost distractivă şi educativă. Macheta finală mi s-a părut mai reuşită decât cea de anul trecut. Modul în care ne învăţa doamna Dana era super! În concluzie, De-a arhitecura mi-a plăcut foarte mult!” (Ştefan)
- „Mie mi-a plăcut De-a arhitectura foarte mult pentru că mereu lucram în echipă şi ne înţelegeam foarte bine nu doar între noi, ci şi cu doamna Dana. Am învăţat foarte multe lucruri noi care mi s-au părut interesante şi le folosesc în viaţa de zi cu zi. La macheta finală am lucrat cu toţii şi, din punctul meu de vedere, a ieşit foarte bine. Le mulţumesc mult Danei şi doamnei învăţătoare şi sper să ne mai jucăm De-a arhitecţii.” (Erik)
- „Pentru mine De-a arhitectura de anul acesta a însemnat o activitate creativă care ne-a dezvoltat imaginaţia. Am învăţat că, pentru a construi ceva măreţ, trebuie să lucrezi în echipă, inclusiv cu Dana şi cu doamna învăţătoare.” (Alex Costea)
Împreuna cu prof. înv. primar Ruxandra Pele, arh. Anca Ioana Petre și elevii lor din clasa a IV-a B, Școala Gimnazială Nr. 17 „Pia Brătianu”, București, am pornit la drum spre un oraș fantastic și tare jucăuș. Povestea lui ne-o spune pe îndelete Ilinca Maria:
„Suntem la sfârșitul unui proiect frumos, interesant și inedit pentru noi, câțiva elevi de la clasa a IV-a. Acum doi ani nu știam prea multe despre arhitectură, poate ce auzisem din discuțiile părinților despre proiecte de case, clădiri vechi cu fațade neîngrijite, dar deosebit de frumoase. Am învățat multe lucruri în acești doi ani și acum prezentăm macheta unui orășel construit din imaginația noastră de copii: un orășel colorat, vesel, cu toate construcțiile și utilitățile ce ne sunt necesare.
Orașul nostru se numește ZORILANDIA, un nume ce înseamnă pentru noi un început. Este foarte bine organizat, având puține cartiere, dar fiecare cu caracteristici bine definite. În Cartierul cu talent veți găsi clădiri construite cu imaginație și mult talent. În Cartierul Hai la joacă aveți nevoie doar de timp. În Cartierul Curcubeului totul este colorat. Toate aceste culori te înveselesc și îți aduc zâmbetul pe buze. Ferestrele școlii sunt rotunde ca niște mingi care sar, de diverse culori și mărimi: roșii, verzi și câteva incolore. Este o școală frumoasă, încăpătoare, înconjurată de verdeață, cu pomi și tufișuri înflorite. În timpul pauzelor copiii se joacă pe gazonul verde sau se așează pe bănci, la umbra pomilor.
Orașul nostru este așezat în zonă de câmpie, pe o insulă înconjurată de ape liniștite pe care navighează vaporașe. Vremea nu este foarte schimbătoare și sunt mereu temperaturi moderate. Plouă atât cât este necesar pentru vegetație, să fie permanent verde și proaspătă tot anul. Vă place orășelul nostru? Cred că da pentru că și nouă ne place! Este munca noastră de echipă, dar care nu ar fi existat fără îndrumarea și ajutorul doamnei arhitect Anca Petre. Vă invităm în Zorilandia să visați cu noi!”
Rămânem la Școala Gimnazială Nr. 17 „Pia Brătianu” din București, unde copiii din clasa a IV-a C, cu îndrumări și un strop de ajutor de la prof. înv. primar Cristina Laura Burlan și arh. Maria Cristina Dumitrescu, au creeat un oraș al „timpului-amestecat” trecut-prezent şi viitor.
„Orașul prinde viață! La început ne-am gândit să facem un oraș al timpului: o parte a trecutului, una a prezentului și una a viitorului. Am pus totul pe hârtie. La trecut erau marea, portul, muzeul, cutia cu ruine, hotelul și câteva case. La prezent am pus case, școala și turnurile. Am pornit de la nivelul 0 (al mării), până la nivelul 5. Aceasta este macheta orașului nostru!”
Ne întoarcem toti în Orașul prezent, schimbăm impresii și ne pregătim pentru ziua a doua: va fi marţi, 13, cu călătorii în lumea lui Grifonel și a Seminţicăi, cu orașe colorate și pline de povești, cu copii la fel de veseli, vorbăreţi, dornici să ne fie „ghizi” – ghinionul nici nu va avea vreme să ne viziteze.
Text: arh. Ioana Rizea, arh. int. Mădălina Bold