În cadrul săptămânii „Şcoala altfel”, cu sprijinul Holcim România, Asociaţia de-a arhitectura a organizat în Aleşd (judeţul Bihor) şi Câmpulung Muscel (judeţul Argeş) un concurs de poveşti scrise de copii despre un loc îndrăgit din oraşul lor, care a avut ca premiu participarea clasei câştigătoare la un atelier creativ de bricolat spaţii publice.
Povestea câştigătoare din Câmpulung a fost aleasă dintre cele 10 primite. Le vine rândul şi vor fi toate publicate aici, pe blogul de-a arhitectura, pentru că reprezintă tot atâtea invitaţii pentru a vizita oraşul Câmpulung.
Astăzi puteţi citi povestea primită de la clasa a III-a S de la Şcoala Gimnazială Sfântul Iacob din Câmpulung, îndrumată de doamna profesoară Irina Pastoric.
Poveşti din oraşul nostru
Entuziasmaţi şi dornici de fapte mari am primit vestea doamnei învăţătoare despre un proiect extrem de interesant la care ne propunea să participăm, proiectul Poveşti din oraşul meu. Ar trebui să găsim locuri interesante din oraşul copilăriei noastre, oraşul Câmpulung- locuri care pentru noi reprezintă ceva deosebit, pe care să le facem cunoscute şi altora. Ni s-a părut o idee extraordinară, mai ales că noi, muscelenii suntem foarte mândri de meleagurile natale. Cu toţii am fost de acord că bijuteria aceasta de oraş ascunde nenumărate poveşti şi, acesta era un bun prilej să putem descoperi o parte dintre ele. Ne-am bucurat, de asemeni, că vom lucra împreună pentru a ne documenta, a cerceta, a da viaţă şi culoare proiectului nostru.
Încărcat de istorie şi legendă, de cultură şi civilizaţie, brodat de artă şi de poezie,de un peisaj natural cu totul aparte, Muscelul e un colţ de rai, un ţinut aparte, fundamental diferit de regiunile invecinate, dar în acelaşi timp in armonie cu ele, cetate carpatină, pământ pecetluit de frumuseţe si măreţie. O bijuterie peste care patina timpului şi-a lăsat amprenta, mărindu-i farmecul, dar afectându-i înfăţişarea.
Suntem pui de câmpulungeni, mici fii ai Câmpulungului, dar simţim in vocea adulţilor de lângă noi (părinţi, profesori, prieteni) dragostea faţă de aceste locuri frumoase. Şi noi credem la fel şi ne mândrim cu ele.
Chiar a doua zi, după aflarea veştii despre proiect am căzut de acord asupra locului pe care îl vom prezenta- cred că ne-a rămas în suflet chiar de la ultimul eveniment la care am participat aici. Hotărâţi fiind, am început să ne documentăm (pe lângă valoarea sentimentală, zona este încărcată de legendă şi istorie)- am găsit numeroase materiale pe această temă. Cei pasionaţi de fotografie au mers în zonă, iar cei talentaţi la desen au realizat primele schiţe. Am adus materialele la şcoală şi, organizaţi pe grupe mai mari sau mai mici am încercat să dăm viaţă proiectului nostru. Să ne începem, aşadar, povestea…
Venind dinspre Piteşti pe măsură ce ne apropiem de Câmpulung, drumul pare străjuit de muscelele prietenoase, învelite în straie de sărbătoare în fiecare anotimp- schimbându-se de la verdele crud şi plin de viaţă al primăverii la verdele sănătos al verii, la incredibila rochie multicoloră a toamnei pentru ca iarna să îmbrace mantia imaculată de nea. De cum intrăm în oraş ne întâmpină martoră a trecerii timpului Mănăstirea descălecătorului de ţară , Radu Negru Voievod, apoi ne salută semeţ Colegiul Dinicu Golescu, la numai căţiva paşi Vila Paul ne încântă privirea, mai ales în lunile mai-iunie, când magnoliile se întrec în culoare şi splendoare…Nu ştii unde să îţi indrepţi mai întâi privirea… clădiri una şi una… Adevărat că uneori au un aer cam trist.. datorită urmelor lăsate de trecerea anilor…
Ajungem, îndreptându-ne spre centru, într-o piaţetă frumoasă, deschisă, străjuită cu străşnicie, ca şi pe câmpul de luptă, de soldatul necunoscut , care ne priveşte cu demnitate ostăşească de pe Monumentul eroilor. Privirea îţi este îndată atrasă de o clădire deosebită ca şi arhitectură – două turle, una spre răsărit, alta spre apus, stând parcă de veghe, poate nu din întâmplare aşezate astfel, parcă îţi spun ,,Bun venit, călătorule drag! Poposeşte şi bucură-te! Nu trece nepăsător!”. E o clădire frumoasă si pare a fi fost martora multor întâmplări interesante…
Din acest balcon regele Carol i-a salutat pe câmpulungeni ! nu au uitat să ne spună părinţii sau bunicii, cu vădită mândrie într-una din desele noastre plimbări prin oraş.
Este Hotelul Regal! Câmpulungenilor le place mult această denumire, pe care o păstrează cu mândrie. Clădirea a fost construită pe la sfârşitul secolului XIX, având, se pare, acelaşi arhitect cu al Hotelului Negresco de la Nisa. Primul nume al hotelului a fost acela al primului său proprietar- Niţă Ştefănescu. Însă, pentru că a locuit aici o singură noapte şi a ţinut un discurs locuitorilor din balconul apartamentului regal Carol I, primul rege al României, venit pentru a treia oară la Câmpulung ca să trateze cu moşnenii cumpărarea de pământ pentru reşedinţa regală de vară a primit denumirea de Hotelul Regal. A găzduit, de-a lungul timpului şi, în special după primul război mondial atât personalităţi de seamă, cât şi oameni de rând care veneau aici, la Câmpulung să se bucure de aer curat, de linişte, de privelişti încântătoare sau să încheie afaceri înfloritoare.
Are o arhitectura aparte: este în forma literei U, adaptat străzilor perimetrale. Pe faţadă pot fi încă observate interesante elemente arhitecturale, specifice perioadei în care a fost construit. Credem noi, câmpulungenii că, dacă ar fi renovat ar deveni o adevărată bijuterie arhitecturală. Clădirea a fost ridicată având la etaj şi la mansardă încăperi pentru cazarea turiştilor dornici să poposească în oraşul nostru, un oraş important din punct de vedere turistic în România interbelică. Astfel, pe colţul dinspre strada Negru Vodă care duce spre Bulevardul Pardon, punând în valoare priveliştea şi însorirea optimă se află apartamentul regal, cu un salon rotund, înconjurat de un balcon. La parter a fost prevăzut cu spaţii comerciale şi restaurante, loc în care în perioada dintre cele doua războaie mondiale se desfăşura sâmbăta târgul săptămânal, unde participau toţi muscelenii în costume populare. Nu e greu de imaginat furnicarul: târgoveţi care îşi prezentau mărfurile, bunătăţile şi frumuseţile, precum şi mulţimea de cumpărători sau de gură-cască, ce treceau pin zona târgului, pentru a simţi atmosfera ca de sărbătoare. Cu cât ne apropiem de prezent însă, cu atât pierdem această bucurie, când ajungem în zonă- rămâne doar nostalgia trecutului şi speranţa. În prezent hotelul se află într-o stare avansată de degradare, datorită, se pare, certurilor dintre moştenitori, dar noi, câmpulungenii îl vrem înapoi. Chiar dacă primăvara şi toamna aştern culori pitoreşti asupra parcului din faţa hotelului, el rămâne acelaşi în fiecare anotimp: încărcat de istorie. Îl dorim însă şi pulsând de viaţă şi bucurie. Hotelul Regal face parte din ,,fiinţa” Câmpulungului. Trăieşte, respiră o dată cu noi toţi, încercând să ţină pasul cu istoria care se scrie în fiecare zi. Este un edificiu important al Câmpulungului care ar putea introduce din nou oraşul în circuitul turistic naţional prin reînvierea culorilor şterse ale tabloului interbelic al acestei aşezări aparte, atât istoric, cât şi architectural, dar si sentimental. Vom reuşi astfel ca noi şi ceilalţi locuitori ai acestei urbe să refacem paşii fermi ai regelui Carol I care s-a bucurat de priveliştea panoramică asupra oraşului de la balconul apartamentului regal.
Piaţeta în care se află, Piaţa Jurământului, este străjuită de Monumentul Soldatului Necunoscut- ridicat în cinstea eroilor care s-au jertfit în Primul Război Mondial.
De fiecare dată când trecem pe aici, soldatul parcă ne şopteşte:
Aveţi grijă de moştenirea voastră! Păstraţi-o şi transmiteţi-o cu mândrie generaţiilor viitoare!
Bucuraţi-vă că trăiţi în timpuri de pace!
Apreciati valorile trecutului si puterea prezentului!
Zona se îmbracă de sărbătoare în principalele zile cu semnificaţie istorică pentru toţi românii- de 1 Decembrie, de Ziua Eroilor sau pe 24 ianuarie. De la autorităţi locale, reprezentanţi ai şcolilor şi principalelor instituţii până la oameni de rând, Piaţa Jurământului se umple de viaţă, de simţire şi patriotism- cei mici au în mânuţele lor hotărâte steguleţe şi flori, iar cei mari jerbe si coroane- toţi sunt veniţi aici să aducă un omagiu celor care au luptat de-a lungul veacurilor pentru unitate, independenţă, demnitate. Ascultăm cu emoţie Imnul naţional, admirăm defilarea inimoşilor reprezentanţi ai unităţilor militare din zonă, privim în jur şi simţim că putem face mai mult pentru ca acei care s-au jertfit pentru noi să fie mândri de urmaşii lor. Aşa gândim şi despre zona care ni se desfăşoară sub priviri până spre capătul Bulevardului Pardon, străjuit în partea sudică de inconfundabilul turn al Bărăţiei- reper de seamă pentru toţi cei care au trecut prin aceste locuri. Şi noi, elevii şcolii Sfântul Iacob cinstim memoria înaintaşilor, venim cu bucurie si mândrie să aducem flori si gânduri de recunostinţă tuturor celor care au făcut posibilă viaţa noastră în pace şi libertate.
Un oraş e reprezentat de locuitorii săi, spunea una din colegele noastre, de gândurile, sentimentele şi, mai ales, de faptele lor. Muscelenii sunt oameni inimoşi, ospitalieri, hotărâţi să schimbe viitorul pentru ca fiii lor să trăiască într-un oraş viu, care să păstreze , totuşi, amprenta si valorile trecutului.
Omul sfinţeşte locul ,deci stă în puterea noastră să oferim atât celor care locuiesc aici, cât şi celor care vin să se bucure de frumuseţile şi pitorescul zonei, imagini de neuitat, transmiţându-le atât din atmosfera trecutului cât şi din pulsul prezentului şi speranţa viitorului.
Vă mulţumim, dragi organizatori! Nu vă cunoaştem, dar apreciem iniţiativele dumneavoastră! Ne-aţi ajutat, prin acest proiect, să ne descoperim şi să dezvăluim o parte din valorile acestei zone –şi cele mai importante suntem noi, oamenii-oameni ai trecutului, ai prezentului şi ai viitorului. Vrem să trăim într-un oraş frumos, sănătos, valoros? Aceasta depinde şi de NOI!
Acesta a fost începutul… Iar ceea ce tocmai aţi parcurs, rezultatul… Am ataşat în format pdf lucrările desenatorilor noştri (Mitu Ana Marina, Duţă Ştefania şi Durdun Andrei). Menţionăm că fotografiile au fost realizate de colegul nostru, Leica Radu). Am pornit de la ideea colegului Eduard Stan şi am format o echipă adevărată. Entuziasmul şi implicarea au fost prezente de-a lungul întregului proiect…
Cu respect şi mulţumiri,
clasa a III-a S de la Şcoala Gimnazială Sfântul Iacob,
îndrumată de prof. înv. primar Irina Pastoric
