În cadrul săptămânii “Şcoala altfel”, cu sprijinul Holcim România, Asociaţia de-a arhitectura a organizat în Aleşd (judeţul Bihor) şi Câmpulung Muscel (judeţul Argeş) un concurs de poveşti scrise de copii despre un loc îndrăgit din oraşul lor, care a avut ca premiu participarea clasei câştigătoare la un atelier creativ de bricolat spaţii publice.
Povestea câştigătoare din Câmpulung a fost aleasă dintre cele 10 primite. Le vine rândul şi vor fi toate publicate aici, pe blogul de-a arhitectura, pentru că reprezintă tot atâtea invitaţii pentru a vizita oraşul Câmpulung.
Astăzi vă invităm să citiţi cele două poveşti primite de la clasa a III-a D de la Şcoala Gimnazială Nanu Muscel nr. 3 din Câmpulung, îndrumaţi de doamna profesoară Ana Maria Cazacu.
BISERICA „SF. MARINA”
Biserica „Sf. Marina” este situată în partea de nord a oraşului Câmpulung, în cartierul Schei, fiind probabil cea mai veche din localitate.
Ea a fost clădită de boierul Barbu, fiul acestuia Stoica şi un alt boier de seamă, pe nume Bratu.
Când intru în curtea bisericii şi apoi în clădirea acesteia am un sentiment de linişte sufletească şi simt că sunt aproape de Dumnezeu. Biserica, fiind foarte veche, de vreo 600-700 de ani, îmi aduce aminte de trecutul oraşului şi al ţării şi mă face să mă gândesc la începuturile noastre ca popor.
Ca în orice biserică, mă închin când intru în ea, ascult cu atenţie cele spuse de preoţi, admir picturile de pe pereţi şi icoane şi aprind lumânări.
Mă simt legată de această biserică deoarece este veche şi foarte frumoasă, cu două turle zvelte, vopsită întru-un alb strălucitor, precum şi pentru că are numele meu, iar când locuiam în cartierul Grui treceam de multe ori prin apropierea ei.
Biserica „Sf. Marina” ne aminteşte de începuturile oraşului având aproape aceeaşi vârstă cu Câmpulung şi fiind martoră la dezvoltarea lui, la schimbările şi evenimentele, de tot felul, petrecute pe aceste locuri de-a lungul timpului.
Din aprilie şi până la începutul toamnei, biserica este înconjurată de verdele copacilor şi de culorile vii ale florilor plantate în staturi bine îngrijite, mai ales tufe bogate de trandafiri.
Odată cu venirea toamnei, verdele este înlocuit cu o mulţime de nuanţe de galben şi arămiu, iar iarna zăpada acoperă totul cu mantia sa albă, străbătută doar de crengile golaşe ale copacilor.
Singurul care rămâne falnic este bradul situat în apropierea intrării în biserică.
Biserica nu este foarte mare, dar, în schimb, este simplă, curată şi primitoare, cu două coloane de o parte şi de alta a uşii prin care se pătrunde în biserică, cu două cruci vechi din piatră zidite în pereţi. În interior este acoperită cu picturi ce redau scene din Biblie şi cu icoane mari, înnegrite de trecerea timpului.
De asemenea este străjuită de o turlă ascuţită şi o alta cu acoperiş rotunjit, amândouă înalte şi cu cruci mari în vârf.
Cel mai frumos mi se pare pe la mijlocul primăverii, când iarba înverzeşte după amorţeala iernii, copacii sunt acoperiţi cu florin albe şi roz, iar totul pare că se trezeşte la viaţă sub mângâierea soarelui blând de primăvară.
Acest sentiment de reânviere este şi mai puternic primăvara deoarece în acest anotimp este marea sărbătoare a Paştelui, legată de învierea lui Isus, odată cu cea a naturii.
Biserica este slujită de preoţii săi cu credinţă, care sunt alături de oamenii care vin să se reculeagă aici, mai ales duminica şi cu ocazia sărbătorilor creştine, dar şi cu prilejul unor evenimente importante (botezuri, nunţi, înmormântări). M-au impresionat bunătatea, căldura şi răbdarea cu care preoţii se adresează celor care trec pragul bisericii, încercând să se apropie cât mai mult de aceştia.
Mi-au atras atenţia ciripitul vesel şi zborul iute şi neobosit al multelor rândunele ce-şi fac cuiburile sub ştreaşina bisericii, precum şi bradul înalt, cu coroana bogată, despre care am mai vorbit că se află în stânga intrării în biserică.
Un străin şi-ar imagina loc aşa cum l-am descris!
Şcoala Gimnazială „Nanu Muscel” nr. 3-Mun. Câmpulung
Clasa a III-a D
CAZACU MARINA-ANDREEA
Un loc ca o poveste
Oraşul în care locuiesc este un adevărat muzeu al naturii înconjurat de o coroană de munţi ale căilor creste sclipesc cu mândrie şi îndrăzneală către cer.
În acest oraş locuiesc mulţi oameni frumoşi care cinstesc aceste meleaguri, trăind în armonie cu natura. Printre numeroasele locuri fermecătoare care bucură deopotrivă pe gazde dar şi pe turişti, de departe un loc special îl are Dealul Creţişoarei, în care civilizaţia adusă de om nu a reuşit să tulbure echilibrul perfect, dar fragil al naturii, ci doar să-i evidenţieze valenţe discrete.
Pe Dealul Creţişoarei iernile sunt aspre, crivăţul e puternic, făcând să se tânguiască a iertare arborii biciuiţi. Zăpada dăinuie mult în Mărţişor, întâlnindu-se cu gingaşii ghiocei şi blăndele brânduşe, îndrăznind chiar să întâmpine stolul de berze care se întoarce la casa sa construită de ani de zile în crengile viguroase ale celor trei stejari simbolici situaţi exact pe coama dealului.
Dar când primăvara îşi intră în drepturi, Creţişoara devine o simfonie de simţuri, un ciclon de culori, o avalanşă de arome.
Prin iarba crudă şi curajoasă ca un adolescent teribil pasc familiile de berze, cu picioare graţioase ca bambusul, laolaltă cu viţeluşii naivi, alb cu negru, care scutură din cap sperînd să scape de clopoţelul atârnat de gât.
Pentru că au puţin timp la dispoziţie florile pomilor înfloresc năvalnic şi aruncă în atmosferă toată puterea aromei lor, oferindu-se fără rezerve insectelor pentru a le poleniza.
De nicăieri încep să mişune mici animale sălbatice, veverinţe, arici şi chiar câte un iepure sătul de atâta aşteptare.
Gospodarii încep curăţenia de primăvară, pregătind grădinile pentru o nouă întâlnire cu natura.
Vara împlinirea este deplină, pe Creţişoara se desfăşoară raiul! Pe păşunea pe care niciodată arşiţa nu o doboară se află o stână care adăposteşte o turmă de oi ce nu au cunoscut în aceste locuri frica de lup.
Călătorul care vrea să evadeze din agitaţia oraşului abordează cu curaj coasta Creţişoarei, delectându-se cu ritmul cosaşilor sau trilurile mierlei. Dacă are noroc, călătorul găseşte în iulie cireşele de iunie negre şi amare, rămase de la festinul păsărilor cereşti.
Acolo sus, sus de tot, în stânga drumului mă aşteaptă totdeauna cel mai primitor loc, casa bunicilor mei. Acolo este locul unde am trăit primii trei ani din viaţă, loc care-mi apare ca finalul fericit al unei frumoase poveşti de dragoste.
Păşind în curte, găseşti fără efort planta numită „creţişoară” de uz medicinal, dar şi măcrişul tuturor copilăriilor. Bunica a avut însă grijă să aducă un omagiu naturii, întâlnind plantele băştinaşe cu nobilii trandafiri de toate nuanţele şi cu maiestuoşii crini imperiali, într-o olimpiadă a florilor. Şi parcă nefiind de ajuns ansamblul botanic a fost completat cu tui curajoase şi brazi cu pretenţii de veşnică tinereţe, în care descoperă bucuriile vieţii pui de veverinţă.
Aflat în mijocul acestui paradis şi se dezvăluie o privelişte care-ţi taie respiraţia. Privind către oraş, se derulează în faţa ochilor o hartă în mărime naturală în care oraşul provincial cu uşor parfum medieval se simte la adăpost de orice capriciu al naturii, păzit cu străşnicie de cei mai frumoşi munţi. Oriunde ai privi ţi se arată lucruri frumoase: dealuri înverzite , gospodării împlinite.
Apusul de soare văzut de pe Creţişoara, dincolo de grandoarea sa, îţi transmite promisiunea unei arte sublime.
Pentru mine Creţişoara rivalizează cu orice loc frumos de pe Pământ, iar inima mea a fost deja câştigată! Dar nici o mie de cuvinte nu vor fi în măsură să descrie perfect cel mai special loc din oraşul meu, aşa că vă invit alături de mine să cunoaşteţi locaţia care poate deveni specială pentru oricare dintre noi!
Şcoala Gimnazială „Nanu Muscel” nr. 3- Mun. Câmpulung
Clasa a III-a D
CAPLAN ERIC