Vă invităm să citiți mai jos descrierea unui proces foarte creativ, pentru care ne bucurăm nespus că am putut crea cadrul necesar. Încurajarea creativității contribuie la dezvoltarea aromonioasă a copiilor, motivându-i să exploreze lumea din jurul lor, să capete încredere în ei și să dezvolte soluții mult mai eficiente la situațiile cu care se confruntă.
Programul educațional „De-a arhitectura în orașul meu” este dedicat elevilor din clasele a III-a – a VI-a și se desfășoară sub ghidajul cadrului didactic și a arhitectului îndrumător la clasă, dar și în afara ei, timp de un școlar. Prin intermediul programului copiii au posibilitatea să exploreze și să învețe să privească cu alți ochi orașul și mediul construit, să își pună la lucru creativitatea și să creeze macheta unui oraș imaginat de ei.
În cele ce urmează vom afla povestea „orașului viitorului”, așa cum a fost ea gândită și pusă în practică de către elevii clasei a IV-a de la Școala Gimnazială „Nikolaus Lenau” din Timișoara, îndrumaţi de arh. Roxana Cârjan și prof. înv. primar Valeria Staszny.
Cum s-a născut „Orașul de pe Uranus”, acel loc în care străzile sunt magnetice, iar oamenii au puteri magice și se teleportează peste tot, ne-a destăinut Roxana.
Prima întâlnire cu cei 20 de exploratori a avut loc cu mai mult timp în urmă, cu ocazia unui alt program al asociației, „De-a arhitectura mini”. De atunci ei au mai crescut și împreună am învățat unii de la alții cum să facem lucrurile mai frumoase. Scopul orelor de „De-a arhitectura în orașul meu” a fost ca ei să simuleze o comunitate în care oamenii înțeleg cât de mult contează pentru evoluția lor mediul construit în care trăiesc.
Curând, ei și-au dat seama că pot participa activ la transformarea orașului în viitor, astfel ca acesta să devină un spațiu mai bun și mai sănătos pentru urmașii lor. Și așa s-a născut „Orașul de pe Uranus”, deoarece copiii au considerat că în viitor planeta noastră nu va mai face față nevoilor populației, așa că au început să exploreze lumi noi.
La acest lucru a contribuit și faptul că ei sunt la vârsta la care sunt mari amatori de povești și filme ficționale, de noi descoperiri științifice, de personaje cu puteri supranaturale, de univers și de planete imposibil de explorat. Obiectele cu care se înconjoară, inclusiv îmbrăcămintea lor, au la bază subiecte din aceste domenii. Astfel că punctul de plecare spre Uranus a fost chiar tematica de pe un ghiozdan pe care una din exploratoare visa să și-l cumpere atunci când va veni toamna și va păși spre o nouă lume, clasa a V-a. Faptul că planeta Uranus nu prea este în atenția omenirii, i-a atras în a-și amplasa orașul pe această planetă alcătuită din gaze, dar care pe undeva ne duce cu gândul la un oraș pe nori.
S-au împărțit în trei grupe, fiecare cu idei diferite pentru proiect, unii și-au dorit orașul pe Uranus, alții și l-au dorit în nori, iar alții au vrut un oraș al super-eroilor, dar toți aveau un element comun: o lume care trece dincolo de planeta noastră și care este populată doar de personaje speciale. În urma negocierii, au reușit să se concentreze pe acest loc de pe Uranus, dar și să integreze elemente de la fiecare echipă. Cu entuziasm, micii ucenici s-au apucat de treabă. Dorința lor a fost să îmbine cunoștințe ce țin de biologie cu elemente din astronomie. Conceptul pornește de la structura ADN-ului, unde spiralele sunt drumurile, iar moleculele organice sunt capsulele de locuit, trecând prin microcosmos la macrocosmos.
Astfel au hotărât tema și contextul, au gândit zonificarea machetei, au trasat obiectivele și și-au împărțit sarcinile. Ca modalitate de lucru am stabilit să realizăm relieful din burete alb pe structură de carton, și clădirile, pentru că trebuiau să aibă o formă cât mai organică, ne-am propus să le facem din papier-mache, după care le-au vopsit în alb, iar mai apoi au pus câteva accente de culoare pe ele.
Și s-au apucat de treabă, au inventat cadrul natural din formațiuni de nori cu „drumuri și străzi create ca un relief plutitor, dar pentru a se adapta norilor, au fost realizate din gaz înghețat”; „Străzile sunt magnetice, strada principală trece prin Hotelul White Palace. Această stradă, dintotdeauna existentă pe Uranus, are un loc care te teleportează pe Pământ.”
Personajele, inspirate din serialele cu super-eroi, „au puteri magice și nevoi diferite față de oameni, ei se pot teleporta peste tot.” Sunt un fel de oameni din viitor care se pot adapta condițiilor de viață de oriunde din univers. O altă idee care a concurat la realizarea machetei a fost lumea internetului, dar care s-a concretizat, în final, printr-o clădire denumită Google Center – „un depozit de informații și cunoștințe”. Centrul de greutate al machetei, centrul orașului, este ocupat de Centrul NASA, care este o „academie pentru astronauții în devenire.”
Dominanta verticală a machetei e dată de Hotelul White Palace, conținător al portalului prin care se menține legătura cu Pământul. O altă clădire importantă pentru comunitatea imaginată de ei este cea a spitalului, care „este scufundată și legată de celelalte clădiri prin tuburi subacvatice. Porțile de acces în spital sunt secrete, fiind cunoscute doar de către personalul spitalului și de către super-eroi”. Au considerat că această comunitate are nevoie și de un restaurant cu grădină „pentru a alimenta locuitorii cu superputeri, dar și pentru a trimite alimente pe Terra.”
Casele „sunt capsule rotunde superrezistente, dotate cu tehnologie avansată. Mobilierul este multifuncțional, spre exemplu patul se poate transforma în vană. Ele utilizează energie obținută din puterea vaporilor.” Personajele se deplasează cu niște vehicule care „au magneți în loc de roți, ca să poată fi respinse de drumurile care sunt magnetice și sunt utilate cu propulsoare pentru stabilizare. Aceste vehicule se pot teleporta pe Terra prin deschiderea portalului o dată pe zi.” Pe parcursul realizării machetei, ei și-au luat rolul în serios, fiind atenți pe parcurs la identificarea și rezolvarea problemelor emergente și la respectarea termenelor, ceea ce a implicat și lucru în afara orelor de școală.
Acest atelier a fost un prilej de experimentare și de îmbunătățire a capacităților de colaborare și comunicare și a reprezentat o ocazie pentru ei de a-și manifesta curiozitatea și creativitatea, eliberându-se de stereotipuri. În tot acest demers copiii s-au confruntat cu situații concrete date de procesul de elaborare și executare a machetei, rezolvarea situațiilor neprevăzute i-a ajutat să își dobândească noi abilități și cunoștințe. Mulțumirea noastră, a îndrumătorilor, a fost încântarea cu care și-au prezentat macheta.
Macheta orașului de pe Uranus a fost prezentată publicului larg, alături de alte orașe ale viitorului, în cadrul expoziției de final de an care a avut loc la Timișoara în perioada 3-13 iunie, la Centrul Multifuncțional din Bastionul Theresia, și despre care am povestit pe larg aici.
Mulțumim Ordinului Arhitecților din România care sprijină acest program prin taxa „Timbrul Arhitecturii”, investind astfel în educația utilizatorilor de mâine ai spațiului construit.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Roxana Cârjan
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Roxana Cârjan