„My school can be cool” la BETA 2020 – partea II

„My school can be cool” a luat parte la turul ghidat „Zoom in #responsabilitate” din cadrul BETA 2020

Pe 10 octombrie 2020 elevii Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea”, au participat la turul ghidat al expoziției „Enough IS Enough” organizat în cadrul BETA – Bienala timișoreană de arhitectură. Despre ei și proiectul lor început în toamna lui 2019, „My school can be cool”, finanțat de ansamblul rezidențial City Of Mara prin Fundația Alber, v-am povestit pe îndelete în ultimele luni.

Acompaniați de arh. drd. Brîndușa Havași și de profesorul și dirigintele Veronica Bakoș, sub ghidajul arh. Andreea Pătroi și arh. Maria Sgîrcea, tinerii au explorat timp de 2 ore tendinţele actuale din practica de arhitectură responsabilă cu mediul și au învățat despre rolul care le revine în diminuarea proceselor care duc la degradarea climatică a planetei.

Despre cum a decurs turul ghidat „Zoom in #responsabilitate” care a avut loc la Muzeul Tramvaielor „Corneliu Mikloși” din Timișoara, organizat de Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecţilor din România și BETA – bienala timişoreană de arhitectură în parteneriat cu De-a Arhitectura, ne-a povestit pe larg Brîndușa.

Soarele de toamnă ne încălzește după-amiaza de 10 octombrie și când ajungem la expoziția de la Muzeul Tramvaielor suntem cu toții cu zâmbetul pe față, de bucuria unei noi întâlniri în persoană. Ne strângem într-un cerc în fața ușilor înalte care s-au deschis larg pentru ca, în locul tramvaielor, înăuntrul halei cu luminator zenital să descoperim o grădină cu proiecte. Tramvaiele așteaptă cuminți în curtea de alături, privind la vizitatori: de astă dată elevii de gimnaziu ai Liceului Gerhardinum, înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea”, mânați de curiozitatea de a afla mai multe despre responsabilitatea în arhitectură.

Intrăm pe rând, ni se ia temperatura și ne dezinfectăm mâinile. Înăuntrul halei ne întâmpină o atmosferă neașteptată și o întrebare: „Este necesar să construim? Ar trebui întotdeauna să considerăm «nu» ca fiind un răspuns posibil. Mai degrabă trebuie să ne raportăm la orașele noastre ca fiind mine de exploatare, de reutilizare, de conservare și transformare a ceea ce deja există, nu ca un loc cu nenumărate posibilități de demolare și realizare de noi construcții” – ne transmit curatoarele expoziției, arhitectele Anca Cioarec, Brîndușa Tudor și Ilka Ruby (Berlin).

O plimbare printre panourile agățate de suporturile din lemn natur, în lumina difuză care se scurge prin ochiurile de sticlă din tavan, ne aduce sentimentul de a fi într-o pădure, printre trunchiuri, crengi și coroane înfrunzite și ne oferă câteva răspunsuri prin exemplele unor inițiative alternative, grupate în câteva categorii, pe zone:

  1. Cartografierea resurselor locale;
  2. Reutilizarea a ceea ce este abandonat;
  3. Repararea a ceea ce e stricat;
  4. Recuperarea materialelor;
  5. Revitalizarea meșteșugurilor;
  6. Descoperirea de materiale noi;
  7. Grija pentru comunitate;
  8. Împărtășirea cunoașterii.

Cele două arhitecte, Maria Sgîrcea și Andreea Pătroi, ne ghidează printre insule de verdeață și structuri de lemn de care atârnă panouri mari cu proiecte diverse ca scară a intervenției și categorii de utilizatori, de la locuitori ai periferiilor sau centrelor orașelor până la cei care trăiesc pe stradă.

Încă de la intrare ne întâmpină o machetă frumoasă din lemn cu ecrane de vegetație și harta canalelor „Timișoara verde-albastră“. Aceste canale, realizate în timpul stăpânirii habsburgice pentru evitarea inundațiilor în câmpia joasă a Banatului, ar putea deveni coridoare de verdeață pentru reconectare cu natura la sfârșit de săptămână.

Continuăm călătoria printre proiecte de reconversie a fostelor spații industriale sau balneare, proiecte care reutilizează materiale recuperate din demolări, inițiative de revitalizare a meșteșugurilor și tehnicilor tradiționale de construcție cu materiale locale, cercetări de materiale noi care folosesc ciupercile ca liant, tabere de arhitectură care oferă studenților ateliere practice pe platourile cu „ceri” (Quercus cerris – specie de foioase) dintre dealurile bănățene.

La final dorim să ne pierdem printre exponate, să le atingem și să luăm cu noi ceva din îndrăzneala lor de a face lucrurile mai bine. A fost ca o infuzie într-un laborator de cercetare, la juxtapunerea dintre științele naturii și dorința omului de a construi, împreună cu natura, nu împotriva ei. Și pentru a lăsa un semn al trecerii noastre prin expoziție, la ieșire am plantat semințe pe harta de pământ a Timișoarei, pe care vizitatorii dinaintea noastră au lăsat mesaje: „protejați natura”, „pentru un viitor pur”, „love grows here”.

„A fost minunat turul de la Muzeul «Corneliu Mikloși». Mie mi-a plăcut cel mai mult canalul de apă care trece prin centrul Berlinului, în care poți înota, este super tare ???????????? și mi-a mai plăcut harta Timișoarei făcută din semințe și mesaje drăguțe. Și tare drăguță a fost bucătăria… (nu mai știu cum era numită, cea care arată din ce materiale e construită o casă).” – ne transmite Melisa.

„Mi-a plăcut foarte mult BETA… Spațiul ales, hala Muzeului de Transport Public «Corneliu Mikloși» m-a fascinat pur și simplu. Mi s-a părut o construcție de-a dreptul fascinantă… Spațiul perfect pentru găzduirea BETA.

În proiectul «De-a arhitectura în școala mea» am realizat proiectul «Clasera», care este o clasă-seră: un ideal laborator de biologie, poate chiar o sală predestinată unei noi discipline la care învățăm strict despre plante, deoarece la ora de biologie această temă este abordată doar în clasa a V-a si a VI-a… Sala «Corneliu Mikloși» s-ar fi pliat ideal pe proiectul «Clasera».

La BETA m-au atras câteva proiecte, pur și simplu mi-au arătat cât de frumoasă și complexă este arhitectura. Câteva dintre acestea sunt: «PROTOTIP DE SUPRAVIEȚUIRE – PĂTURA – ADĂPOST» de la «substandardPLUS», aceasta fiind o pătură-cort-sac de dormit-haină-ghiozdan, a fost creată pentru un om fără casă pentru a avea mai mult sau mai puțin o casă 5 în 1. Mi se pare o idee foarte practică și consider că primăria ar putea da fiecărui om fără casă câte un prototip de acest fel.

O altă idee care m-a atras a fost «Flussbad Berlin». Proiectul constă în curățarea unui râu din centrul Berlinului care a ajuns un bazin de înot de aproape 1 km, folosibil oricând, oricum și, cel mai important, gratuit. M-am gândit ce frumos ar fi dacă asta s-ar întâmpla și cu canalul Bega… Să sperăm totuși că într-o zi asta poate se va întâmpla.

Alt proiect care mi-a atras privirea a fost «Casa lângă București»: un proiect care mie personal mi-a plăcut extraordinar de mult. Practic, această construcție este o casă realizată din niște vechi garaje de beton. Putem spune că este o casă «reciclată». La acest proiect m-a atras foarte mult casa în sine, cum este amenajată și cum sunt amplasate garajele. Mi-ar plăcea foarte mult să locuiesc într-o astfel de casă! Am lăsat proiectul meu preferat pentru final: «MoMi – modul minimal». Acesta este proiectul care m-a atras cel mai mult din toată sala. Pur și simplu m-a impresionat…

M-a făcut să văd cât de multe înțelesuri ascunse are termenul «arhitectură». Este pur și simplu un proiect genial care merită foarte multă atenție. Daca aș fi primarul orașului, aș face întregi cartiere cu aceste case «MoMi». Aceste case sunt niște module portabile care încurajează «outdoor» living-ul. Este o casă mică, chiar foarte mică; are un dormitor și o baie micuță și o mini-bucătărie. Casa te împinge afară: să citești afară, să asculți muzica afară, să îți faci treaba afară, să te relaxezi afară, să dormi afară etc. Practic, în casă stai doar când plouă. Desenele m-au făcut să am o viziune mult mai bună a proiectului, acestea fiind foarte explicite și drăguțe. În conculzie, nu o să uit niciodată de BETA… nu regret nici o secundă că am venit. BETA m-a pus pe gânduri să îmi aleg meseria de arhitect.” – am aflat de la Toma.

Mulțumim celor două arhitecte, Andreea Pătroi și Maria Sgîrcea, care ne-au ghidat vizita în expoziția „Enogh IS Enough” și echipei BETA pentru organizarea inspirată a expoziției și alegerea temei. Înțelegem că expoziția va călători în perioada următoare în spațiul euroregiunii și va duce mesajul mai departe către copiii și tinerii care vor modela lumea de mâine!

*Partea întâi a articolul „My school can be cool” la BETA 2020 poate fi citită aici.

Text: arh. drd. Brîndușa Havași
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. drd. Brîndușa Havași, arh. Ovidiul Micșa