Interdisciplinaritate (re)construită: Orașul ne leagă!

16/07/21 | Proiecte, voluntari

Text: arh. Cristina Dumitrescu
Editor: arh. Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Monica Popescu, participanții la pilotare
Timp de citire: 10 minute


„Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate este chiar faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline.” – J. MOFFETT, iar mediul construit este locul unde trăim și unde integrăm cunoștințe din toate domeniile.

În martie 2021, pentru că ne-am dorit să continuăm să punem accent pe interconectarea materiilor și aplicabilitatea lor în viața reală în cadrul cursurilor pe care le desfășurăm, am lansat un Call de idei: Interdisciplinaritate (re)construită. Juriul format din arh. Mina Sava, arh. urb. Claudia Pamfil, prof. Gianina Vanca și prof. Carmina Vakulovski a primit 32 de propuneri din care a selectat opt care au fost dezvoltate detaliat, pe parcursul lunilor următoare, de echipele profesor-arhitect. Ne-am bucurat că această colaborare online a adus laolaltă profesori și arhitecți din Bistrița (jud. Bistrița-Năsăud), Brașov (jud. Brașov), București, Cluj-Napoca (jud. Cluj), Miroslava (jud. Iași), Reghin (jud. Mureș), Timișoara (jud. Timiș), Sihlea (jud. Vrancea), Voluntari (jud. Ilfov) și Zădăreni (jud. Arad). Și ne-am entuziasmat pe măsură ce au început să se contureze conținuturile sprijinite pe mediul construit pentru diferitele discipline de studiu. Cristina Dumitrescu, arhitect și coordonatoarea proiectului, ne-a povestit cum a pornit această inițiativă și ce conținuturi au rezultat.

Proiectul Interdisciplinaritate (re)construită a pornit din mai multe direcții.

Prima se înscrie, desigur, în misiunea De-a Arhitectura de a atrage atenția asupra mediului construit și de a forma copiilor o privire conștientă, critică, asupra faptului că există (și) reguli, cauze, principii și, mai ales, influențe reciproce între ei și locurile unde trăiesc, pentru a ști cum și când s-ar putea implica.

A doua este constatarea că elevii (de gimnaziu, în acest caz) nu înțeleg frecvent la ce le folosesc noțiuni din disciplinele pe care le studiază. „De ce trebuie să învăț eu asta?” auzim prea des. Anul acesta petrecut cu școala în casă ne-a dat ocazia să simțim și mai direct astfel de frustrări. Ele vin și din complexitatea unora dintre noțiuni, și din specificul adolescenței, dar și din neînțelegerea legăturilor, paralelelor, extrapolărilor între și dinspre acele concepte spre altele sau spre domenii mai palpabile și apropiate. Copiilor le scapă finalitatea, relevanța noțiunilor.

Iar a treia, mai îndepărtată poate, e legată de ideea de proiect. Li se cer multe proiecte copiilor de gimnaziu, însă rareori e timp de a-i ghida spre ce înseamnă învățarea prin proiect. Am încercat să punem un sâmbure în acest sens și astfel activitățile propuse definesc o problemă de studiu, propun o modalitate de investigare pentru care se documentează (organizat, în clasă, în cazul nostru), se realizează experimentul și apoi se sintetizează sau se susține argumentat rezultatul.

Programele De-a arhitectura existente sunt interdisciplinare, dar se desfășoară pe parcursul unui an sau doi de studiu, în școala primară. Ori în gimnaziu e tare greu de găsit atâta timp disponibil. Și atunci ne-am propus să facem și altfel, să gândim module separate pentru diferitele discipline și să plecăm acum de la acestea spre mediul construit și nu invers. Așa, dacă un elev ar parcurge câteva astfel de module pe parcursul școlii, ar rămâne cu niște idei legate de ceea ce construiește omul pentru viața lui și despre cum se adună și se transferă aici cunoștințe din toate domeniile.

Așadar, am căutat să selectăm noțiuni din disciplinele de gimnaziu care să fie explicate prin aplicare sau analogii în și cu mediul construit. Voiam să lansăm un call de idei în care arhitecții să vină cu propuneri și apoi să facem echipe cu profesori. Am descărcat programe, am citit competențe… ne-am prins urechile. Claudia* [n.e. Claudia Pamfil, membru fondator De-a Arhitectura] a venit cu ideea minunată să facem invers – să lansăm call-ul pentru profesori și lor să le găsim coechipieri între arhitecții care își manifestă dorința de a participa în acest demers. În fond, sunt activități ce vor fi susținute de profesori, fără a fi necesară prezența unui arhitect la susținere. E adevărat că pentru elaborare însă, noi am chemat, în unele echipe, și colegi arhitecți voluntari pentru că tot ajutorul a fost tare valoros.

Cum a fost call-ul? Plin de idei! Frumoase, bune, neașteptate, provocatoare, venite de la profesori extraordinari și care ne-au impresionat pe întreg parcusul prin deschidere și dedicare! A fost foarte greu pentru juriu de selectat dintre cele 32 de propuneri (deh, bugetul…) și apoi, în elaborare, de clarificat și ales câte o singură direcție de dezvoltare pentru fiecare exercițiu. Pentru ușurința aplicării, cerințele noastre au rămas ca activitățile să se înscrie într-o oră de curs, să se lucreze cu materiale școlare uzuale și să se desfășoare în clasă sau în imediata proximitate a școlii și să facă legătura, prin nodul mediului construit, și cu noțiuni din alte discipline studiate în gimnaziu. Rezultă astfel ghiduri de activități ce vor putea fi adaptate de profesorii care le vor folosi în funcție de particularitățile claselor cu care lucrează. Și ce mult ne-ar bucura să aflăm despre aceste interpretări!

Și acum, să povestim foarte scurt despre conținuturile din această (primă) serie.

Când construim ceva, înainte de a desena, formulăm tema cu cuvinte. O „construim prin cuvinte”. Descrierea, ca mod de expunere, se sprijină perfect pe mediul construit. Activitatea presupune o scurtă expediție în apropierea școlii. Alegerea unei clădiri cu implicații multisenzoriale, dinamică, de exemplu gara localității stimulează copiii pentru a exprima în cuvinte cât mai mult din ceea ce văd, din ce aud și ce simt. Prezentarea, de către îndrumător, a istoricului gării, a contextul geografic, a elementelor ei constructive și compoziționale le ghidează atenția și îi apropie de clădirea pe care o explorează. Realizarea efectivă a descrierii devine astfel un proces natural, ușor de înțeles și care încurajează folosirea unui vocabular cât mai dezvoltat.
(Limba și literatura română, clasa a V-a, profesor Veronica Șandor și arh. Bianca Bărbieru)

Tot o clădire notabilă este studiată și în cadrul exercițiului propus pentru educație civică. Aici copiii investighează centrul comunității locale și clădirile lui reprezentative (de exemplu primăria, școala, biserica), căutând să observe, să înțeleagă și să conștientizeze astfel elemente de identitate culturală locală. Recomandăm analiza comparativă a măcar două astfel de construcții. Elevii răspund unui chestionar realizat după rutina „Văd/Cred/Mă întreb” care le îndreaptă atenția spre materiale, compoziție, orientare, context istoric, accesibilitate. Percep cum clădirile explorate exprimă autoritatea, cum se raportează la contextul construit (strada, piața, vecinii), dar și la cetățean.
(Educație socială și Consiliere și Dezvoltare personală, clasa a VI-a, profesori Vlad Gogelescu și Anca Uzun, arhitecți Iulia Cosovanu și Larisa Popa)

Faptul că latina și patrimoniul roman sunt „antice” e o chestiune tot de percepție. Una, din păcate, incorectă. Prezentarea Thermelor Romane, atât din punct de vedere constructiv, cât și social și cultural, le arată elevilor un mod de viață sofisticat, cu multă tehnică și știință a medicinei, dar și a relaxării. Care au fost preluate azi în ceea ce noi considerăm soluții ultra-moderne, ca încălzirea în pardoseală de exemplu. Dimensiunile impresionante ale Themelor lui Dioclețian, terminologia, zonificarea și principiile de funcționare, dar și schemele de instalații sunt analizate în paralel cu un exemplu de Therme recente (Elveția – arh. Peter Zumthor), ilustrând valoarea moștenirii istorice.
(Elemente de limbă latină și de cultură romanică, clasa a VII-a, profesor Adriana Hurubean, arhitecți Iulia Cosovanu și Diana Stancu Jinaru)

Dar romanii, ba chiar și predecesorii lor greci, erau niște constructori extraordinari și de poduri. Acestea sunt construcții în alcătuirea cărora intră și se (des)compun mai multe forțe. Exercițiul elaborat pentru ora de fizică propune un studiu al câtorva poduri istorice de notorietate, dar și al câtorva tipuri structurale distincte, urmărind vizualizarea și descifrarea forțelor ce acționează asupra elementelor constitutive. Copiii construiesc, în grupuri, macheta câte unui pod asemănător tipurilor principale prezentate, îl încarcă cu o greutate și observă unde tind să apară deformările. Înțelegerea intuitivă este apoi transferată pe fișe de lucru și sinteză și explicată celorlalte echipe.
(Fizică, clasa a VII-a, profesori Diana Rotaru și Eugenia Șular, arhitect Viorica Popescu)

În alcătuirea structurii podurilor întâlnim frecvent triunghiuri. De la Keops la piramida lui I.M. Pei de la Luvru, triunghiurile se găsesc peste tot în construcții. De dimensiuni diferite, serii dintre triunghiuri sunt asemenea și se supun teoremei fundamentale a asemănării. Formulată de Thales din Milet, ea guvernează triunghiurile și azi, când am ajuns la structuri modulare și parametrice. Cum o verificăm și folosim, altfel decât în probleme de matematică? Îl scoatem pe Thales pe terenul de lângă școală și, cu ajutorul soarelui și raportându-ne de fiecare dată la înălțimea unui elev, determinăm prin măsurători ale umbrelor înălțimea școlii, a unui arbore sau a unui stâlp de iluminat.
(Matematică, clasa a VII-a, profesor Diana Gheorghe, arhitecți Livia Petrescu și Diana Stancu Jinaru)

Umbrele pe care clădirile și arborii le aruncă în jurul lor influențează vecinătățile în funcție de distanțele dintre clădiri și de gabaritele acestora. Tipurile de așezări studiate la geografie sunt vizualizate, într-un exercițiu inspirat din hărțile lui Nolli, și înțelese evidențiind prin hașurare atât construcțiile, cât și, mai ales, spațiile libere dintre clădiri. Pasul următor al aplicației este intuirea modului în care felul de așezare pe hartă a localității, a țesutului construit, se transpune în viața socială a comunității, prin identificarea spațiilor libere din zona studiată și prin propunerea de posibile moduri de utilizare a acestora, cu sens, de către întreaga comunitate locală. Orașul ne leagă!
(Geografie, clasa a VIII-a/a VI-a, profesor Adina Tipei, arhitecți Diana Stancu și Ioana Rizea)

Dar tot pe fragmente de hărți pot fi ilustrate și trăsăturile genurilor literare studiate în clasa a VII-a. Sprijinindu-se pe câteva fragmente de text ce aparțin fiecărui tip în parte, fragmente analizate de către copii în prima parte a orei, aplicația practică le cere să „citească” aceste trăsături, să le interpreteze și să le găsească un corespondent pe hărți suport, exprimându-le grafic. În funcție de harta propusă, intersecțiile devin personaje ce dirijează acțiunea din jurul lor, străzile sunt linii de dialog între vecini sau fundăturile sunt sentimente (încă) nedeslușite. Exercițiul merge și dincolo de vizual și caută și sunetul orașului, prin paralele cu fragmente muzicale clasice de tipuri diferite.
(Limba și literatura română, clasa a VII-a, profesor Adriana Iancu, profesor muzică Rodica Broșteanu, arhitecți Diana Stancu și Cristina Dumitrescu)

Nu numai noțiuni de literatură pot fi explicate prin mediul construit, ci și unele de gramatică. Substantivul, de exemplu, analizat pe text, este o parte morfologică ce își adaptează forma după funcția sintactică îndeplinită, după topica enunțului și context. Seamănă cu chimia, unde adăugarea de elemente diferite unui aceluiași volum de substanță inițială îi schimbă acestuia nuanța sau forma. O clădire existentă, convertită pentru o nouă funcțiune, își va adapta forma și detaliile inițiale la noile cerințe. Copiii lucrează pe o aceeași formă de fațadă și o adaptează (prin colaje și desen) după ce au tras la sorți o funcțiune, un element de vecinătate și unul de context geografic.
(Limba și literatura română, clasa a VI-a, profesor Cristina Bărbosu Ene, arhitecți Cristina Dumitrescu și Aurelia Axente-Stan)

Încă nu am terminat – mai avem de realizat redactarea unitară și retușurile de după pilotarea realizată de toate echipele, dar până în toamnă, la începerea anului școlar, finalizăm. Apoi urmează publicarea pe site-ul De-a arhitectura (și poate și într-o revistă online dedicată), ca resurse deschise, accesibile oricând oricărui profesor din țară. Ar mai fi de spus că pe parcursul derulării proiectului ne-am mai gândit și să realizăm atât versiuni mai scurte (doar o sugestie de activitate), cât și formate extinse pentru câteva ore de curs, dar și să colaborăm cu arhitecți recunoscuți pentru pregătirea excepțională în anumite domenii, doar că… s-au dovedit a fi puțin prea multe ambiții pentru timpul efectiv pe care l-am avut la dispoziție. Care a fost scurt și suprapus, nu prea abil, peste finalul de an școlar. Nu-i nimic, le vom avea în vedere pentru rundele viitoare, când sperăm să ajungem la cât mai multe discipline și ani de studiu. Nu doar din (re)descoperirea noțiunilor din disciplinele de gimnaziu am învățat, ci și organizarea proiectului în sine. ????

Mulțumim tuturor celor implicați în acest proiect: profesorilor și arhitecților autori menționați mai sus, colegilor care au participat la elaborarea call-ului de idei: arh. Cristina Dumitrescu, profesor Gianina Vanca, arh. Mina Sava, arh. urb. Claudia* Pamfil (în mod deosebit pentru că a propus și ne-a convins să pornim de la ideile profesorilor!), arh. int. Mădălina Bold, arh. Iulia Cosovanu, arh. Diana Stancu, dar și arh. Veronica Sava și arh. Iulia Cosovanu pentru grafica afișelor. Și, anticipat, celor ce vor încerca activitățile la orele de curs!

Activitățile rezultate în urma acestui call de idei vor fi parte a unui proiect mai amplu al Asociației De-a Arhitectura, proiect care urmărește să explice diverse noțiuni predate în școală prin intermediul mediului construit. Ele vor putea fi dezvoltate ulterior și sub formă de lecții integrate sau ateliere, prin dezvoltarea de prezentări de mediu construit, studiu și reflecții individuale, dezbateri în echipe și jocuri de rol. Începând cu luna septembrie 2021, activitățile alese, dezvoltate și testate, vor fi publicate pe site-ul De-a arhitectura, fiind astfel accesibile tuturor ca resurse deschise, cu menționarea tuturor autorilor care le-au conceput și realizat. Redactarea finală, în formă unitară, a tuturor activităților duse la bun sfârșit va fi realizată în cadrul echipei De-a arhitectura.