La finalul lunii martie a avut loc la sediul Filialei Teritoriale Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România întâlnirea semestrială a îndrumătorilor cursurilor „De-a arhitectura mini”, „De-a arhitectura în oraşul meu” şi „De-a arhitectura în şcoala mea” dedicate elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani. Alături de participanţi, cadre didactice şi arhitecţi îndrumători, au fost membrele echipei De-a Arhitectura: arh. Mina Sava, preşedinte asociaţie, arh. Ioana Rizea, manager programe educaţionale în şcoli, arh. Aurelia Axente-Stan, coordonator local Bucureşti-Sud.
Aceste întâlniri sunt organizate de două ori pe an de către coordonatorul local pentru comunitatea profesorilor şi a arhitecţilor voluntari ce iau parte la programele asociaţiei în anul şcolar curent şi sunt gândite ca nişte instrumente de reflecţie şi suport. Întâlnirile sunt necesare pentru a împărtăşi impresii şi păreri din experienţele de la clasă, pentru a identifica provocările întâmpinate pe parcursul anului şcolar şi pentru a descoperi cele mai potrivite soluţii pentru facilitarea transferului de experienţe şi bune practici de la o echipă la alta. Întâlnirile oferă şi o ocazie în plus de a consolida colaborarea echipei architect-profesor în pregătirea şi susţinerea orelor şi interacţiunea dintre voluntari şi coordonatorul local.
Cum a decurs întâlnirea puteţi să citiţi în continuare în relatarea prof. Cristina-Irina Pisică, îndrumător în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” la Școala Gimnazială Nr. 1 din Sohatu, jud. Călărași.
Pot spune că pentru cei 22 de participanţi întâlnirea din 20 martie a început cu energie, voie bună şi cu multă curiozitate cu privire la lucrurile care se vor întâmpla în lunile următoare. Prima parte a întâlnirii a fost dedicată prezentării expoziţiei finale de machete care va avea loc la sfârşitul anului şcolar la sediul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Machetele prezentate în cadrul acestei expoziţii (care de altfel are loc sub forma unei serii de evenimente în toată ţara) vor fi realizate de elevi în cadrul cursurilor De-a arhitectura, în echipă, sub îndrumarea cadrului diactic şi a arhitectului voluntar şi vor facilita transpunerea în practică a tuturor noţiunilor teoretice asimilate de copii din septembrie 2018 şi până în acest moment.
Discuţiile moderate de arh. Aurelia Axente-Stan au fost animate, cu multe întrebări şi la fel de multe răspunsuri şi sugestii care au ajutat participanţii să îşi structureze o viziune mai clară asupra expoziției finale – moment de validare şi celebrare a muncii de un an a elevilor în faţa celorlalte clase participante, a profesorilor şi a familiei.
A două parte a întâlnirii a cuprins o serie de jocuri de tip „icebreakers” [n.e. traducere din engleză: „spărgătoare de gheaţă”] şi de energizare, realizate cu scopul creării unei atmosfere reconfortante în cadrul întâlnirii, dar şi pentru a furniza îndrumătorilor (cadre didactice şi arhitecţi voluntari) câteva metode interactive de management al grupului de elevi şi a situaţiilor (provocatoare) întâlnite la clasă.
Captarea atenţiei elevilor, menţinerea interesului şi a focusului în realizarea sarcinii, implicarea lor în activităţi care necesită lucrul în echipă reprezintă adesea provocări serioase chiar şi pentru cele mai experimentate cadre didactice. Pornind de la obiectivele de mai sus am căutat o structură de desfăşurare a întâlnirii care să fie plăcută şi, în special, utilă participanţilor în momentul în care doresc să găsească o activitate potrivită grupului lor.
Prima activitate a seriei, „Asociază-ţi numele”, a fost una de cunoaştere a participanţilor (GTKEO – „Get to know each other”) [n.e. traducere din engleză: „Hai să ne cunoaştem”], necesară având în vedere caracterul semestrial al întâlnirilor. Aşezaţi în cerc, cei prezenţi şi-au spus pe rând numele şi o trăsătură a personalităţii care îi caracterizează şi care începe cu aceeaşi literă ca şi numele lor. Spre exemplu: „Sunt George şi sunt glumeţ. Sunt Aura şi sunt atentă.” La atelierele cu elevii jocul poate fi dinamizat prin folosirea unei mingi pe care fiecare participant, după ce se prezintă, o aruncă unui coleg. Ca alternativă, în grupurile mici, fiecare membru al grupului va spune acelaşi lucru atât despre el, cât şi despre toţi colegii dinaintea lui, până când ultimul va face turul întregului grup.
Deşi comunitatea îndrumătorilor De-a arhitectura este una eterogenă, iar grupele de copii, vârstele acestora şi contextele educaţionale sunt relativ diferite, am descoperit că nu de puţine ori experienţele şi sentimentele trăite la clase sunt similare, iar jocul cu ghemul de sfoară („Pânza de păianjen”) ne-a confirmat acest lucru, ajutându-ne să ne cunoaştem mai bine, conectându-ne, bucurându-ne de fiecare similitudine descoperită.
Stând în picioare, într-un cerc, fiecare persoană participantă a relatat o întâmplare, o trăire, o experienţă petrecută la clasă alături de elevi sau din perioada de pregătire a atelierelor de formare. Cei care s-au identificat în povestire au făcut un pas în faţă, în interiorul cercului, iar povestitorul la care se afla ghemul a ales dintre aceştia o persoană, aruncându-i ghemul şi păstrând din acesta un capăt de sfoară. Acest lucru s-a repetat până când o parte din sfoară a ajuns la toată lumea . În acest moment pânza de păianjen formată a fost aşezată pe podea, dând posibiltatea participanţilor să observe conexiunile existente în cadrul grupului. În grupele de elevi activitatea ajută la conştientizarea legăturilor existente între membrii grupului şi la conturarea sentimentului de apartenenţă la grup, a coeziunii echipei.
Ultima activitate derulată, „Vine poştaşul”, a încercat să contribuie la atingerea celor două obiective prezentate mai sus. Prin intermediul acestui exerciţiu de tip „icebreaker”, participanţii au numit situaţiile provocatoare întâlnite în timpul desfăşurării atelierelor De-a arhitectura. Pentru realizarea activităţii a fost necesar să avem la dispoziţie un număr de scaune cu unul mai puţin decât numărul de participanţi, astfel încât sa rămână întotdeauna o persoană în picioare. Persoana aflată în picioare începe activitatea rostind replica „Vine poştaşul şi aduce o scrisoare pentru cei care…” numind o situaţie provocatoare. Participanţii care se regăsesc în descrierea întâmplării se ridică în picioare şi îşi caută un alt scaun pe care să se aşeze. Noua persoană care rămâne în picioare devine „poştaş” la rândul ei şi numeşte o altă situaţie dificilă în care participanţii se pot regăsi. Pentru ca activitatea să devină relevantă şi pentru a face distincţie între „feeling better” [n.e. traducere din engleză: „A te simţi mai bine”] şi „getting better” [n.e. traducere din engleză: „A (te) face mai bine”], la finalul acesteia a existat un moment de „debriefing” [n.e. traducere din engleză: „dare de seamă, explicaţie”] în care participanţii au împărtăşit modul în care au depăşit provocarea şi au putut asculta din partea celorlalţi şi alte perspective şi soluţii.
Ultimele două activităţi desfăşurate („Pânza de păianjen” şi „Vine poştaşul”) pot fi utilizate şi în timpul lecţiilor De-a arhitectura pentru a reduce timiditatea, lipsa de încredere, pentru a stimula interacţiunea între elevi, pentru a crea legături emoţionale între aceştia şi pentru a depăşi barierele care îi împiedică să lucreze împreună în echipe. Realizarea unor astfel de activităţi poate părea o acţiune energofagă, care consumă din energia şi timpul considerat insuficient, dar utilitatea lor se dovedeşte în timp. Prin aplicarea lor corectă, elevii devin mai îndrăzneţi şi mai motivaţi să participe la activităţi şi conversaţii, fiind stimulaţi şi implicaţi chiar şi acei elevi care de obicei sunt retraşi. Sunt tehnici facile, utile pentru stimularea elevilor sau pentru reducerea monotoniei şi a oboselii, ce pot fi aplicate în grupele nou constituite, formate din elevi de la clase diferite, care nu se cunosc şi nu pot lucra împreună, dar şi în grupurile vechi, ca metodă de teambuilding.
În timpul întâlnirii care s-a dorit un schimb de bune-practici între îndrumători, am oferit şi un exemplu de captare a atenţiei elevilor la clasă. „Căsuţa Liniştii” face parte din seria de tehnici/rutine utilizate de profesorii organizaţiei „Teach for Romania” pentru a asigura liniştea în timpul realizării unor sarcini sau când cadrul didactic doreşte să atragă atenţia elevilor pentru a comunica ceva. „Căsuţa Liniştii” se construieşte cu ajutorul braţelor care se ridică paralel, pe lângă cap, în timp ce palmele sunt înclinate, iar vârfurile degetelor se unesc astfel încât să reprezinte conturul unei case şi acoperişul ei. Gestul prin care se solicită liniştea poate fi însoţit de o scurtă poveste, adaptată la vârsta, nivelul şi dinamică grupului de elevi. Regula „căsuţei” se contractează cu clasa încă de la primele întâlniri, putând fi utilizată ulterior pe parcursul tuturor lecţiilor, ori de cấte ori zgomotul de fundal face activităţile dificil de realizat.
Ne bucurăm că în cadrul întâlnirii am reuşit să identificăm metode, tehnici şi proceduri din zona educaţiei nonformale care să poată fi preluate şi aplicate în cadrul activităţilor cu elevii, dar şi pentru că am reuşit să destindem atmosfera, să creăm o seară de conectare, de cunoaştere, de împărtăşire a experienţelor de la ateliere şi lecţii. Deci, cu alte cuvinte, a fost o întâlnire frumoasă de discuţii, de reconfirmare a schimbării în bine pe care o construim împreună!
Mulţumim Filialei Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România pentru găzduire!
Cristina-Irina Pisică este profesor de Geografie și profesor îndrumător în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” la Școala Gimnazială Nr. 1 din Sohatu, jud. Călărași. A făcut parte din organizația Teach for Romania și în prezent este Alumnă Teach for Romania.
Programele Asociaţiei De-a Arhitectura nu s-ar putea desfășura fără sprijinul cadrelor didactice și al arhitecților voluntari. De aceea munca lor este foarte importantă pentru noi şi ne dorim să îi susţinem cât mai mult în activităţile pe care le desfăşoară la clasă, organizând training-uri la început de an şcolar şi întâlniri semestriale ulterior. Dacă doriţi să contribuiţi şi voi la educaţia de arhitectură şi mediu construit pentru copii şi sunteţi arhitecţi, urbanişti, arhitecţi de interior, peisagişti, designeri sau studenţi arhitecţi, puteţi să vă înscrieţi până pe 30 mai 2018 ca voluntari la clasele din anul şcolar 2019-2020.
Webografie:
https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=100+de+idei+de+educatie+nonformala
https://issuu.com/costindedu/docs/lets_20learn_20differently
Text: prof. Cristina-Irina Pisică
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Ioana Rizea, arh. Mina Sava