Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Deea Ursachi
Timp de citire: 4 minute
Răspunsuri primite în august 2022
An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.
Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.
La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.
Deea Ursachi
DAA: Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?
DU: Acum, după zece ani de la startul meu în cadrul echipei De-a Arhitectura, pot spune că sunt într-o cu totul altă etapă a vieții mele, una la fel de frumoasă ca cea precedentă, dar cu multe provocări. Dacă atunci când am devenit arhitect voluntar eram total necunoscătoare în ceea ce-i privește pe copii, dar puneam multă pasiune pentru a le transmite din cunoștințele și experiențele mele, acum sunt mamă și deja visez să experimentez alături de copiii mei toate cursurile dezvoltate de asociație.
Concret, acum, în august 2022, locuiesc la periferia Brașovului, în propria casă construită cu multă muncă alături de soțul meu, am un băiețel de aproape doi ani și peste puțin timp urmează să-l aduc pe lume pe următorul membru al familiei noastre.
Deși ultimii doi ani i-am dedicat în mare parte familiei, și mai urmează încă doi, pot spune că activitatea mea este foarte variată în general. Am facut și proiectare în limita timpului disponibil, poate chiar din coincidență am avut ocazia să proiectez o școală gimnazială, acum, în vară, am finalizat cursurile unui masterat în management și, desigur, am rămas aproape de De-a Arhitectura, respectiv am coordonat alături de colegele mele din Brașov activitățile locale.
DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?
DU: Am învățat și m-am dezvoltat foarte mult datorită experienței acumulate alături de marea și frumoasă echipă a Asociației De-a Arhitectura. Cum am spus chiar l-a început, mă mândresc cu faptul că fac parte din primele generații de arhitecți voluntari, respectiv în 2012 am derulat pentru prima oară la Brașov cursul „De-a arhitectura în orașul meu”.
În cei zece ani de colaborare am îndrumat mai multe clase, am mai făcut și pauze, adică m-am dedicat doar activităților de coordonare și celor extrașcolare, iar în anul școlar care a trecut (2021-2022) am avut iar plăcerea de a merge la clasă și a fi printre copiii pe care acum îi văd mari și serioși când îi compar cu fiul meu.
Șirul de lucruri învățate este prea lung să-l scriu aici, dar ca o concluzie pot spune că am crescut și eu alături de asociație.
DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?
DU: Da, clar, recomand de fiecare dată când prind ocazia. Sunt convinsă că orice arhitect are ceva de învățat dacă decide să se implice ca voluntar în aceste activități și cele mai valoroase cred că sunt fericirea și bucuria pe care le primește la schimb.
DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?
DU: Voluntariatul în general cred că este ceva benefic, adică să faci ceva de dragul altora îți aduce și ție multă satisfacție, așa văd eu lucrurile. Arhitecții sunt în general destul de ocupați, dar și preocupați de activitatea lor. Cu toate acestea experiența interacțiunii cu numeroasele proiecte ale asociației, dar și cu cei mici și cu mediul școlar, este clar o altfel de provocare. Așa ai ocazia să ieși din bula ta, din zona de confort, să intri în contact cu publicul larg și să dai tot ce-i mai bun din tine, să fii un exemplu pentru comunitate.
DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.
DU: Este ca un virus și se transmite de la arhitect la arhitect. Spun asta, pe de o parte pentru că eu, indiferent de provocările vieții și de perioadele supra-aglomerate prin care am trecut, nu am putut să mă retrag, să mă detașez, deoarece orice fac și oriunde mă duc găsesc ceva care mă inspiră pentru De-a Arhitectura. Pe de altă parte, avem dovada vie referitoare la evoluția asociației, la cât a crescut ea și câți oameni frumoși și-a atras alături.
Interviul inițial cu Deea din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.