Iată cine suntem acum: Alexandru Mexi

An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.

Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.

La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.

De-a Arhitectura (DAA): Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?

Alexandru Mexi (AM): După terminarea facultății, în 2014, am început să lucrez în cercetare în domeniul istoriei grădinilor și peisajelor, iar puțin mai târziu în domeniul prezervării monumentelor istorice, în mod particular a grădinilor istorice și a peisajelor culturale. În prezent sunt cercetător științific la Institutul Național al Patrimoniului și predau istoria grădinilor și peisajelor la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, iar în paralel sunt implicat activ în proiecte și programe de cercetare și de educație în domeniul conservării și restaurării patrimoniului cultural imobil, construit și peisager.

DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?

AM: Am predat, alături de doamnele învățătoare Mariana Ghinescu și Andreea Balint, de la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu”, între 2014-2016 și 2018-2019. Experiența predării la clase din ciclul primar, lucrul cu cei mici, curiozitatea și interesul pe care copiii l-au acordat acestui opțional, m-au emoționat și m-au învățat ce înseamnă răbdarea, cum trebuie să explici ceva complex în cuvinte simple și puține, cum să rezumi și să reduci la strictul necesar informația și cum să predai cursul astfel încât să fie pe placul și pe înțelesul majorității, cum să te distrezi și cum să îi distrezi pe alții. Mai mult, experiența predării mi-a adus aminte de cum eram eu în clasele primare, ce pasiuni, ce dorințe, ce curiozități și ce aspirații aveam și m-a pus pe gânduri: oare față de ce voiam să devin, sunt acum mai bun, mai bine, mai rău sau mai aiurea cu drumul? Încă nu aș putea răspunde clar la această întrebare, dar pot spune că datorită acestei experiențe sunt astăzi mai clar, mai concret, mai calculat, mai așezat și, totodată, mai răbdător atunci când trebuie să explic situații complicate unor adulți mai… dificili.

DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?

AM: Cu siguranță i-aș recomanda și deja am făcut-o în nenumărate cazuri! Fiecare va vedea altfel această experiență și o/îl va ajuta în mod diferit, dar vădit pozitiv!

DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?

AM:Consider că, deși timpul este prețios, experiențele trăite devin, pe măsură ce trece vremea, mult mai valoroase decât timpul în sine.

DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.

AM: Voi răspunde puțin pe lângă întrebare pentru că aș dori să punctez un răspuns ușor conex acesteia.

Informația despre mediul care ne înconjoară este foarte complexă, iar a o transmite mai departe, mai ales unor copii care abia încep să facă asocieri între materii, este o provocare, dar una foarte utilă care poate ajuta orice profesionist din domeniile conexe mediului construit să își însușească mai bine propriile cunoștințe și să le aplice mai bine în viața personală și profesională. A-i explica unui copil care nu cunoaște încă noțiuni de bază de geometrie, spațiu, natură ș.a.m.d. despre contextul în care trăiește, despre cum a apărut sau a fost planificat, despre calitățile și defectele lui, înseamnă a-ți face curat în propriul bagaj de cunoștințe și a arunca toate rebuturile și tot balastul inutil, făcând loc unor informații cu adevărat relevante pentru ceilalți și pentru tine însuți și pentru ceea ce tu dorești să dezvolți în cariera pe care ți-o alegi.

Interviul inițial cu Alex din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.