Nici nu va închipuiţi ce avalanşa de mesaje am primit din clasele noastre, care au început să prindă gustul cursului! Aproape 1500 de copii (1465 e cea mai recentă cifră) au început să se gândească serios la oraşele şi clădirile pe care le locuiesc. Şi să le măsoare străzile, trotuarele, casele mici şi casele mari. Cam 50 de arhitecţi sunt în prima linie a discuţiilor cu altfel de „stakeholder”-i, care încep să afle, foarte practic, că „Omul e măsura tuturor lucrurilor” şi că… oamenii sunt ei. Imaginile pe care le-am primit din excursii le găsiţi aici – şi vom adăuga pe măsură ce îşi mai descarcă lumea aparatele de fotografiat. Pe pagina noastră de facebook încercăm să preluăm tot ce e publicat, de arhitecţi sau doamnele învăţătoare, o bogăţie de imagini din clase. Şi un cadou pe care ne foarte drag să îl facem, iată mai jos toate mesajele primite de la arhitecţi pe parcursul caietului 1, numit „Scara şi proporţiile”.
Timisoara
Timisoara
arh. Mircea Ţibuleac – Sibiu, Şcoala nr. 18, clasa aIIIa
„Dragi colegi,
Cine ar fi presupus ca dupa primele lectii o sa-mi scada entuziasmul il asigur ca s-a inselat amarnic.
Am inceput deabea incalzirea. Astazi a fost si la propriu si la figurat deoarece afara termometrele aratau aproape 20 grade. Soarele a fost si el teribil de prietenos.
Ieri am facut o recunoastere in teren asa cum ii sta bine unui ofiter artilerist in rezerva asa cum ma aflu eu in prezent.
Cui ii pare rau dupa armata il asigur ca are dreptate.
Astazi dupa o pregatire teoretica a misiunii in prima ora de clasa in care am marcat pe harta zona expeditiei si am stabilit criterile strategice pe care trebuie sa le urmarim am pornit la drum.
Cele 3 echipe au avut misiunile clar stabilite de la inceput. Cu toate ca ele au luat in vizor obiective diferite scopul era acelasi. Trebuia sa identificam si sa neutralizam trei tinte strategice aparute in calea noastra.
Prima echipa a identificat cea mai inalta cladire , si-au calibrat instrumentele de masurat si au executat cu privirea „foc concentrat de atentie” asupra ei.
A doua a facut acelasi lucru cu cea mai mica cladire. Cea de-a treia s-a ocupat de strazile si trotuarele intalnite in calea lor asa cum au fost instruiti in sala de pregatire a misiunii.
Nu am mai avut timp sa ne ocupam si de restul componentelor mediului construit strabatut cu pasul deoarece clopotelul a sunat adunarea . Ne-am retras in ordine ,fara sa lasam pe nimenea in urma, din nou in clasa in spatele liniei de front.
Fiecare in transeul lui , pardon banca lui , si-a curatat instrumentele aduse din teren , si-a trecut concluziile in caiet si si-a impartasit cu mare entuziasm amintirile proaspete de pe „campul de lupta” .
In acest timp subsemnatul secundat de instructorul-invatator Simona CAMPEAN , ajutorul meu de mare nadejde, am descarcat materialul foto-video in laptop urmand sa-l pregatim pentru raport si pentru recapitularea de data viitoare.
A raportat pentru voi:
Arh.Mircea TIBULEAC – voluntar De-a Arhitectura
PS Am atasat mai multe imagini care ilustreaza faptul ca nu am exagerat cu nimica in raportul meu ci din contra ar fi fost mult mai multe de relatat.
Nu stiu cum o sa luati voi relatarea mea. Mai in gluma mai in serios daca ma gandesc bine pot spune ca nu am exagerat cu nimica. Breasla noastra ca si societatea civila in general ar trebui sa declare stare de razboi. Trebuie sa actionam ca si cum ar trebui sa ne aparam de un dusman care ne-a culcat la pamant si ne calca in piciore fara mila. S-a”tras” cu indiferenta si cu nepasare iar bomba care ne-a dat lovitura finala a fost incultura raspandita in masa ca un gaz toxic de lupta . Din aceasta cauza trebuie sa-i salvam pe acesti copii nevinovati facand fiecare toate eforturile de care suntem inca capabili . Cu ultimele resurse de energie si optimism care ne-au mai ramas sa-i instruim sa devina cetateni normali intr-o societate normala in care copii lor sa nu se mai autoexileze pe capete.”
arh. Thomas Strumberger – Timişoara, Şcoala 19, clasa aIIIa
„dragi prieteni,
dupa 3 intrevederi cu copii simt ca trebuie va sa scriu si eu pe scurt experientele noastre.
ne-am intalnit pentru prima data in Piata Unirii unde am studiat frontoanele cladirilor, am cautat dupa „indicii” si am vizitat Palatul Baroc. o zi cu soare si bucuria intalnirii.
o saptamana mai tarziu, la primul curs, am incercat sa ne amintim cum era la muzeu. materialele, lumina, culorile, atmosfera. cu totii au stiut ca da, spatiul era amenajat de catre un arhitect. apoi am dat din mana in mana o piesa din lemn (multumiri artistului Doru Dumitrescu) pe care copii au mirosit-o, au studiat-o vazand fibrele nodurile si mai ales au inteles ca este o piesa unica dintr-un material cald si placut. poza cu cele 3 cladiri din powerpoint..au stiut exact sa le ordoneze cronologic. iar pe azi au avut de desenat ceva ce-si amintesc ei de pe traseul lor zilnic spre scoala.
jocul pe echipe a fost la inaltime. la colorat nu i-am putut stapani, a fost dezmat. au trait experienta intens si am pregatit si diplome pentru fiecare echipa: diploma de arhitectura, peisajistica si pentru cel mai bun mobilier urban.
ps. azi am citit primele doua paragrafe din Arhitectura Fericirii de Alain de Botton. s-a nascut o discutie interesanta in care au povestit despre amintirile care le au legat de casutele lor.
pe curand
cu prietenie,
thomas strumberger”
arh. Oana Popescu – Bucureşti, Liceul Cervantes, clasa aIIIa, clasa aIVa
„La Cervantes, lectia I2, bataie mare ce echipa a proiectat cea mai detailata strada.!:)
In imagine, Tudor explica pentru echipa lui cum din strada principal porneste str. secundara. Colegii credeau ca e o cladire din new York – in perspectiva aeriana… Tudor explica cum strada se pierde in perspectiva ,de aceea se vede asa. Multe idei: Fantana in scuar, ceas urban- f. bine desenat in detaliu, cosuri de gunoi multicolore si mai ales copaci si verdeatape saturate. premiu pentru preocuparea lor pt. design mobilier urban! Mai urmeaza…”
„La clasa 4 A totul a mers ca pe roate.Cele 3 grupe au pornit in expeditie cu mult entuziasm si curiozitate. Reporterii si fotoreporterii, f. bine dotati au facut primul popas in fata bisericii Sfintii constantin si Elena din fata Liceului Cervantes. Daca tot a fost aici punctual de pornire al expeditiei am intrat in curte si am „masurat” si fatada ei cu copiii din 2 grupe.. Am citit si placuta ce aminteste ca este un monument istoric.Porind mai departe, foarte atenti la ce-i in jur: „um se numeste triunghiul de verdeata dintre biserica si scoala noastra?” Scuar. „Vom avea si noi in machete noastra?” Intram pe strada Ion Bibicescu unde observam cu atentie casele- „majoritatea inca au tamplarie din lemn”- Buna observatia!! Casele, noteaza si fotografiaza copiii sunt P+! + M. Una dintre fete a observant cum un imobil este in renovare si chiar daca au schimbat tamplaria seaman cu celelalte ferestre si pare tot din lem n”! Masuram: cea mai mica fatada, cei care nu incap noteaza numarul colegilor si fac fotografii. Reporterii grupelor se iau la intrecere: „care are mai multe informatii!” Observa cu ochi de vulture cel mai inalt imobil : un bloc de 7 nivele; Ne inghesuim toti sa-l masuram, ddar toti intram deabea in jumatate din fatada…Grupul 3 masoara strada: ” ce putini incapem”!!. Strada noastra laterala e mai degraba o alee. Observa ca niste adevarati detectivi 2 case identice! In oglinda- le explic. Isi imagineaza cativa ce se intampla in turnuletul de la etaj! Vai, 50 minute au si trecut…! Mai facem expeditie si data viitoare?! Expeditia povestilor despre cele vazute ora urmatoare. Pentru cele mai atente si pertinente observatii vor primi premii. D-na Invatatoare Kati haiduc I-a antrenat bine si cu drag pentru vanatoarea de-a Arhitectura!
Si acum sa trecem la colegii lor de la clasa a-4B- echipa de detectivi condusa de d-na invatatoare dana Oncete. Pentru ca pornim tot din curtea Liceului Cervantes o luam in directive opusa. Ne oprim cu totii la intersectia Calea Plevnei cu str. Berzei. Ochi de vulture de la 4B observa repede cea mai inalta cladire: Cladire biruri- UCECOM, se grabesc s-o masoare, dar isi dau seama ca o grupa-i prea putin, deci ii striga pe toti colegii pentru a putea face fata unei asemenea cladiri. Sa masuram artera principal – Calea Plevnei nu ne-am incumetat, dar ne-am uitat atenti cu totii si-am aproximat cu lungimea fatadei anterioare. Privim zatenti in jur. Un grup observa o casa mai mica si o stada si mai stramta: Intrarea Ezareni. Fotografii se grabesc sa imortalizeze numele strazii- pentru a ne aminti ora urmatoare pe unde am fost.
– „Vom avea si noi pe macheta o strada secundara? ” Hei, Intrarea Ezareni nu are iesire, este o fundatura. Privesc casele , masoara o fatada – cea mai mica. Alegerea a fost buna, toti se grabesc sa noteze. Timpul zboara si una dintre college – Diana ne spune tuturor ca ea locuieste intr-o cas pe strada Ion Bibicescu si vrea sa ne povesteasca cate ceva la fata locului. Asa ca fuga , traversam scuarul adiacent scolii si ajungem din nou pe str,Bibicescu. Iata, Diana inarmata cu support si foata pregatita ne povesteste ce-a aflat ea de la vecina ei de la parter care locuieste de ceva timp: ” aici au locuit 4 generetii. Structura este cu plansee de lemn si zidarie de caramida. casa a fost construita in 1920 si nu s-au facut niciun fel de modificari. Documentarea Dianei ne-a prins bine tuturor. Casa avea ferestre mari ne-am imaginat cu totii ce incaperi inalte erau in interior. Diana a fost un reporter grozav!
Avem si multe poze vi le vom oimpartasi si voua!
Timpul a zburat prea repede, retragem grupele si vom povesti cu totii toate detaliile ora urmatoare.
cu drag v-am relatat asa cum s-a intamplat in expeditia noastra, arh. Oana Popescu”
arh. Deea Mihăltan – Brasov, Liceul Andrei Mureşanu, clasa aIIIa
„Buna tuturor,
va scriu ca sa va povestesc cum a fost in expeditia pe care am facut-o azi la Brasov cu copiii din clasa a 3-a. Vremea nu a fost foarte pritenoasa cu noi, a fost destul de frig, prin urmare a trebuit sa ne miscam repede. In ceea ce priveste organizarea, am avut 3 echipe a cate 8-9 copii fiecare. Pot sa va spun ca pe langa mine si doamna invatatoare am mai avut inca 6-8 parinti care au fost foarte bineveniti si care ne-au insotit pe trasee si ne-au ajutat sa tinem situatia sub control (pe mine cel putin …). Zona aleasa a fost aproape de scoala, la 5 miute, in Scheii Brasovului. Zona este predoninata de lociure, am vazut mai mult case, mai mari, mai mici, mai noi si mai vechi …. dar pana sa ajungem acolo am trecut prin curtea Bicericii Sf. Nicolae (prima scoala ramaneasca) si prin Piata Unirii …. ca sa mai variem putin. La echipa cu care am fost eu, copiii au fost foarte implicati, am avut mai multi fotografi, au fost dotati cu tablete, aparate foto, telefoane etc. Din pacate, datorita frigului nu am apucat sa povestim foarte mult pe traseu (oricum ma doare putin gatul, de la vorbitul in frig). Ne-am pozat cat ne-am pozat si sper ca ora viitoare vom apuca sa povestim mai mult despre scara cladirilor vazute, despre raportul strada vs. cladiri etc. In ansamblu eu zic ca am avut succes … cand am ajuns in clasa copiii, desi inghetati de frig, intrebau daca si saptamana viitoare mergem in experitie …. deci eu zic ca le-a placut.
Deea (arh), Brasov”
arh. Claudia Bingol – Bucureşti, Liceul Timotei Cipariu
„Am inceput si noi ieri la Timotei Cipariu cursul de-a arhitectura. Si la noi s-au auzit multi de uaaaaaa, aaaaaaa, a fost foarte frumos. Toti au fost foarte atenti si participau cu placere. Eu le-am mai pus cateva poze despre Panteon- vazut de sus, din interior, din fata, plan, sectiune, plus povestea, ca sa „miroasa” o mostra de arhitectura si sa inteleaga spatiul. Si cum se spune ca iti place ce intelegi, am fost si eu placut surprinsa sa vad ce pasiune se declansase pentru Panteon in 2 minute. 🙂
La baia moale s-a comentat: „e foarte ciudata baia, dar e frumoasa!””
arh. Brindusa Havasi – Timişoara, Liceul Grigore Moisil, clasa aIIIa
„am sa va impartasesc impresiile de la prima lectie:
– am inceput lectia prin a-i intreba pe ei ce cred ca este arhitectura si ce face arhitectul, si au stiut exact ce face arhitectul … el deseneaza planul casei!
– am fost placut surpinsa cat de bine au intuit imaginile din prima prezentare, de ex. la imaginea cu trei cladiri de vechime diferita, o imagine grea in opinia mea, au stiut corect care este cea mai veche si cea mai noua …
– prezentarea a durat peste 30 de minute pentru ca au fost multe de discutat la fiecare imagine
– placut surpinsa de un uauuuuuuuuu unanim si zgomotos exprimat la pavilionul lui Mies, si binen-teles la baia cu linii fluide.
– si pentru ca am beneficiat si de ora de lucru manual, la sfarsit am desenat totii locul sau cladirea preferata din oras …”
arh. Klaus Birthler – Reghin, Şcoala Germană nr. 3, clasa aIVa, Şcoala Germana nr.4, clasa aIIIa
„La imaginea cu cele 3 cladiri vechi, si la Reghin, au recunoscut bine vechimea lor.
In jocul cu ordinea, cuvintele erau prea complicate pentru ei ca „analiza datelor de tema”.
Mies a primit si la Reghin un uaaaau insa cand i-am intrebat care din case li se pare mai frumoasa, cea traditionala li se parea mai frumoasa.„
„Lectia I.2.
Jocul al doilea cu formarea unei echipe nu are „trick” drept pentru care l-am inlocuit cu un storytelling insotit de imagini cu etapele unei case si oamenii care lucreaza impreuna.”
arh. Monica Popescu, arh. Lucian Călugărescu – Bucureşti, Liceul Cervantes clasa aIVa
link către o frumoasă descriere
„Expedition day today at Cervantes for de-a arhitectura course! Great weather, high spirits, lots of fun and learning by exploring the streets around the school:)! Looking forward to next week’s lesson (will it be enough;)?) to discuss what we saw and experienced;)…
And also, the children in the Leaf Group taught me some Spanish;) – ¿Qué tal, Monica? — with Lucian Stefan at Bucharest.”
arh. Claudia Godean – Timişoara, Scoala nr. 30, clasa aIVa
„Buna,
Incep prin a va spune cat de fascinati sunt copii de cursul de arhitectura si cat de interesati, incat baietii cu precadere isi doresc sa fie arhitecti. Li se pare foarte interesant cum vad spatiul cand stiu la ce sa se uite. Sunt foarte receptivi si au o intuitie foarte buna. In expeditie, in zona Balcescu de langa observator, am avut parte de o vreme frumoasa de toamna, si pe langa zgomotul traficului am mai avut parte si de zgomotul „ninsorii” cu frunze. Timpul insa ni s-a parut prea scurt. In 2 ore s-a desfasurat expeditia: o ora drumul dus- intors, o ora analiza, si chiar si la clasa o ora e la limita, sunt curiosi si de abia asteapta sa faca macheta cu omuletul.”
arh. Iulia Pătru – Cluj Napoca, Colegiul Naţional Emil Racoviţă, clasele aIVa A şi B
„Salut,
as vrea sa va impartasesc si eu experienta mea de pana acum, la Colegiul National Emil Racovita din Cluj. In primul rand copiii sunt foarte receptivi si entuziasmati. Din prima ora au venit cu multi omuleti lego, desi i-au folosit abia mai tarziu. Primele doua lectii introductive au fost un exercitiu pentru mine de a ma incadra in timp, iar pentru ei a fost o placere sa descopere cate putin din ce inseana arhitectura si orasul (aproape toate imaginile din prezentari au fost primite cu „uau”). Cum n-am reusit sa le invat prea repede numele, le-am facut ecusoane din carton cu figurinele „de-a arhitectura” pe care si-au scris numele. Spre sfarsitul anului voi face si eu comanda pentru insigne.
Expeditia s-a nimerit intr-o zi cu ploaie si frig, dar au insistat sa mergem. Erau pregatiti cu umbrele si haine groase cu gluga, asa ca am mers. S-a potrivit ca data cu inceputul anului universitar, iar strada pe care am ales-o, Mihail Kogalniceanu unde se alfa cladirea principala a Universitati Babes-Bolyai, era inchisa pentru masini, asa incat am putut masura si strada. Le-a placut foarte mult sa masoare cladirile, iar la sfarsitul saptamanii cand au mers intr-o excursie la Brasov cu domana invatatoare, au continuat sa masoare cladiri.
Lectia cu reducerea la scara a mers surprinzator de bine, le-a placut exercitiul cu sfoara care i-a ajutat sa inteleaga de cate ori se micsoreaza pe sine pentru a ajunge la dimensiunea omuletului lego. Exercitiul cu liftul le-a placut iarasi foarte mult, l-am „desenat” cu scoci colorat pe parchet. L-au pastrat si l-au folosit si la alte ore. Am desenat si omul lui Vitruviu, eu pe tabla, ei pe o foaie cu patratele, iar unii dintre ei stiau de ce se inscrie in patrat si in cerc, a fost randul meu sa fiu uimita.
Atelierele A1 si A2 le-am facut pe parcursul a 2 ore fiecare. Cei mai multi au inteles foarte repede ce inseamna plan si cum se reprezinta obiectele vazute de sus. Desi nu le-am dat tema, unii dintre ei au venit ora urmatoare cu mai multe camere pentru omuletul lego, colorate toate. Am ales cateva si am facut casuta (fara acoperis). Multumim pentru cartoane care au ajuns la timp. Unii s-au descurcat singuri, doar cu explicatiile pe care le-am dat la inceputul orei, pe altii a trebuit sa-i ajut mai mult, dar in final toti au reusit sa faca o casuta.
Cei mai multi elevi sunt din clasa a 4-a A si cativa copii din clasa a 4-a B. Restul sunt la optional de informatica. De cateva ori au participat si cei de la optionalul de informatica, mai ales la ateliere, si le-a placut foarte mult. Acum isi doresc sa se transfere de la informatica la „de-a arhitectura”. Ramane de vazut daca asa ceva este posibil, dar ca experienta este destul de greu de lucrat cu mai mult de 25 de copii.
In toate activitatile de pana acum, doamna invatatoare Giania Vanca m-a ajutat foarte mult, nu numai cu ordinea in clasa si organizarea copiilor dar si cu materiale pentru ora.”
Mai trimiteţi, prieteni, avem loc :)!
Timisoara
Bucuresti
Bucuresti
Bucuresti
Bucuresti
Bucuresti
Bucuresti
Bucuresti
Sibiu
Sibiu
