În perioada octombrie 2018 – ianuarie 2019, elevii clasei a IV-a ai Liceului Francez „Anna de Noailles” din București au participat la o serie de ateliere consecutive care au avut ca obiectiv imaginarea orașului viitorului din perspectiva dezvoltării durabile. Atelierele, inspirate din curricula programului „De-a arhitectura în orașul meu”, au fost comasate și readaptate, pentru a fi integrate în programa școlară, în cadrul cursului de Arte.
Colegii noştri arhitecţi îndrumători De-a arhitectura, Tudor Aostăcioae, Mihai Munteanu, Roxana Penişoara-Pîrvu, alături de prof. înv. primar Karine Leroux și prof. înv. primar Stephanie Dridi au ghidat copiii timp de 9 săptămâni într-o călătorie fascinantă care s-a finalizat cu realizarea unei machete a „orașului viitorului”, construită la scara unui omuleț LEGO©. Roxana şi Tudor ne povestesc cum şi-au imaginat copiii de 9-10 ani acest oraș și ce e de făcut ca să ajungem acolo.
„De-a Arhitectura a făcut un salt în viitor împreună cu trei clase a IV-a (CM1 în sistemul de învăţământ francez) pentru a învăţa cum să ne construim oraşele într-un mod sustenabil şi eficient folosindu-ne de viitoare posibile tehnologii. În cadrul acestor ateliere li s-a cerut elevilor să-şi imagineze oraşul viitorului în care şi-ar dori să locuiască, iar noi, îndrumătorii, am încercat să introducem câteva noţiuni de bază referitoare la evoluţia comunităţilor, influenţa reliefului şi a climei asupra modului în care construim, ce înseamnă să ne dezvoltăm oraşele într-un mod sustenabil, în plus, i-am provocat pe copii să-şi imagineze cum va influenţa tehnologia modul de viaţă al locuitorilor din oraşul viitorului.”, ne-a transmis Tudor Aostăcioae.
Roxana Penişoara-Pîrvu a fost impresionată de abordarea activităţilor de către cei mici: „Este remarcabil cum au reușit să parcurgă etapele proiectului cu rigoare, răbdare, implicare și entuziasm cei 24 de elevi deja familiarizați cu problemele planetei noastre. Și nu exagerez cu nimic când spun că absolut toți au putut foarte bine să explice fenomene precum: încălzire globală, poluare, trafic congestionat, utilizare responsabilă a resurselor, ecologie, reciclare și reutilizare, energie alternativă, dezvoltare durabilă.
Proiectul a debutat cu un exercițiu de descriere, prin intermediul desenului, a unui oraș ideal al viitorului, din care s-au desprins ideile principale și, în final, o viziune comună, unitară, care a fost folositoare în procesul ghidării copiilor în vederea realizării machetei.”
„În urma acestui dialog purtat cu elevii, după o săptămână de visare şi creaţie, au apărut şi primele lor propuneri, reprezentate prin desene şi/sau texte explicative. Elevii şi-au susţinut lucrările cu viziunea lor asupra viitorului, fiecare având o abordare diferită asupra necesităţilor vieţii urbane şi a soluţionării problemelor actuale ale oraşelor: rezolvarea transportului şi a poluării fonice, a aerului, a apei; folosirea energiei regenerabile; nevoia de educaţie, dar şi de joacă, de relaxare; nevoia de locuire şi integrare socială.
Multitudinea variaţiilor din interiorul unui oraş, precum şi inventarea/imaginarea unor sisteme ale viitorului, le-a dat prilejul de a dezbate idei noi, provocatoare, în care au văzut, printr-un joc de rol, cum aceeaşi problemă poate fi văzută şi rezolvată în mai multe feluri.”, povesteşte Tudor legat de parcursul copiilor la ateliere.
Roxana completează: „Așa s-a născut «Ecoloville», un oraș ecologic în care nu circulă mașini personale poluatoare, ci se utilizează transportul colectiv electric, bicicletele, tricicletele și orice formă de vehicul electric, în care energia este doar de proveniență naturală: eoliene, hidroliene, panouri solare, în care pietonii se bucură de spații verzi vaste, de ferme urbane verticale, de imobile colective de locuit, cu acoperișuri înverzite.
Transpunerea practică a ideilor lor, atât de generoase, a urmat structura cursului «De-a arhitectura în orașul meu», dar într-o formă condensată. Scopul nostru a fost ca prin intermediul acestui demers creator, de construcție a machetei, copiii să înțeleagă ce înseamnă de fapt un oraș, acest organism viu care este în continuă transformare și expansiune, să se gândească ce înseamnă viața acestui organism și, poate cel mai important, care sunt criteriile, fie ele subiective sau nu, ce ne fac să afirmăm: «Da, îmi doresc să trăiesc aici!», dar și să ne provoace să găsim răspunsuri la întrebări precum: «De unde provine calitatea vieții? Ce ne face să iubim anumite locuri? Ce ne face să ne dorim să ne întoarcem în anumite spații? Ce influențează alegerea de a trăi într-un anumit loc?».
Am privit și am dezbătut proiecte utopice de orașe ale viitorului, imaginate de arhitecți vizionari contemporani, am studiat și am analizat orașe de referință, cu istorii bogate, am privit peisaje variate și am înțeles cum orașele se pliază sau răspund reliefului, am combătut traficul intens al Bucureștiului, lipsa de infrastructură și lipsa acută de spații publice care să ne placă în orașul în care, în acest moment, trăim.
Copiii au ales ca orașul viitorului să fie situat într-un peisaj geografic complet, cu mare, munte și câmpie. Apoi, au propus câte un prototip de locuire pentru fiecare zonă de relief. Au creat o fișă tehnică și o machetă prototip pentru imobilele caracteristice unei zone: locuințe semisferice, complet înverzite, care se confundă cu versanții muntoși, imobile colective turn, vitrate și vegetalizate pe fațade și acoperișuri, răspândite pe câmpiile înverzite, case individuale cu acoperișuri strălucitoare, din panouri solare, la malul mării. Pe mare orașul se poate dezvolta, poate crește sub forma unor insule flotante.
Transportul în comun, electric, s-a materializat într-un tub transparent, suspendat, plutind deasupra clădirilor înalte, prin care circulau capsule de mare viteză care transportau în siguranță locuitorii.
Orașul era deservit de toate funcțiunile publice necesare: învățământ, cercetare și cultură, centre recreative, parcuri de atracție naturale, funcțiuni sportive, servicii de bază – spital, pompieri, poliție, primărie. Comerțul și birourile erau situate în proximitatea locuirii, la parterul imobilelor. În orașul viitorului, munca la distanță sau munca de acasă era o normalitate, grație internetului, a videoconferinţelor, a teleprezenței. În orașul viitorului nu existau centre comerciale de mari dimensiuni, comerțul de lângă casă fiind cel preferat, tocmai pentru a reduce timpul de deplasare și a descuraja traficul și aglomerația pe care le presupune.”
Tudor adaugă: „Pe parcursul atelierului a fost încurajat lucrul în echipă al elevilor, ca mai apoi micile colective formate să fie ghidate pe tot parcursul realizării machetei. Micro-grupele au negociat între ele amplasamentul clădirilor pe machetă, s-au adaptat noilor condiţii, şi-au refăcut imobilele care nu le mai erau pe plac şi au învăat despre importanţa luminii, a distanţei dintre clădiri, adaptarea la relief şi climă, despre spaţiul public, proporţiile omului şi ale clădirilor, sustenabilitate şi, cel mai important credem noi, este că au învăţat toate acestea jucându-se, aplicând într-un mod practic şi amuzant rezultatele ideilor dezbătute pe tot parcursul activităţilor.
Cele trei machete mari rezultate au fost prezentate claselor din ciclul gimnazial al şcolii, în faţa cărora fiecare clasă şi-a susţinut proiectul oraşului ei din viitor şi, în acelaşi timp, copiii au înţeles că, aşa cum se întâmplă şi în realitate, există abordări multiple asupra aceleiaşi «probleme»: oraşul viitorului.”
În continuare, Tudor Aostăcioae ne-a povestit despre cum a fost să lucreze cu copiii care studiau conform unei programe alternative: „Programa educativă franceză are o abordare asupra procesului educativ diferita de cea românească, căutând să creeze persoane capabile de analiză şi critică constructivă, folosind raţionamente clasice şi moderne (având în vedere că acţiunea, oraşul viitorului, se afla într-o perioadă de timp ce oferă alte posibilităţi şi ridică altfel de probleme). Acest lucru l-am surprins în dezbaterea liberă purtată de elevi în legătură cu «problemele» viitorului. Copiii au expus în faţa clasei într-un mod coerent propriile rezolvări fictive la probleme reale, au ascultat opiniile colegilor şi, un lucru mare pentru nişte copii în jurul vârstei de 10 ani, au încercat să găsească alte soluţii, adaptate la observaţiile primite de la colegi, daca, şi doar dacă, primeau contra argumente raţionale.
Adaptarea acestor activităţi la sistemul de învăţământ francez, la clasa a IV-a (CM1), nu a fost o sarcină dificilă deoarece şcoala franceză are o abordare interdisciplinară în procesul de educare, modalitate de «predare» susţinută şi de Asociaţia De-a Arhitectura, făcând constant trimiteri în cadrul cursurilor sale la alte materii din aria curriculară: ştiinţe, geografie, istorie, educaţie tehnologică, ecologie, biodiversitate, comunicare, educaţie civică, ş.a.”
Roxana încheie povestea activităţilor de la Liceului Francez „Anna de Noailles”: „Sloganul orașului imaginat: «Trăiţi aici, iar corpul vostru vă va mulțumi!» este o invitație la explorare și descoperire, pare a fi un îndemn la înțelegerea faptului ca doar împrietenind tehnologia cu natura vom fi pe deplin mulțumiți și satisfăcuți de viața în oraș. În orașul viitorului: ECOLOVILLE!”
Mulțumim pentru colaborare Liceului Francez „Anna de Noailles” din București și celor aproximativ 72 de tineri și entuziasmați participanți, ca şi arhitecţilor îndrumători pentru tot efortul depus.
Text: arh. Tudor Aostăcioae, arh. Roxana Penişoara-Pîrvu
Editori: antroplog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotograf: arh. Tudor Aostăcioae, prof. înv. primar Stephanie Dridi, prof. înv. primar Karine Leroux, arh. Roxana Penişoara-Pîrvu