Mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în acest moment în zone urbane. Organizaţia Naţiunilor Unite afirmă că 68% din populaţia lumii va locui în oraşe până în 2050. Nu este prea îndrăzneţ să spunem că, atât cât noi, ca profesionişti, modelăm mediul construit, acesta ne modelează în egală măsură. Starea noastră de bine, în calitate de locuitori ai oraşului, este profund conectată la cât de bine este planificat, proiectat, conturat mediul nostru. Aceasta ne pune pe umeri, ca arhitecţi şi urbanişti, o responsabilitate uriaşă. Dar nu suntem singuri în împărtăşirea acestei responsabilităţi. Împreună cu autorităţile şi legislatorii, avem datoria de a oferi un mediu construit durabil, adecvat nevoilor oamenilor care locuiesc în el astăzi, precum şi generaţiilor viitoare care îl vor moşteni. Ţinând cont de toate cele de mai sus, este destul de evident de ce cetăţenii, comunităţile, au o miză importantă în modul în care este proiectat mediul nostru construit, la fel ca şi profesioniştii.
Pentru a îmbunătăţi modul în care este planificat mediul nostru construit, la nivel mondial, există o mişcare în care profesioniştii sensibilizează cu privire la importanţa educaţiei de mediu construit. Dacă din ce în ce mai mulţi oameni devin conştienţi de importanţa calităţii mediul construit şi se implică în remodelarea şi îmbunătăţirea acestuia, rezultatul va fi o coexistenţă mai bună în comunităţile cele mai mici sau mai mari şi o calitate a vieţii mai bună.
Ca membru al Programului de lucru UIA (Uniunea Internaţională a Arhitecţilor) – Arhitectura şi Copiii, ne asumăm această misiune de sensibilizare cu privire la educaţia de mediu construit (Built Environment Education – BEE). În 2020 lansăm o nouă serie de interviuri cu membrii Grupului de lucru, pentru a înţelege mai bine modul în care colegii noştri internaţionali implementează activităţile de educaţie de mediu construit (Built Environment Education – BEE), care este viziunea şi abordarea lor în setul lor specific de circumstanţe şi ce putem învăţa din acestea. Primul nostru articol din serie a fost un interviu cu dr. Barbara Feller, colega noastră din Austria, și poate fi citit aici, în timp ce al doilea articol a fost un interviu cu Suzanne de Laval, colega noastră din Suedia, și poate fi citit aici.
Continuăm noua serie cu un interviu cu Magdalina Rajeva, colega noastră din țara vecină, Bulgaria. Magdalina Rajeva a obținut masteratul în arhitectură de la Universitatea de Arhitectură, Inginerie Civilă și Geodezie din Sofia, Bulgaria. Își conduce propriul birou de arhitectură „ArchPoint” în Sofia cu numeroase proiecte din diferite domenii – design interior, arhitectură rezidențială, publică și industrială. Magdalina se implică asiduu în dezvoltarea conștientizării tinerilor cu privire la arhitectură, oraș și dezvoltare durabilă. În 2011 a co-fondat Atelierul de arhitectură pentru copii, o organizație non-profit menită să inspire și să angajeze emoțional copiii în activități derivate din arhitectură. Anul acesta Atelierul de arhitectură pentru copii a publicat „Construind împreună cu copiii” ca parte a proiectului „Construim împreună: orașul copiilor” realizat în 2019 de Goethe-Institut Bulgaria ca parte a programului cultural al Plovdiv Capitală europeană a culturii 2019, în parteneriat cu Atelier 3, Atelier de arhitectură pentru copii, Spații descoperite și cu sprijinul Fundației Wilo. De-a Arhitectura apare în publicație cu unul dintre proiectele din programul educațional „De-a arhitectura în școala mea” alături de alte organizații din Blugaria, Danemarca, Germania și Suedia. Din 2014 Magdalina este reprezentant al Uniunii Arhitecților din Bulgaria la Programul de lucru UIA – Arhitectura și Copiii și membru supleant al consiliului UIA în 2017-2020 (regiunea II).
Foto: Alexandra Rajeva
⌂ De ce credeți că este benefic pentru arhitecți și urbaniști să lucreze cu copii?
În ultimii patruzeci de ani, arhitecții și urbaniștii au realizat importanța participării cetățenilor în definirea spațiilor pe care le locuiesc și au început să lucreze pentru a satisface cererea publică crescută pentru un mediu urban de calitate mai bună. În acest context, educația copiilor cu privire la mediul construit devine o sarcină socială primară. Pe de o parte, copiii ca grup mare implicat în viața urbană au propriile cerințe și nevoi pentru mediul urban. Nu întâmplător un oraș bun pentru copii va fi unul bun pentru toată lumea. Pe de altă parte, calitatea viitoare a mediului în care trăim va fi determinată de copiii de astăzi. Lucrând cu ei acum, arhitecții își educă viitorii investitori.
⌂ De ce credeți că este important pentru copii să intre în contact cu activități legate de arhitectură, mediu construit, artă, știință, joc? Ce învață și ce câștigă din interacțiunea cu profesioniștii mediului construit?
În ultimii 10 ani munca mea s-a concentrat în principal pe importanța introducerii domeniului arhitecturii copiilor pentru a le crește interesul față de mediul construit în general și pentru a încuraja înțelegerea diferitelor tendințe culturale care influențează conturarea acestuia. Examinând îndeaproape orașul lor, copiii își construiesc, de asemenea, un sentiment de apartenență, empatie, identitate și mândrie în mediul lor construit înconjurător. Promovând relația personală a copiilor cu orașul în care cresc cred că aceștia ar putea deveni adulți mai responsabili cu mediul în viitor. Cetățenia activă este un proces de educație treptată. Crearea unei atitudini pozitive față de patrimoniul cultural și o conștientizare a relației dintre activitățile umane și consecințele acestora asupra transformărilor zonelor urbane îi va ajuta pe copii să înțeleagă impactul fiecărui cetățean în determinarea caracterului orașelor și a dreptului fiecăruia de a solicita un mediu urban de bună calitate.
⌂ Vă rugăm să ne spuneţi pe scurt, din propria experienţă, cum aţi reuşit să vă implementaţi proiectele în legătură cu acest subiect, care sunt elementele care asigură impactul dorit, pe care l-aţi setat de la început? Care ar fi sfatul dumnevoastră pentru acele persoane sau organizaţii care urmează acelaşi drum?
Este foarte important ca atunci când începem un proiect să fie adresat în mod corespunzător grupului de vârstă specific al copiilor. Dacă recunosc subiectul, îl consideră interesant și legat de viața lor de zi cu zi, șansa de a fi fascinați și intrigați este mult mai mare. Copiii înțeleg când adulții manifestă un interes real și respect pentru ceea ce au de spus sau de arătat, iar acest lucru ne ajută să le câștigăm încrederea și, în același timp, îi motivăm să lucreze la sarcinile lor. În majoritatea cazurilor, atelierele de arhitectură sunt diferite de proiectele școlare tradiționale, dar găsirea de legături cu subiectele pe care le studiază îi face pe copii să se simtă încrezători în cunoștințele pe care le posedă. Lucrul la proiecte reale și utilizarea unor instrumente și materiale reale, cum ar fi lemnul, metalul, betonul etc. îi inspiră întotdeauna pe elevi și în cele din urmă își împărtășesc cu mândrie creațiile cu prietenii.
⌂ Ne puteți spune puțin despre modul în care Atelierul de arhitectură pentru copii inspiră și implică emoțional copiii în activități derivate din arhitectură în Bulgaria?
În 2011 a fost fondată organizația Atelierul de arhitectură pentru copii. Într-o echipă de arhitecți și studenți la arhitectură desfășurăm un program interdisciplinar, bazat pe diverse teme din domeniul arhitecturii, al artei și al științei. Echipa organizează o varietate de ateliere de arhitectură – în școli în timpul anului școlar, la Uniunea Arhitecților Bulgari în fiecare sâmbătă, în muzee sau în cadrul diferitelor evenimente culturale. Ca o continuare a cursului nostru principal, la sfârșitul anului școlar organizăm ateliere de arhitectură în aer liber care au ca scop îmbunătățirea competențelor copiilor prin crearea unor proiecte reale la scară reală. În aceste exerciții elevii au posibilitatea de a-și exersa cunoștințele și abilitățile deja obținute gestionând situații din viața reală și de a-și spori conștientizarea față de mediul construit. În ultimii doi ani am publicat și o serie de 5 cărți, „10 puzzle-uri de arhitectură pentru copii”, cu trasee interactive care folosesc orașul ca instrument educațional pentru arte vizuale, grafică și arhitectură. De la începutul anului 2018 am început un proiect educațional, „Școala mobilă Stolipinovo“, care se concentrează pe inițiative educaționale cu copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani din Stolipinovo – cel mai populat cartier din Balcani cu cetățeni predominant Rroma. Scopul atelierelor este de a oferi copiilor experiența și capacitatea de a comunica în afara comunității lor imediate, încrederea în sine și abilități culturale și sociale.
⌂ De ce aţi ales să deveniţi arhitect? Cum credeţi că percep cetăţenii profesia de arhitect şi rolul arhitectului în societate? Cum credeţi că vă văd tinerii şi copiii ca arhitect?
Am ales să devin arhitect pentru că, în copilărie, am fost foarte impresionată de poveștile unui prieten (arhitect) al părinților mei despre case vechi și orașe din Bulgaria – cum au apărut și cu ce sunt înrudite. De asemenea, am vrut să pot crea spații care să combine clădirile și zonele publice cu atmosfera și spiritul.
Din păcate, în ultimii ani, în Bulgaria, prin intermediul mass-media, din ce în ce mai des se creează atitudini negative în cetățeni, că prin proiectele lor arhitecții distrug natura, că reconstruiesc orașele mari cu clădiri gigantice în interesul oamenilor bogați. Cred că în zilele noastre este cu adevărat important să prezentăm celălalt rol al profesiei noastre, nu numai ca participanți la procesul de construire, ci și în societate în general.
Munca mea cu copiii din ultimii zece ani mă face să mă simt optimistă. Pot spune că este ca o gură de aer proaspăt care mă inspiră în profesia mea de arhitect. Și mă simt mereu mândră când un copil dintr-o clasă mă întreabă cu entuziasm… „Dar ești cu adevărat arhitect?”
*Articolul există şi în engleză, aici.