De vorbă cu membrii UIA – Architectura şi Copiii: Carolina Pizarro

28/03/24 | Interviuri, UIA

j

Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu

l

Editor: arh. Monica Popescu

Fotografii: din arhiva personală arh. Carolina Pizarro, ANDA, Arquiticos

h

Timp de citire: 14 minute

Mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în acest moment în zone urbane. Organizaţia Naţiunilor Unite afirmă că 68% din populaţia lumii va locui în oraşe până în 2050. Nu este prea îndrăzneţ să spunem că, atât cât noi, ca profesionişti, modelăm mediul construit, acesta ne modelează în egală măsură. Starea noastră de bine, în calitate de locuitori ai oraşului, este profund conectată la cât de bine este planificat, proiectat, conturat mediul nostru. Aceasta ne pune pe umeri, ca arhitecţi şi urbanişti, o responsabilitate uriaşă. Dar nu suntem singuri în împărtăşirea acestei responsabilităţi. Împreună cu autorităţile şi legislatorii, avem datoria de a oferi un mediu construit durabil, adecvat nevoilor oamenilor care locuiesc în el astăzi, precum şi generaţiilor viitoare care îl vor moşteni. Ţinând cont de toate cele de mai sus, este destul de evident de ce cetăţenii, comunităţile, au o miză importantă în modul în care este proiectat mediul nostru construit, la fel ca şi profesioniştii.

Pentru a îmbunătăţi modul în care este planificat mediul nostru construit, la nivel mondial, există o mişcare în care profesioniştii sensibilizează cu privire la importanţa educaţiei de mediu construit. Dacă din ce în ce mai mulţi oameni devin conştienţi de importanţa calităţii mediul construit şi se implică în remodelarea şi îmbunătăţirea acestuia, rezultatul va fi o coexistenţă mai bună în comunităţile cele mai mici sau mai mari şi o calitate a vieţii mai bună.

Ca membru al Programului de lucru UIA (Uniunea Internaţională a Arhitecţilor) – Arhitectura şi copiii, ne asumăm această misiune de sensibilizare cu privire la educaţia de mediu construit (Built Environment Education – BEE). În 2020 am lansat o nouă serie de interviuri cu membrii Grupului de lucru, pentru a înţelege mai bine modul în care colegii noştri internaţionali implementează activităţile de educaţie de mediu construit, care este viziunea şi abordarea lor în setul lor specific de circumstanţe şi ce putem învăţa din acestea. Seria poate fi găsită aici și ne bucurăm să ne continuăm călătoria tocmai în America de Sud, în Costa Rica.

Carolina Pizarro Hernández este arhitectă chiliano-costaricană formată la Universitatea din Costa Rica și la Universitatea de Științe și Arte (CR), cu o diplomă în arhitectură de mediu la Universitatea din Salamanca, Spania, și muzeograf, scenograf, manager cultural. Este fost membru al Consiliului de administrație al Asociației arhitecților din Costa Rica (CACR) timp de trei mandate. Coordonator al Comisiei pentru arhitectură și copilărie a CACR din 2007. Coordonator al grupului ANDA. Arhitectura și copilăria din America din 2015. Membru oficial pentru Costa Rica al Programului de lucru Arhitectura și copiii al UIA din 2010 și co-director din 2023. Consilier pe probleme de arhitectură și copii pentru Federația Panamericană a Asociațiilor de Arhitectură (FPPA). Membru al juriului premiilor internaționale UIA Cuburile de aur la Paris, Franța, în 2014 și 2020. Director al ARQUITICOS: Arhitectura, orașul și copiii din Costa Rica din 2000.

De-a Arhitectura (DAA): De ce credeți că este importantă introducerea în programa școlară a unui curs de educație de arhitectură și mediu construit pentru copii și adolescenți?

Carolina Pizarro (CP): Pentru că avem o responsabilitate față de societate, ca indivizi și profesioniști în domeniul arhitecturii și al urbanismului, de a propune o schimbare prin procese educaționale care utilizează modalități noi de învățare într-un mod ludic, dinamic, interactiv, deschis pentru explorare, libertate, joc, creativitate și spontaneitate, acțiuni tipice copiilor și adolescenților.

Să descoperim semnificația ARHITECTURII și a ORAȘULUI ca experiență umană pentru viața comunității prin intermediul diferitelor manifestări ale artei și jocului este fundamental pentru educație, pentru dezvoltare durabilă și înțelegerea importanței acesteia.

Includerea categorică a acestei teme în cadrul programei școlare înseamnă să contribuim la o educație completă în care diversele subiecte abordate contribuie la o educație a sustenabilității și a respectului pentru mediu. Este un subiect care încă, în realitatea noastră, trebuie cunoscut și importanța acestuia trebuie subliniată în domeniul educației și culturii, pentru a înțelege că atingerea unei vieți umane de calitate depinde în mare măsură de calitatea mediului construit și trebuie să edificăm acest lucru prin efortul tuturor, începând cu noile generații, astfel încât să aibă cunoștințe și instrumente pentru a lua decizii bune în viitor, pentru bunăstarea culturală, socială, economică și politică a comunității lor și a mediului în care trăiesc.

DAA: De ce ar trebui să le pese tinerilor de modul în care funcționează un oraș?

CP: Cunoașterea, învățarea noțiunilor de ARHITECTURĂ și URBANISM de către cetățeni în general și cu atât mai mult de la o vârstă fragedă este esențială pentru a înțelege sensul care dă formă, loc și timp spațiilor pe care le locuim, ceea ce numim CULTURA CETĂȚEANULUI, CULTURA URBANĂ și a CONSTRUI SPIRIT CETĂȚENESC. Un spațiu pentru a exprima o opinie, pentru a propune, pentru a face, pentru a educa pentru viață și sustenabilitate.

Tinerii au nevoie de spații de întâlnire, de spații de conviețuire, de a fi împreună, de a împărtăși, iar orașul, cartierul, școala trebuie să le ofere aceste spații care să genereze o interacțiune sănătoasă, cu atât mai mult cu cât ei înțeleg acest lucru prin concepția lor care favorizează însușirea cartierului, a orașului, simțindu-l ca fiind al lor și în acest fel respectându-l și îngrijindu-l.

Construirea unui oraș

DAA: De ce credeți că este benefic pentru arhitecți, artiști, manageri culturali să lucreze cu copiii?

CP: Să lucrezi cu copiii este foarte satisfăcător, ei sunt transparenți, simpli, foarte sinceri, „dacă nu le place ceva se opresc și pleacă”, îți spun tot ce gândesc într-un mod onest. Copiii sunt cetățeni pietoni „pe jos”, văd totul din această perspectivă, nu cunosc diferențe, sunt doar prieteni unii cu alții. Sunt dornici să cunoască, să înțeleagă cum sunt și cum funcționează lucrurile, observă, pun întrebări, dau idei, întotdeauna înveți împreună cu ei. Este cu adevărat satisfăcător să auzi din opiniile lor idei atât de simple, dar necesare. Ei sunt foarte recunoscători că sunt luați în considerare în problemele urbane, în problemele orașului, mi-o spun, îmi mulțumesc că i-am inclus.

Vă împărtășesc o anecdotă de când am realizat o consultare cetățenească cu peste 5.300 de copii din Cantonul Montes de Oca despre Planul de amenajare a teritoriului (Plan de Ordenamiento Territorial – POT), când reprezentanții primăriei unde am lucrat pe această temă mi-au spus că copiii nu vor înțelege despre ce vorbim. Am primit multe răspunsuri frumoase, dar vă voi împărtăși doar unul la întrebarea „Ce este POT?”, la care a răspuns un băiat de opt ani:

  • Planificați (Plan): Ca atunci când planificați o vânătoare de comori.
  • Organizați (Ordenamiento): Ca atunci când mama îți cere să faci ordine în cameră.
  • Teritorial (Territorial): Teritoriu, un loc.

Deci este Planul de a face ordine în locul în care locuim cu toții împreună: CARTIERUL.

Deși acest copil nu răspunde cu cuvinte tehnice, îi este foarte clar despre ce vorbim.

În plus, realizarea acestei lucrări prin diferite manifestări artistice, cum ar fi artele plastice, jocul și joaca, este cu siguranță plină de satisfacții și învățăm făcând.

Arquiticos în spațiul public

DAA: Ne puteți spune câte ceva despre modul în care Grupo ANDA: Arquitectura y Niñez de América sau ARQUITICOS: Arquitectura, Ciudad y Niños inspiră și implică emoțional copiii în activități derivate din arhitectură în Costa Rica?

CP:

ANDA: Arquitectura y Niñez de América (Arhitectura și copilăria din America)
Coordonator: arh. Carolina Pizarro
Facebook: Arquitectura y Niñez de América-ANDA
Ne puteți contacta la: anda@cfia.or.cr

ANDA este un grup care s-a născut în Costa Rica și face parte din planul strategic al Colegiului Arhitecților din Costa Rica, un grup non-profit, cu unicul interes de a genera rețele în America. În 18 țări lucrăm împreună cu copii și adolescenți pe teme de arhitectură și orașe din America Latină, pentru că suntem siguri că o schimbare de viziune cu creativitate și inovație va genera orașe mai umane, mai apropiate de noi.

Misiune: Să fim grupul din America format din arhitecți care lucrează pe teme de arhitectură și urbanism cu copiii și tinerii de pe continentul nostru, generând experiență pe această temă ca o manifestare culturală și reprezentativă a societății noastre, care în același timp stimulează creativitatea, sensibilizează utilizatorul încă de la o vârstă fragedă, dezvoltând capacitatea de observație, de opinie și o viziune critică asupra temelor noastre de interes.

Viziune: Să realizăm o schimbare în rândul copiilor, al profesorilor (școli), al cetățenilor (comunități) și al instituțiilor responsabile de dezvoltarea orașelor noastre (primării, ministere, etc.) printr-un proces de formare adresat copiilor și tinerilor, într-un mod ludic, dinamic, interactiv, folosind jocuri, arte, ateliere, traininguri, etc., pentru a conștientiza și a schimba idei despre spațiul construit public și/sau privat, cum, de ce și pentru ce este important să îl propunem, să îl trăim și să avem grijă de el.

Obiectiv general: Realizarea unei schimbări permanente în rândul copiilor și tinerilor printr-un proces formativ și de schimb de idei pe teme de arhitectură și urbanism realizat prin joc creativ și interactiv prin intermediul diferitelor arte pentru a genera utilizatori și cetățeni sensibili, critici care să le permită să recunoască importanța acestor teme în calitatea vieții pe care o împărtășesc în comunitate.

Construiesc un habitat

Câteva obiective specifice:

  • Să reunească profesioniști și/sau grupuri de arhitecți din cele două Americi care lucrează în domeniul arhitecturii și al planificării urbane cu copii, pentru a face schimb de idei și experiențe, pentru a împărtăși și disemina activitatea desfășurată în circumstanțe urbane și sociale similare, pentru a ne inspira, motiva și ajuta să ne desfășurăm activitatea în țările respective.
  • Crearea de rețele la nivelul continentului american și al altor organizații mondiale care lucrează pe această temă, discuții prin intermediul portalului web latino-american, generarea de discuții, săli de curs, ateliere de lucru, întâlniri, congrese, conferințe etc. pentru a oferi feedback și a disemina munca noastră.
  • Planificarea de proiecte comune în mod virtual între țările Americii pentru a uni legăturile și a realiza un schimb de experiențe și opinii între copiii din America.
  • Organizarea de evenimente internaționale pentru a face schimb de cunoștințe și de experiențe și pentru a putea disemina munca noastră către diferite categorii de public.
  • Să lucreze la articularea arhitecturii ca proiect pedagogic în educația de bază pentru a introduce tematica arhitecturii și a orașului în curriculumul formal al învățământului primar din țările noastre, făcând acest lucru în paralel cu colaboratori din diferite domenii (educatori, psihologi, artiști, etc.) pentru a implementa propuneri și/sau proiecte integrale.

Să-i facem pe copii vizibili în oraș

ARQUITICOS: Arquitectura, Ciudad y Niños en el año 2010 (Arhitectura, orașul și copiii)
Director executiv: arh. Carolina Pizarro

Grup independent format din designeri, profesori de teatru, profesori de artă, psihologi și arhitecți (colaborare multidisciplinară) cu tema Arhitectura și orașul în școli (ca disciplină), în municipalități care fac consultări cetățenești în școli și comunități și care, de asemenea, desfășoară ateliere de lucru la sediul nostru și prezintă proiecte în diverse entități publice și private și universități.

Cuvântul ARQUITICOS se naște de la Arquitectura (Arhitectură) + Ticos (demonim, nume de locuitori din Costa Rica). Cu ARQUITICOS realizăm un curs anual permanent care dezvoltă diverse teme la diferite niveluri, de la grădiniță până la clasa a șasea, printre temele care sunt dezvoltate se numără următoarele:

Parte a agendei programate pentru activități recreative și creative:

Modulul 1

  • Observarea, analiza, perceperea, gândirea, simțirea, reprezentarea, cunoașterea (trezirea simțurilor)
  • Spațiu – Corp (proporții, măsuri)
  • Țară, oraș, cartier, școală, casă (funcțiune – rețea de sisteme)
  • Structuri (naturale și proiectate), biodiversitate
  • Deșeuri, reciclare, reutilizare, durabilitate
  • Forme, structuri, materiale, texturi, culori în oraș

Modulul 2

  • Istorie – Patrimoniu, Ce ne spun clădirile construite? Identitate
  • Cum se învață: matematică, spaniolă, istorie, studii sociale, geometrie, linii spațiale, toate într-un model al cartierului meu, al orașului meu. Propun idei și învăț (unesc cunoștințe)

Modulul 3

  • Casa: componente, zone, cine locuiește în casă, relația spațiu-funcțiune, lumină, zi, noapte, exterior, interior, mediu înconjurător, Cum trăiesc ceilalți?
  • Sisteme (electrico-mecanice), energii alternative
  • Culori, iluminat, texturi, materiale, vânt, ploaie, soare, topografie în casă, la școală
  • Spațiu și relații umane, animale, lucruri

Modulul 4

  • Hărți, spațiul care este mai aproape, spațiul care este mai departe, scări
  • Experiențe față în față și virtuale (cunoașterea orașului meu, cunoașterea altor orașe)
  • Cum se organizează și cum se face față unei catastrofe naturale: relații umane, spații prioritare, elemente importante și necesare (apă, gunoi), reciclare, reutilizare. Cum pot ajuta?

Câteva dintre activitățile desfășurate:

  • Atelier ARQUITICOS: Arhitectura, orașul și copiii, virtual și față în față, în școli și comunități.
  • Producția de videoclipuri scurte cu teatru, păpuși, povești și ateliere de lucru, intitulate: „Păpușile stau și acasă”.
  • Proiectul „Și eu particip”, consultare cetățenească la nivel național împreună cu Ministerul Locuinței și Așezărilor Umane cu copii pentru elaborarea Politicii de habitat.
  • Proiecte de campanii masive pe diverse teme: stratul de ozon, drepturile omului, campania împotriva febrei denga, economisirea și îngrijirea apei, alimentația sănătoasă, printre altele, destinate școlarilor din întreaga țară.
  • Consultări cetățenești din partea administrațiilor locale cu copiii și adolescenții, integrându-i și făcându-i participanți la deciziile urbane cu propunerile și ideile lor.
  • Intervenții artistice în spații publice pentru sănătate publică.

Orașul Făinii. Trezirea simțurilor.

DAA: Spuneți-ne pe scurt, din experiența proprie, cum ați reușit să vă implementați cât mai bine proiectele în legătură cu această temă, care sunt elementele care asigură impactul dorit pe care l-ați stabilit de la început?

CP: Ei bine, munca mea se bazează întotdeauna pe participarea activă, prin ateliere ludice creative și participative, discuții, activități participative, opinii, întâlniri și schimburi de idei prin jocuri și diferite manifestări artistice, toate activități atractive pentru publicul nostru țintă și pentru personalul direct implicat, cum ar fi profesorii, familiile, comunitatea și diferitele entități legate de dezvoltare, cultură și educație pentru copii și tineri.

O temă care a început la Colegiul Arhitecților din Costa Rica prin Comisia de Arhitectură și Copii pe care o coordonez de mai bine de cincisprezece ani, această comisie lucrează în mod constant în favoarea educației și a schimbului cu actualii și viitorii copii și adolescenți care sunt responsabili de sustenabilitatea orașelor noastre, așa că s-a născut ca o nevoie urgentă de a transmite și împărtăși cunoștințe despre mediul construit și despre mediul înconjurător cu această populație. Această activitate este desfășurată de șapte arhitecți care alcătuiesc această comisie. Obiectivul general al acesteia este de a împărtăși copiilor și tinerilor din Costa Rica cunoștințele necesare în materie de spațiu construit, orașe, viață comunitară și durabilitate, prevăzând astfel rezultate pe termen lung în ceea ce privește calitatea vieții locuitorilor, utilizând diverse mijloace atractive ca noi modalități de învățare, feedback-ul lor pe această temă, documentarea, diseminarea și aplicarea lor. Un alt obiectiv este să facă schimb și să discute acest subiect cu diferite sectoare din domeniul public și privat într-un mod multidisciplinar pentru a oferi feedback cu privire la cunoștințe și propuneri prin discuții, conferințe, simpozioane, reuniuni etc. De asemenea, ne preocupă proiectarea, construcția și montarea de spații care să ofere concepte de bază ale arhitecturii prin experiențe ludice care promovează creativitatea copiilor și a tinerilor, unde aceștia pot, de asemenea, să-și împărtășească opiniile și propunerile, de exemplu în cadrul Muzeului Copiilor unde am fost prezenți cu o cameră interactivă timp de 7 ani, colaborând cu alte comisii și/sau proiecte ale CACR (Consiliului de administrație al Asociației arhitecților din Costa Rica), cum ar fi Comisia de tineri arhitecți, Planificare urbană, Administrații locale, Sustenabilitate, printre altele, precum și Proiectul Arhitectura în parc. Un alt obiectiv este generarea de rețele pentru schimburi de experiență și diverse evenimente cu grupuri naționale și/sau internaționale.

Apoi, în 2010 s-a născut ARQUITICOS: Arquitectura, Ciudad y Niños, așa cum am menționat mai devreme, cu care lucrăm permanent pe aceste teme.

Rezultatele așteptate ale propunerilor noastre:

  • Copiii și adolescenții să aibă o opinie, cunoștințe, sensibilitate și un simț critic și creativ asupra problemelor de arhitectură, infrastructură și oraș pentru a înțelege importanța dezvoltării durabile. Că ei pot pune în practică conceptele învățate la școală, în comunitate și acasă.
  • Să aibă un spațiu liber de opinie și de propunere de idei pentru dezvoltarea urbană a comunității și să înțeleagă importanța de a avea grijă de orașe, de a fi buni vecini și utilizatori ai orașului. Și, mai presus de toate, să se distreze învățând.

Acțiuni imediate și prioritare care trebuie întreprinse:

  • Să acționăm în parteneriat multidisciplinar cu administrațiile locale, ministerele și diverși factori de decizie prin dezvoltarea de proiecte privind arhitectura, infrastructura și problemele orașului prin activități de interes pentru copii și tineri, inclusiv aspecte de mediu, socio-culturale și educaționale într-o manieră participativă.
  • Încorporarea arhitecturii și a aspectelor legate de oraș în programa școlară formală, contribuind astfel la educația și pregătirea pentru viața comunitară în școli și/sau colegii.
  • Continuarea organizării de ateliere de lucru în școli, colegii (publice și private) și comunități în general pentru a dezvolta simțul cetățenesc și a genera sensibilitate, cunoștințe și simț critic în rândul acestei populații cu privire la probleme de arhitectură, oraș și sustenabilitate.
  • Să compileze informațiile și ideile furnizate de copii și tineri pentru a crea un document care să poată fi implementat în viitoarele propuneri de design urban de către administrațiile locale și diversele organisme competente, facilitând astfel incluziunea și participarea la aceste probleme de la o vârstă fragedă.
  • Să genereze participarea activă a acestei populații la problemele urbane și să afirme propunerile lor ca noi cetățeni cu drept de opinie.

DAA: Care ar fi sfatul dumneavoastră pentru persoanele sau organizațiile care se află pe același drum?

CP: Nu vă opriți, pentru că experiența vă îmbogățește cu adevărat și este o experiență de învățare constantă. Distrați-vă făcând-o. Credem cu adevărat că tinerii și copiii ar trebui să fie respectați și că opiniile lor ar trebui să fie ascultate în ceea ce privește problemele de planificare urbană. Vorbind și împărtășind cu copiii și tinerii despre arhitectură și oraș pentru a învăța să fie cetățeni mai buni, cu sensibilitate și simț critic față de aceste probleme, ei dezvoltă un sentiment de apartenență și de apropriere a orașului. Ei învață să îl iubească, să îl respecte, să aibă grijă de el, să propună idei cu discernământ și să poată participa și să fie ascultați în deciziile de dezvoltare urbană, să lucreze în echipă, în comunitate, să înțeleagă beneficiile pentru toată lumea este cu siguranță important, făcându-i participanți și făcându-i pe factorii de decizie să înțeleagă ceea ce va fi în beneficiul coexistenței noastre într-un viitor nu foarte îndepărtat.

DAA: De ce v-ați hotărât să deveniți arhitect?

CP: O întrebare foarte bună la care, după ani de zile, pot răspunde cu certitudine că profesia noastră este datoare societății, să proiectăm, să construim spații, să știm să interpretăm nevoile care se cer și să le transpunem într-un proiect astfel încât oamenii să se simtă bine, să se bucure și să se implice în proces, aceasta face cu siguranță parte din meseria noastră și să o facem respectând mediul, natura și identitatea și cultura. Cariera noastră este socială, de aceea am decis să fiu arhitectă, pentru a învăța din diversitate și din respectul pentru natură, lucru pe care mi-l dovedește o altă părere a unei fetițe, Camila, când îmi spune la unul dintre atelierele mele că: „Orașul ar trebui să interzică mai puțin și să întâmpine mai mult”, cu siguranță o părere care ne cere să umanizăm orașele și spațiile lor, să le aducem mai aproape de oameni, care sunt și ei diverși și cu nevoi diferite, și să integrăm întotdeauna natura.

DAA: Cum credeți că percep cetățenii profesia de arhitect și rolul arhitectului în societate? Cum credeți că vă văd tinerii și copiii ca arhitect?

CP: În societatea noastră și în realitatea noastră din America Latină, pot spune că arhitectul este perceput ca fiind profesionistul care se ocupă de planificarea, proiectarea și coordonarea construcției și de planificarea orașelor pentru a crea spații primitoare, funcționale și durabile care îmbunătățesc calitatea vieții oamenilor care le folosesc sau le locuiesc. Puțini fac conexiunea între această meserie și copiii și adolescenții, iar atunci când această modalitate este prezentată în general, aceștia sunt surprinși și consideră că este important și inovator să o facă.

Copiii și tinerii văd arhitectul ca pe un proiectant și constructor de case, ei indică faptul că este o profesie prin care se pot planifica orașe și este legată de joacă, arhitectura li se pare un joc: construirea, crearea, planificarea, chestionarea, punerea de întrebări pentru a planifica și lucrul în echipă, în mod cert, așa cum am menționat, formează cetățeni cu gândire critică și cunoaștere.

Articolul poate fi citit în spaniolă aici și în engleză aici.