Asociaţia De-a Arhitectura a organizat în luna noiembrie 2019 seria de patru ateliere „De-a scara şi proporţiile în arhitectură”, în parteneriat cu Filiala Teritorială Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România. Timp de patru sâmbete copiii cu vârsta cuprinsă între 9 și 12 ani au explorat scara și proporțiile în arhitectură în mansarda OAR București.
Sub îndrumarea arh. Viorica Popescu şi cu ajutorul voluntarilor arhitecţi Bucura Constantinide, Andreea Dumitrescu, Monica Lăzărică şi Claudia Voinea, cei mici au măsurat clădirea și mobilierul și le-au raportat la dimensiunile lor de copil, experimentând reducerea la scara omulețului LEGO și construindu-i o căsuță potrivită. Cum au decurs cele patru întâlniri, în ordine cronologică, vă invităm să aflați din cele ce urmează.
Mic, mare, potrivit pentru mine, când raportăm dimensiunile proprii la dimensiunile mediului construit, se spune că îi dăm scară acestuia. Oare ce înseamnă „Omul e măsura tuturor lucrurilor?”.
Pe 9 noiembrie 2019 a început aventura: ne-am întâlnit şi ne-am cunoscut în mansarda OAR Bucureşti, arhitecţi De-a arhitectura (Viorica Popescu, Bucura Constantinide, Andreea Dumitrescu) şi copii curioși, pentru a studia împreună „Mediul construit şi dimensiunile umane, scara şi reducerea la scară”. Am discutat despre mediul construit versus mediul natural şi am încercat să răspundem la întrebări precum: „Există mediu natural în oraş?”, „Dar în afara oraşului?”, „Pentru cine construiesc arhitecţii?”, „Ce înseamnă «Omul dă scara lucrurilor?»”.
Apoi, ne-am ocupat să fim atenţi, să ciulim urechile şi să deschidem ochii mari la spaţiul înconjurător, să observăm cum ne influenţează mediul construit starea emoţionala şi felul în care interacţionăm cu alţi oameni. Am ieşit în curtea Casei OAR pentru a observa ce fel de obiecte și lucruri ne înconjoară, cum sunt acestea pentru noi, cum ni se pare spaţiul curţii şi am discutat, ulterior, împreună, ce am observat.
Ajunși înapoi în mansardă ne-am jucat pe perechi pentru a învăţa cum să reducem la scară cu ajutorul sforii sau matematic, am discutat cum sunt proiectate locuinţele şi spaţiile interioare după dimensiunea omului, cum arată oraşul pentru maşini sau oraşul pentru pietoni. Și cam așa s-a finalizat atelierul introductiv.
Pe 16 noiembrie 2019 ne-am întâlnit pentru a doua oară cu aceiaşi îndrumători la cârmă, pentru a duce cu un pas mai departe noțiunile dobândite în cadrul primei noastre întrevederi. Viorica Popescu, unul dintre arhitecţii îndrumători ai seriei, ne-a transmis: „Am început prin a ne aminti că mediul construit include tot ceea ce este făcut de mâna omului. Că este foarte divers, că nu este închipuirea unei singure persoane, ci un efort colectiv la care noi toţi putem şi e bine să contribuim. Mai ales atunci când contribuţia este a unei persoane informate.
Ca să fim pregătiţi pentru ce va urma în ultimile două ateliere, am continuat să exersăm reducerea la scară şi ne-am dat seama că facem acest lucru de fiecare dată când desenăm, chiar dacă nu în mod conştient. Am studiat diverse hărţi ale Bucureştiului şi am descoperit scara la care au fost desenate. Am discutat despre proporţii pornind de la «Omul Vitruvian» al lui Leonardo da Vinci, dar ne-am şi amintit că el a pictat-o pe Mona Lisa. Am experimentat prin joc ce înseamnă ca mediul construit să fie sau să nu fie pe măsura omului şi ne-am dat seama de ce Le Corbusier s-a gândit că avem nevoie de Modulor.
Şi, nu în ultimul rând, am explorat şi de această dată curtea gazdei noastre, OAR Bucureşti, un izvor permanent de surprize!”
În cea de a treia sâmbătă, sub îndrumarea Vioricăi Popescu şi a Monicăi Lăzărică, copiii au făcut cunoştinţă cu clientul, omuleţul Lego, şi au început să îi construiască căsuţa, gândită conform nevoilor şi dorinţelor sale.
„Sâmbătă, 23 noiembrie, am venit la atelier nerăbdători să proiectăm și să construim pentru omulețul Lego. Am vrut să fim siguri că vom face treabă bună, asemenea unor arhitecți adevărați, așa că am început prin a discuta despre ce fel de desene face arhitectul pentru a putea fi construită casa. Am învățat despre planul de amplasament și planul de situație, un fel de hartă, așa cum am văzut că desenăm pentru oraș, despre planurile casei, despre fațade, secțiuni, desene în perspectivă și machete. Și, pentru că am dorit să învățăm de la cei mai buni, ne-am uităm cu atenție la desenele făcute de arhitectul american Frank Lloyd Wright pentru proiectul său Casa de la cascadă. Am exersat toate acestea construind din hârtie, prin decupare și pliere, volumul unei căsuțe minimale. În cele din urmă, am încercat să aplicăm ce am învățat începând să proiectăm o căsuța simplă pentru omulețul Lego.
Primul pas a fost să ne cunoaștem clientul și să ne gândim ce nevoi are și ce casă și-ar dori. Apoi, am compus planul parterului. Ne-am gândit pe unde ar intra omulețul Lego în casă și cum ar folosi spațiul interior: unde mănâncă, unde doarme, unde își petrece timpul liber. Cum comunică cu exteriorul? Îi place să aibă multe ferestre pentru a vedea curtea casei sau are puține pentru a avea mai multă intimitate?” – ne-a povestit arh. Viorica Popescu.
Ne-am despărțit entuziaști, așteptând ultima întâlnire pentru a definitiva construcția căsuței.
Astfel, în ultima zi din lună, pe 30 noiembrie, ne-am întâlnit pentru ultimul atelier din serie ghidaţi de Viorica şi Claudia Voinea. Viorica a încheiat relatările sâmbetelor De-a arhitectura la OARB: „Ne bucurăm să vă anunțăm că, înainte de prima ninsoare din această iarnă, căsuțele omuleților Lego au fost finalizate! Să va spunem cum am reușit!
Am început acest ultim atelier din serie amintindu-ne pașii pentru construirea căsuței. Am continuat munca începută săptămâna anterioară când copiii au desenat planul și, raportându-ne la înălțimea omulețului Lego, am stabilit înălțimea parterului. Am construit zidurile exterioare și casa a început deja să prindă contur.
Apoi, am învățat despre grinzi, planșeu, ferma acoperișului și învelitoare. Nimic nu putea fi mai potrivit ca material didactic decât spațiul în care ne aflam, mansarda din sediul Filialei Teritoriale Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România. Un motiv în plus să îi mulțumim din nou pentru găzduirea acestei serii de ateliere De-a arhitectura.
Unele căsuțe au fost proiectate cu spații de locuit numai la parter, în timp ce altele au folosit, asemenea spațiului din sediul OAR București, și podul casei. Câteva dintre ele au avut chiar și balcon de unde omulețul Lego putea admira casele prietenilor lui.
A fost o bucurie pentru copii să vadă materializate și finalizate eforturile lor din ultimile săptămâni.
Dacă ar fi să rezumăm ce am învățat la această serie de ateliere ar fi de reținut că mediul în care trăim nu este construit de o singură persoană, ci contribuim cu toții la el, ca și comunitate. Că e bine să ne implicăm în viața orașului, în interes propriu, respectând drepturile celor din jur, dar și în interes general, pentru a trăi frumos împreună unii cu alții. Că mediul construit este făcut după măsura omului pentru că el este utilizatorul, iar scopul construirii îl are pe om în centru și trebuie să luăm în considerare acest lucru. Că procesul construirii unei case este complex și este important să ne gândim la toate implicațiile, încă din etapa de proiectare, înainte să începem lucrul.
Dar, în ciuda complexității, copiii au reușit să proiecteze și să construiască căsuțele omuleților Lego ca niște profesioniști și au simțit la final bucuria unui lucru terminat cu bine.”
Mulțumim Filialei Teritoriale Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România, arhitectului îndrumător Viorica Popescu şi voluntarillor arhitecţi Bucura Constantinide, Andreea Dumitrescu, Monica Lăzărică şi Claudia Voinea, precum și copiilor curioși care ne-au fost aproape pe parcursul celor patru întâlniri.
Pentru ateliere viitoare, verificaţi secţiunea de Club de pe site-ul De-a arhitectura.
*Arhitecţii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu, arh. Viorica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Viorica Popescu, arh. Monica Lăzărică, arh. Bucura Constantinide