De-a Arhitectura la LUDANTIA

„Ludantia. Prima Bienală Internaţională dedicată Educaţiei de Arhitectură pentru Copii şi Tineri” („Ludantia. I Bienal Internacional de Educación en Arquitectura para la Infancia y Juventud”) s-a desfășurat între 10 și 12 mai 2018 în Pontevedra, Galicia, Spania. Colegele noastre: arh. Mina Sava, preşedinte De-a Arhitectura, arh. Brînduşa Raluca Havaşi, arhitect îndrumător, şi arh. Ioana Rizea, manager programe Şcoli De-a Arhitectura, ne-au reprezentat în Spania.

Brînduşa Havaşi ne transmite povestea celor trei zile de conferinţe şi expoziţii la care De-a Arhitectura a fost prezentă.

Am ajuns în Galicia după un zbor de câteva ore peste norii albi-pufoși ai Mediteranei, cu o escală la Madrid. Din autobuzul de transfer de la aeroport la Vigo am descoperit relieful ondulat al țărmului la ocean, cu case proptite în stâncă, cu chiparoși și arbuști înfloriţi. Am zăbovit două ore în Vigo, orașul-port cu străzi în pantă și bovindouri cu feronerie dantelată, unde lumina aurie a soarelui la asfințit oferea un aer vesel, de vacanță, clădirilor, catargelor și macaralelor din port. Seara am luat trenul spre oraşul Pontevedra, pe care aveam să îl descoperim în zilele următoare.

Premergătoare conferinței au fost programate două zile de întâlniri ale programului de lucru al Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA) – Arhitectura și Copiii. Pentru prima dată programul de lucru s-a bucurat de o prezență foarte numeroasă, 20 de țări și 27 de participanți din: Austria, Bulgaria, China, Costa Rica, Danemarca, Egipt, Finlanda, Franța, Germania, Insulele Feroe, Israel, Japonia, Letonia, România, Siria, Spania, Statele Unite ale Americii (Hawaii), Suedia, Turcia și Ungaria. Fiind mulți noi membri, prima zi a fost dedicată schimbului de experiențe și prezentărilor activităților BEE („Built Environment Education”; educaţia mediului construit) din fiecare țară participantă. Următoarea zi a fost dedicată grupurilor de lucru specifice pentru: comunicare, parteneri, statistici BEE, educația profesorilor și prezentarea programului de lucru la viitorul congres UIA din 2020. Echipa din România va activa în cadrul grupului de comunicare.

În aceste zile am descoperit și orașul Pontevedra, cu maluri de-a lungul râului Lerez, cu străduțele din granit ale centrului istoric, cu piețe și case din piatră, cu balcoane franțuzești și bovindouri cu parapete dantelate și burlane cu diverse ornamente din fontă.

Conferința a început pe 10 mai, în Palatul Culturii din Pontevedra (Pazo da Cultura Pontevedra), cu sprijinul Colegiului Arhitecților din Galicia (Colexio Oficial de Arquitectos de Galicia), Xunta de Galicia, Deputación Pontevedra și a Consiliului din Pontevedra (Concello de Pontevedra).

Arhitecți, pedagogi, psihologi și directori de muzee din întreaga lume, din Spania până în America de Nord, Centrală și de Sud, la țările nordice, Europa Centrală și de Est, China și Japonia, alături de arhitecți și autorități locale, au prezentat inițiative și proiecte în scopul familiarizării copiilor și tinerilor cu limbajul arhitecturii și implicarea acestora în deciziile asupra mediului construit în care ei trăiesc.

Congresul a fost deschis de un dialog între primarul Pontevedrei, Miguel Anxo Fernández și Francesco Tonucci, (laureat în pedagogie la Universitatea Tehnică din Milano), autor al cărții „La citta dei bambini” („Orașul copiilor”), tradusă și disponibilă în țările vorbitoare de limbă spaniolă. „Orașul copiilor” ia naștere în anul 1991 în orașul italian Fano, cu un scop politic bine definit: acela de a promova o schimbare de parametru în administrarea orașului, prin înlocuirea adultului care se deplasează cu mașina cu copilul care se deplasează pe jos. Proiectul cere primarului să adapteze politicile publice ale orașului la nivelul de percepție al copilului care să fie implicat activ în acest proces prin particicparea concretă a acestuia în guvernarea și planificarea orașului. Interlocutorul principal al proiectlui este așadar primarul orașului și este așteptată implicarea întregului consiliu director într-un proiect transversal care afectează toate sectoarele administrației publice locale.

În timp, „La citta dei bambini” a devenit o rețea de orașe care implementează măsuri publice pentru creșterea accesibilității, autonomiei și implicării copiilor și tinerilor în deciziile asupra spațiul public. Mai multe detalii despre această rețea și orașele care fac parte găsiți aici.

Pontevedra nu a fost ales la întâmplare ca locație a primei bienale de arhitectură pentru copii, este unul dintre aceste orașe care au decis remodelarea spațiului public în favoarea pietonilor de toate vârstele, cu accent pe accesibilitatea și autonomia de mișcare și joacă a copiilor în spațiul public.

Articolul 31 din Convenția ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) din 1989 asupra Drepturilor Copiilor afirmă: copiii au dreptul la instrucție (art.28), la joacă, la odihnă, la divertisment și de a se dedica activităților care le plac cel mai mult (art. 31)[1]. Două drepturi de o importanță egală. Dacă diminețile a nouă luni de școală sunt dedicate școlii, atunci după-amiezile, sfârșitul săptămânii și vacanțele ar trebui să aparțină copiilor și ei să decidă cum să le folosească. Nu cred că se sugerează ca tot timpul să se joace cu mingea, spune Tonucci, ci să își folosească timpul cu o libertate adevărată de a face ceea ce le place mai mult: să exploreze, să viziteze, să citească, să deseneze, să fotografieze, să colecționeze obiecte și să se joace afară împreună cu alții. „Dacă jocul este un drept al nostru, ar trebui să fie și o obligație, la fel ca școala, și atunci ar trebui să ne jucăm măcar trei ore pe zi, și dacă nu putem atunci ar trebui să nu ne facem temele sau să nu mergem la școală!”, scrie pe una din Caricaturile lui Francesco Tonucci.

„Ce le oferă și ce le permite orașul copiilor și tinerilor?”, întreabă Tonucci în ultima zi de conferință Ludantia. „Cum pot folosi copiii și tinerii dreptul de a-și folosi timpul liber cu activitățile pe care ei și le doresc? Cum pot ajunge singuri la locul de joacă din oraș, fără supravegherea părinților sau altor adulți? Orașul le permite copiilor să se joace în stradă și în locuri ne-convenționale?, în care copiii și tineri învață planificarea timpului și spațiului de acțiune, construnindu-și scenarii, inventând ceea ce le lipsește și asumându-și riscuri? Copiii au dreptul de a merge la școală pe jos, de mână cu colegii lor cu care schimbă impresii, leagă prietenii și concep activități împreună. Mersul pe jos îi ajută să se trezească mai bine, să fie mai atenți la ore, să își folosească și să își dezvolte capacitățile psiho-motorii cu care sunt înzestrați, ca de exemplu orientarea în spațiu și timp. Jocul trebuie să fie liber.”, spune Tonucci, „dacă nu e liber, nu e joc. Liber de supravegherea adulților, liber ca timp și spațiu de desfășurare, liber ca activități inventate și asumate, liber în spațiul public al orașului. A «consuma» locuri de joacă amenajate, standardizate, în spații publice și sub ochiul adulților nu este joc în adevăratul sens al cuvântului.”, subliază pedagogul italian. „Orașul trebuie să le ofere copiilor spații neconvenționale, de trecere, abandonate, reziduale, ascunse, în care se pot dezvolta o infinitate de activități. Pentru copiii familiilor care trăiesc în locuințe minimale, locuințe de refugiu, spațiul public devine spațiu de viață. Copilul care se plimbă cu părintele de mână reprezintă o chestiune privată, dar copilul care se plimbă singur este o chestiune publică, care privește administrația publică și politicile publice ale orașelor. Copilul sau tânărul care este implicat și participă în procesul de modelare a spațiului public al orașului sau al școlii va simți că face parte din acest oraș sau din această școală.”

Caricaturile lui Tonucci, publicate sub pseudonimul FRATO, au înveselit sacoşa cu cele câteva publicații oferite gratuit în cadrul conferinței, iar greutatea cărților aduse cu noi în țară ne-a pus probleme serioase la bagajele de cală.

Dorim să traducem „La citta dei bambini” și cu această ocazie am adresat o invitație domnului Francesco Tonucci de a-l avea ca invitat la următoarea conferință „De-a arhitectura Talks”!

În cea de-a treia zi de conferință, în cadrul sesiunii de comunicări a UIA, „Orașul și copiii”, arh. Mina Sava, președinte De-a Arhitectura, a prezentat programele și proiectele pe care asociația noastră le desfășoară în România cu ajutorul arhitecților voluntari.

Expoziţia Ludantia, adăpostită în Palatul Culturii din Pontevedra între 10 mai şi 17 iunie, a propus vizitatorilor patru secţiunii:

• Proiecte educative – o expoziție a proiectelor educative despre arhitectură pentru copii și tineri,  la care au participat țări din Europa și America Latină
• Expo-activa – o expoziție activă de jocuri în care copiii și tinerii participă cu întreg corpul
• Proiecte din Columbia – țara invitată
• Premiile Golden Cubes.

De-a Arhitectura a fost prezentă în cadrul expoziției-concurs a proiectelor educative cu proiectul „De-a arhitectura în școala mea” derulat în București în 2016-2017, în 5 școli: Școala Gimnazială Nr. 92 (clasele a VI-a A și a VI-a C, arhitecți îndrumători: Ioana Rizea, Cătălin Șandru, profesori: Petra Ivan, Alexandra Ghiță), Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu” (clasa a VI-a Prințul Ștefan, arhitect îndrumător: Simona Luzi, profesor: Ana-Maria Duceac), Școala Gimnazială Nr. 36 „Ionel Teodoreanu” (clasa a VII-a A, arhitect îndrumător: Viorica Popescu, profesor: Monica Golea), Școala Gimnazială Nr. 17 „Pia Brătianu” (clasa a VII-a A, arhitect: Claudia Bingöl, Aurelia Axente-Stan, profesor: Doina Cucu), Liceului Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes” (clasa a IX-a A, arhitect: Lucian Călugarescu, Alexandra Mihailciuc, profesor: Mihaela Petre). Toate cele 5 proiecte au fost realizate prin design participativ, de către elevi de gimnaziu sau liceu, alături de arhitecţi şi profesori, în cadrul programului educațional „De-a arhitectura în şcoala mea”. Proiectele prezintă metodele prin care elevii au redescoperit şcoala, şi-au imaginat cum ar dori să arate, au propus soluţii pentru îmbunătăţirea spaţiului în care învaţă, şi-au prezentat ideile în faţa conducerii şcolii, au aflat ce presupune fundraising-ul, şi-au promovat proiectul, atât în mediul online, cât şi în rândul familiei, colegilor şi profesorilor din şcoală, au învăţat ce presupune partea de execuţie a unui proiect, descoperind, astfel, că ei înşişi pot aduce schimbarea în şcoala lor. În luna martie 2018, De-a Arhitectura a lansat platforma online „Şcoala Mea”, unde pot fi studiate toate proiectele care au participat la expoziția-concurs.

O noutate în cadrul expoziției Ludantia a fost expoziția activă de jocuri în care copiii și tinerii au participat cu întreg corpul, cum sunt baloanele gonflate, camera cu culori, camera cu lumină, case din cărămizi de polistiren, structurile din bețe și forme poliedrice, puzzle tridimensional, un cort, etc. „Jocul devine un mod sănătos și comod de stabilire de relații umane, o ocazie de a învăța despre viață prin intermediul imaginației”, spune curatoarea expoziției active, Anabel Varona de la Maushaus[2].

Ne dorim să aducem această expoziția activă de jocuri la următoarea conferință „De-a arhitectura Talks” ca să ne jucăm împreună!

Mulţumim Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) pentru susţinerea programului cultural De-a arhitectura şi pentru susţinerea participării României la programul Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (UIA) – Arhitectura şi Copiii.

Text: arh. Brînduşa Raluca Havaşi, arh. Mina Sava, arh. Ioana Rizea
Foto: arh. Brînduşa Raluca Havaşi, arh. Ioana Rizea, Eva Sturzinska