De-a arhitectura a fost la Arkki, în Finlanda – vă povesteam ieri. Iată continuarea.
Pe multi dintre acesti arhitecţi, organizaţii, şcoli, îi vom invita, treptat, în cadrul proiectului nostru “întâlnirile de-a arhitectura”, un schimb de experienţă, între membrii Asociatiei De-a Arhitectura şi organizaţii similare naţionale şi internaţionale, având ca temă centrală educaţia de arhitectură şi mediu construit pentru nespecialişti, copii, tineri şi chiar adulţi.
Prima ediţie se va desfasura in octombrie 2014, in Bucuresti, aşa că urmăriţi-ne!
ziua 2 la Arkki
7. Kadri Klementi – un grup de arhitecţi din Estonia, au făcut un experiment interesant cu copiii de la şcoala lor privată de arhitectură, au luat scaune şi au mers cu ele în piaţa din centrul oraşului, deoarece au observat că acolo nu erau scaune gratis, te puteai aşeza doar la cea mai scumpă cafenea din oraș. Deși inițial se simțeau foarte jenați să care scaune pe stradă, au înțeles că este o formă prin care pot face să fie vizibil un mesaj către ceilalți oameni și au fost foarte mândri că şi-au însuşit spaţiul public, au intervenit asupra lui, l-au “revendicat”, creând un happening.
8. PIHLA MESKANEN – arhitect, Finlanda, directoarea Arkki, care a povestit despre şcoala şi metodelor lor de predare. Aici predau copiilor prin experiment, prin explorare, profesorul este un facilitator, nu predă, asistă copilul. La Arkki copiii devin cercetători, se învaţă în trei dimensiuni, se învaţă construind. Pentru Arkki este important procesul, nu rezultatul. Rezultatul devine important cand îl pui în expoziţie şi copiii se simt folositori, apreciaţi. Imaginile din acest articol sunt de la expozitia Arkki şi conţine lucrările a 500 de copii realizate într-o jumătate de an.
9. JUNKO TAGUCHI – arhitect, Japonia, reprezenta Ito Juku, şcoala de arhitectură pentru copii a lui Toyo Ito. Ito Juku are o abordare foarte poetică, filosofică, a educaţiei de arhitectură pentru copii, dar scopul final fiind de a dezvolta sensibilitatea copiilor înspre o “alfabetizare” cu noţiunile mediul construit. Unul din ateliere are teme precum: o casă ca un nor, ca o pădure, ca o floare, ca o pasăre, sau o casă ca apa. O altă serie de ateliere interesante sunt dezvoltate pe direcţia „arhitectură pentru o viaţă cu oraşul” care încep, bineînţeles, cu explorarea oraşului copiilor. Tematica proiectelor realizate de copii este însă foarte interesantă: o viaţă cu oameni şi fantome, o viaţă cu apa, o viaţă cu pădurea, o viaţă cu flora şi fauna, o viaţă cu dealurile,etc. De remarcat accentul pus pe prezentarea proiectului, copiii sunt învăţaţi cum să prezinte ceea ce au realizat în faţa unui mic public.
10. MONIKA ABENDSTEIN – arhitect, Austria, care a prezentat un conceptul atelierului său pentru copii de vârstele 4-6 ani. Ea consideră că îi motivezi pe copii dacă îi laşi să îşi creeze singuri spaţii, gen adăpost, dacă au libertate de mişcare şi exprimare. Este foarte interesantă structura atelierelor ei: copiii încep prin a experimenta cu ochii închişi spaţiul în care se află, întrebându-i dacă sunt înconjuraţi de oameni, ce pot mirosi, dacă le este cald, cum este pardoseala, tare, moale, vălurită, ce ating mâinile lor, etc. Pasul al doilea este ca ei sa construiască un cort, apoi acoperă structura cu un material la alegere şi acolo, ascunşi şi protejaţi, afla povestea care le va da tema atelierului (pasul 3). În acest fel sunt mult mai atenţi, absorb toată informaţia. Apoi au un joc/experiment de arhitectură care să îi face să înţeleagă noţiunile inserate în poveste, urmând ca la sfârşit să construiască ceva care să se potrivească ideii poveştii.
11. Cristina Llorente – arhitect, Spania, de la Arquitectives, o asociaţie care predă arhitectură copiilor din şcoli, majoritatea private, cu o curricula bazată pe explorări ale oraşului, experimente şi ateliere practice.
12. Andras Cseh – arhitect, cadru didactic universitar, Ungaria, Pre-arhitectura, ne spune ca este foarte productiv pentru studenţi să lucreze cu copiii, să vadă creativitatea şi ingeniozitatea lor, să le explice la nivelul lor de înţelegere arhitectura. In acest mod studenţii îşi verifică cunoştinţele, dar şi învaţă să facă prezentări ulterioare unui public nespecializat. In Ungaria au reuşit să introducă, din toamna viitoare, un profesor de arhitectură în 5 şcoli din Budapesta, care va fi plătit de minister, precum orice alt profesor. El va preda arhitectura copiilor din şcoala primară şi gimnazială, căci arhitectura este parte din curiculă acum, după îndelungi demersuri.
13. SINI KOIVISTO – arhitect, Finlanda, a prezentat lucrarea ei de masterat, un studiu asupra copiilor cu care a lucrat la Arkki şi care ne arată viziunea copiilor asupra şcolilor pe care şi le doresc. Copiii de 7-10 ani şi 13-18 ani au elaborat 5 tipologii de şcoli, care însumează toate nevoile lor. O concluzie a studiului ei este că scolile ar trebui să medieze procesul de învăţare, iar relaţionarea spaţiilor şcolii este cel mai important aspect din punct de vedere arhitectural.
14. ROSIE PARNELL – arhitect, Marea Britanie,care a prezentat site-ul designingwithchildren.net, o baza de date cu 40 de proiecte, până acum, din întreaga lume, proiecte reale, construite, pornite de la un design al copiilor, sau în care au fost implicaţi copii în acest proces. Dacă aveţi un proiect realizat de acest gen vă puteţi înscrie cu proiectul pe site-ul lor.
…şi nouă ne-ar plăcea să aflăm despre astfel de proiecte.
A fost un schimb fructuos de experienţă, am venit cu o listă de idei de activităţi noi, dar şi cu gîndul de a consolida statutul de arhitectului educator pentru copii şi tineri.