„De-a arhitectura în şcoala mea – Clasa mea de vis!” la conferința internaţională din Edinburgh, Scoţia

Pe 8 și 9 mai 2017, Colegiul de Artă al Universității din Edinburgh a găzduit conferința internațională „Researching with and for children, Place, Pedagogy and Play” [n.r. „Cercetare cu şi pentru copii, loc, pedagogie şi joacă”]. Cu sprijinul Devolved Researchers’ Fund, această conferință și-a propus explorarea subiectelor care privesc dezvoltarea copiilor în cadrul mai multor discipline. Prin tema enunțată, „Place, Pedagogy and Play”, organizatorii conferinței și-au dorit să adune la un loc studiile relațiilor dintre mediul social, natural și construit și impactul acestora asupra învățării, jocului, sănătății și stării de bine a copiilor (*Book of abstracts, Welcome by Matluba Kahn on behalf of the organising comittee. University of Edinburgh, May 2017).

Studiile efectuate în ultimii 20 de ani în domeniul arhitecturii mediului cuprind experiențele de joacă ale copiilor în incinta școlii și în locurile de joacă din cartier care arareori sunt considerate ca fiind spații de învățare. Deși subiecte ca „proiectare participativă”, „educație în aer liber”, „sănătate și stare de bine” au devenit populare în ultimii ani în domeniul arhitecturii, urbanismului, educației și sănătății, lipsește o imagine cuprinzătoare a influenței „locului” asupra celorlalte aspecte*.

Această conferință a adus la un loc peste 40 de cercetători și practicieni din diverse discipline din toată lumea, pe o platformă comună unde aceștia să împărtășească teorii, metode și practici relaționate cu studiul cu și pentru copii.

Studiile și proiectele prezentate în cadrul conferinței au fost selectate dintr-un număr de peste 70 de lucrări înscrise, pe baza recomandărilor și a unui barem de criterii notat de către doi revizori anonimi.

Am fost onorată să prezint concluziile proiectului „De-a arhitectura în şcoala mea – Clasa mea de vis!”, derulat la Liceul de Arte Plastice din Timișoara în anul școlar 2015-2016. Proiect pilot în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” destinat elevilor de gimnaziu și liceu, acest proiect a reușit să strângă la un loc voluntari, parteneri și susținători, cu ajutorul cărora elevii de clasa a V-a și a VI-a înscriși voluntar au reușit nu doar să își imagineze școala sau clasa de vis, ci și să o realizeze!

Am mai vorbit despre acest proiect în articolele de pe blog din toamna lui 2016, în materialul „Jurnal de proiect: De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!” din octombrie, în materialul „În programul «De-a arhitectura în școala mea», elevii de la Liceul de Arte Plastice din Timişoara au renovat, ajutaţi de voluntari, clasa lor de vis” din noiembrie și în articolul „Proiectul «De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!» premiat la Bienala timișoreană de arhitectură BETA!” din decembrie.

Pentru o imagine mai vie puteți viziona filmul proiectului:

O clasă ca oricare alta, cu parchetul vechi umflat și bătut în cuie, vopsit cu ulei maro, cu multe straturi de vopsea de ulei bej care delimita pereții până la înălțimea de 1,20 metri, completată de o zugrăveală albă pe restul înălțimii de până la 3,90 metri și pe tavan, cu mese noi, dar mici și instabile, și scaune în care se agățau hainele elevilor, cu o singură tablă devenită gri de atâta scris, cu un dulap vechi care cu greu acomoda materialele elevilor pentru orele de specialitate, o sală de clasă banală, a cărei singură decorație o constituia panoul cu lucrările colorate ale elevilor și cuierul metalic, a devenit pe parcursul anului școlar 2015-2016 și a vacanței de vară ce i-a urmat: „Clasa mea de vis!” de la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, România!

Și asta se întâmplă atunci când ne „jucăm“ la modul cel mai serios „De-a arhitectura în școala mea”.

La începutul proiectului, în toamna anului 2015, profesorii se plângeau de mizerie și indisciplină la clasa înscrisă în program. Elevii mai mari și profesorii nu reușeau să se acomodeze în noua clădire a școlii și deplângeau atelierele și spațiile vechii școli, evacuată într-un proces de retrocedare în 2013. Acest proiect a venit ca o supapă de refulare a emoțiilor față de spațiile impersonale ale noii școli și ca o șansă de re-evaluare a propriilor puteri ale acestor copii care, necunoscând clădirea vechii școli, puteau da startul unei noi abordări în personalizarea sălilor de clasă.

Elevii din clasa a V-a și a VI-a s-au înscris benevol în programul „De-a arhitectura în școala mea” în urma a două prezentări ținute de arhitecta Brîndușa Raluca Havași, la invitația profesoarei Eugenia Rodica Drăgoi-Banciu. Cu sprijinul dirigintei Denisa Borlean, a directoarei Veronica Adorian, a părinților, a voluntarilor și a sponsorilor, am derulat atât faza teoretică a proiectului, în perioada februarie-iunie 2016, cât și cea practică, în lunile iulie-octombrie 2016. „Clasa mea de vis!” a fost inaugurată pe 3 noiembrie 2016, alături de colegi, profesori, părinți, voluntari, parteneri, susținători și reprezentanți media.

Așa cum ați putut vedea și din filmul postat mai sus, elevii înscriși în proiect, alături de colegi din clasele alăturate, dar și voluntari liceeni de la asociația „Timișoara – Capitala Tineretului din România”, susținuți de profesori, părinți, constructori și parteneri au fost încântați să își prezinte ideile în fața comunității școlii și apoi să le și pună în practică pe perioada vacanței de vară. În acest fel ei și-au personalizat spațiul clasei care le era până atunci indiferent și au devenit mândri și conștienți că trebuie să aibă mai multă grijă de clasa lor. Colegii din clasa alăturată au constatat despre colegii lor că acum sunt „mai fițoși”!

Elevii, dar și profesorii de la Arte apreciază modul îndrăzneț de a folosi culoarea în arhitectură și consideră acest proiect o lecție bine-venită pentru comunitatea școlii. Elevii cred că munca în echipă este un exemplu de urmat la nivelul școlii. Ideea de a desena profilul orașului care ne înconjoară de la ferestre a fost unanim îmbrățișată de toată lumea, deși era ideea uneia dintre cele patru echipe de elevi care au pus ideile în machete. De altfel, fiecare dintre cele patru echipe a avut câte o idee care ne-a plăcut așa de mult încât în proiectul realizat am preluat câte ceva de la fiecare echipă. Pe de altă parte, la întrebarea adresată elevilor dacă ar fi să aleagă un singur element din renovarea clasei, adică dintre:

• schimbarea parchetului,
• curățarea, colorarea și pictarea pereților,
• schimbarea băncilor și a scaunelor,
• realizarea unui ansamblu de dulapuri personele pentru elevi, profesor, compartiment pentru curățenie și o mini-bibliotecă comună,
• colțul verde și cel pentru reciclare,

toți elevii au fost de acord că ar alege ansamblul de dulapuri pentru păstrarea lucrurilor personale, a materialelor pentru atelierele de specialitate și a celor pentru ora de sport. Și acestă idee este ilustrată de felul în care și-au personalizat fiecare dulăpiorul, creând în fiecare compartiment o lume a lor, cu obiecte și imagini care să îi reprezinte.

Și aici trebuie să avem în vedere faptul că acești copii petrec cea mai mare parte a timpului de școală chiar în sala de clasă, inclusiv pauzele, de teama intimidării ori agresiunii colegilor mai mari de la colegiul cu care împart curtea școlii. Așa că și-au dorit și o zonă de relaxare în acestă sală de clasă, o mini-bibliotecă, un colț verde, un colț pentru curățenie.

O mămică care a pus serios umărul și la montarea parchetului nou, și la vopsirea tâmplăriilor și decorarea ferestrelor cu perdele, a cumpărat produse și unelte pentru curățenie și le-a donat clasei.

„Privește orașul”, motto-ul Bienalei timișorene de arhitectură și-a găsit firesc locul în clasa noastră; credem că școala și orașul pe care ni le dorim încep în sala de clasă unde învățăm valorile vieții în comunitate. Învățăm ce înseamnă să împărțim un spațiu comun pentru experiențe de învățare, experiențe de viață care devin atitudini și comportamente față de mediul construit al orașului, față de noi înșine și față de ceilalți.

Dorim ca acest proiect, adaptat la situația locală, să devină un exemplu de urmat pentru alte clase și școli din România. În Liceul de Arte Plastice din Timișoara elevii își întreabă diriginții: „Da’ noi când ne renovăm clasa?”

Aaron, un băiat dintr-a V-a, fascinat și acaparat de entuziasmul lucrărilor practice pe care le desfășuram în clasa noastră, deși nu era înscris în proiect, le-a răspuns unor colegi mai mari care ițiseră capetele pe ușă, curioși: „Așa ceva puteți să faceți și voi, trebuie doar să vreți …”. Replica lui m-a convins că proiectul și-a atins scopul educațional cu care pornisem la drum, că întreg demersul valora mult mai mult decât rezultatul final care poate fi admirat sau nu în fotografii și film. Că dacă vrem, putem să schimbăm ceva atunci când situația ne nemulțumește, că putem schimba ceva în România și că participând la această schimbare învățăm să ne cunoaștem puterile mai bine, căpătăm încredere în noi și devenim o comunitate, devenim „noi” în loc de „tu și eu!”, iar o clasă ordinară devine „Clasa noastră de vis!”.

Inițiativele de implicare ale elevilor și tinerilor în modelarea spațiilor școlii, ale comunității și ale orașelor sunt tot mai frecvente în nord-vestul Europei, unde se caută și o abordare educațională bazată pe experiențe practice de învățare.

În România se estimează că aproape 80% din școlile existente au fost construite până în 1970 și mai puțin de 2% din numărul total de clădiri de școală s-au construit după 1989 („Ghid de bune practici pentru proiectarea clădirilor de învățământ preuniversitar”, din cadrul tezei de doctorat: „Educație prin arhitectură. Școli sustenabile în România”, autor arh. Oana Mihăescu, conducător științific Prof. Dr. Arh. Ana-Maria Dabija, UAIUM, București 2016). Fondul construit al școlilor existente este cu mult în urma necesităților educaționale actuale și, de fapt, spațiul în care se desfășoară învățarea poate fi nu doar un mediu, ci și un  instrument în educație.

„Litteris et Virtuti. Educaţia prin ochii tinerilor” (2012) este cel de-al șaptelea studiu sub umbrela SMARK Research și primul dintr-o serie de studii realizate de Youth Monitor cu focus pe percepțiile tinerilor legate de sistemul actual de învățamânt. Din acest studiu aflăm că peste o treime dintre tineri se declară ne-satisfăcuți de sistemul de educație din România. La puncte slabe tinerii notează calitatea mobilierului și a sălilor de clasă/curs și dotarea sălilor și a terenurilor de sport ori a laboratoarelor.

Prue Chiles, director al Departamentului de arhitectură al Şcolii de Arhitectură din cadrul Universității din Sheffield, spunea în 2009 în cadrul conferinței „Transformând școlile noastre” (Transforming our schools) la Universitatea din Nottingham: „Voi privi prin ochii unui architect, aspra modului în care am implicat școlarii, cum am desfășurat proiectarea și evaluarea post-ocupațională, încercând să realizăm prin orice am făcut, un instrument de învățare pentru cei care utilizează clădirea, elevii; …noi, ca echipă de proiectare, ca echipă de cercetare a școlilor, putem de fapt să fim mai bine informați de către elevi.”¹

Credem că putem schimba atitudinile și mentalitățile pornind de jos, de la consumatorul de educație și spațiu construit; nu putem aștepta ca schimbarea să vină doar de sus, de la stat, minister, inspectorat, directori de școală.

Credem că această responsabilitate vis-a-vis de spațiul construit al școlii și al orașului poate și trebuie să înceapă din clasă și de la o vârstă fragedă. Copiii, viitorii cetățeni, au nevoie să învețe pașii necesari de la idee la proiect și la implementarea acestuia; să deprindă modul de gândire bazat pe proiect, prin explorarea resurselor, analiza factorilor, asumarea deciziilor și munca în echipă. Elevii au nevoie de încurajare în căutarea de idei și mijloace pentru aducerea acestora la îndeplinire. Au nevoie de dezbatere și susținerea ideilor, de experimentare și de situații de învățare diverse, non-formale, pe care să le considere provocatoare. Au nevoie să fie încurajați să viseze dincolo de limitările cotidiene, pentru că numai așa iau naștere marile descoperiri.

Am îndrăznit să visăm la „Clasa mea de vis!”. Vă propunem să îndrăznim să ducem idea mai departe!

Text și foto: arh. Brîndușa Raluca Havași coordonator proiect „Clasa mea de vis! De-a arhitectura în școala mea!” la Liceul de Arte Plastice din Timișoara; arhitect voluntar De-a arhitectura din 2013, arhitect înregistrat în Ordinul Arhitecților din România, doctorand în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Universitatea Politehnică Timișoara, unde a colaborat ca asistent la atelierul de proiectare al anului I, II și IV în perioada 2002-2014.