La Sibiu este al doilea an consecutiv în care cursul “De-a arhitectura în orașul meu” ajunge la peste 330 de copii din 8 școli. Cursul a fost implementat la Sibiu cu spijinul firmei de construcții Paconstruct și prin fonduri din comunitatea sibiană atrase prin mecanismul de finanțare al Semimaratonului 2014 organizat de Fundația Comunitară Sibiu. Detalii despre echipa de alergători “de-a arhitectura” și despre rezultatele lor aici.
În anul 2014-2015 la Sibiu, cursul este predat la 11 clase cu ajutorul a 8 arhitecți și un student arhitect.
Școala cu clasele I-VIII nr. 2: clasa a III-a – învățător: Monica Nartea, arhitect voluntar: Carmen Șandru
Carmen, arhitect cu experiență în program, este la a doua “generație” de mici arhitecți. Iată ce ne spune:
Cea mai mare mulțumire pe care am simțit-o de când sunt implicată în acest proiect mi-au produs-o cuvintele mamei uneia dintre elevele mele (îmi permit să numesc așa copiii cu care lucrez în cadrul programului), mamă care la rândul său este învățătoare înscrisă în programul De-a arhitectura în orașul meu: “De când faceți cursul acesta, plimbările cu copilul meu s-au transformat. Mergând prin centrul istoric, casele vechi, zidurile, piețele își relevă dintr-o dată noi detalii, culori, proportii, reguli, pentru că fiica mea mi le arată, mi le explică, totul într-un limbaj nou. Este clar că este meritul orelor De-a arhitectura. Copiii învață să vadă orașul…”
Școala cu clasele I-VIII “I.L. Caragiale”: clasa a III-a – învățător: Marta Biro, arhitect voluntar: Alexandra Onea, clasa a IV-a – învățător: Paula Adam, arhitect voluntar: Raluca Ispas
Iată ce ne povestește colega noastra, arhitect Alexandra Onea:
Ajung la școala. Nici nu ajung bine și aud din toate părțile: “Bună ziua, Doamna Alexandra!” Toată lumea știa că urmează să lucrăm la machete, noua noastră temă “Orașelul Disneyland”.
A început ora, împărțim cartoanele pentru machete, am lipit planul cu o oră în urmă, vorbim de fațade, volum și desenăm pe tablă obiecte (fațada, plan, perspectivă pentru a întelege unele noțiuni). După vreo 10 minute, Keke (nu știu numele de familie, doar porecla, toată lumea o strigă pe fetița din prima bancă de la geam: Keke) ridică mâna: “Doamna, eu am pregătit ceva pentru machetă”. Îmi aduce un carton decupat, un soi de kirigami pe care lipise alte mici modele colorate, soare, copaci, floricele. Am luat cartonul colorat și puțin “ciopârțit” de un copil dornic să lucreze și să aducă mici lucruri, idei pentru machetă. L-am prezentat clasei și ne-am gândit în continuare la marea noastră machetă.
Aștept ziua de joi. Îmi place să îi văd pe elevii clasei mele, clasa a III-a prezenți în timpul orei și interesați de unele detalii legate de ora de curs. Și eu, dar cred că și ei așteaptă ziua de joi.
Doamna învățătoare, Marta Biro adaugă:
În prima ședință din anul acesta școlar, am discutat cu părinții despre opționalul pe care vreau să-l desfășor la clasă și dacă sunt de acord. Părinții, nu numai că au fost de acord dar au fost foarte încântați că elevii vor învăța și altceva nou, ceva ce nu învață la alte materii. Pe parcursul semestrului I au venit numai cu aprecieri la adresa opționalului și a activităților desfășurate. Elevii sunt foarte încântați și așteaptă cu nerabdare ora de opțional și întâlnirea cu Alexandra, arhitecta noastră, pe care o adoră.
Raluca Ispas, arhitectul voluntar de la cealaltă clasă ne mărturisește:
Pentru mine “de-a arhitectura” e o evadare în lumea imaginată de copii. Deși unele lucruri le erau aparent familiare, ca de exemplu drumul de-acasă către școală, pe măsură ce povestim despre noțiuni ca spațiul urban, lumină, materiale de construcții, etc. lucrurile se schimbă… drumul pare de fiecare dată diferit.
Cu fiecare săptămână copiii descoperă lucruri noi. Acum știu să-l descrie altfel…știu din prima expediție că trotuarele și străzile către școala lor sunt din ce in ce mai înguste, știu din ce-a de-a doua expediție că tencuiala de pe gardul școlii e mai aspră decât cea de pe școală, știu de ce casele au pe unele fațade geamuri mai mari și pe altele geamuri mici…Și sunt convinsă că știu acum mai multe decât au descoperit în cei aproape 4 ani de când vin zilnic la școală pentru că acum privesc dumul acesta cu alți ochi.
Deși “scara și proporțiile” ne-au dat ceva bătăi de cap la desenarea camerelor pentru casuța omulețului lego, am reușit în cele din urmă să asamblăm machetele iar entuziasmul copiilor a fost evident. Au fiecare căsuța lor și la fiecare oră întreabă nerăbdători: “astăzi lucrăm la căsuță?” Chiar dacă la unele machete mai sunt necesare pe ici-colo “peticeli”, autorii nefiind suficient de dibaci, au compensat lăsându-și imaginația liberă la macheta unui “spațiu urban”, unde improvizația a fost la ea acasă iar rezultatul încântător și dstractiv. Abia aștept să descopăr ce surprize mai urmează!!!
Liceul Teoretic “Onisifor Ghibu”: clasa a III-a – învățător: Anneliese Heltmann, arhitect voluntar: Maria Găvozdea
Iulia Nistor, coordonatorul de proiect din Sibiu a fost în vizită la această clasă.
Am participat ca asistent al colegei mele, Maria, la expediția de la caietul “Spațiul și materialitatea”. Echipa mea, elefănțeii roșii, a avut de descoperit clădiri simetrice și asimetrice, ritmuri de fațadă; am desenat strada pe care ne-am plimbat, în perspectivă chiar! Am descoperit că fațada școlii are un ritm foarte monoton: goluri de aceeași dimensiune, plinuri la fel.
Apoi ne-am întors în clasă, iar Maria le-a explicat copiilor cum ne afectează soarele viața, ce încăperi din casă au nevoie de mai multă lumină naturală, cum ar trebui să ne orientăm locuința în funcție de punctele cardinale, cum sunt umbrele pe care le lasă clădirile vara/iarna. Maria le explică pe tablă despre umbrele proprii și umbrele purtate.
Avem parte și de o prezentare foarte detaliată a echipei care a fost responsabilă cu studiul umbrelor. Mi-a părut rău că s-a terminat ora și nu am apucat să văd ce a făcut și cea de-a treia echipă.
Colegiul Național “Octavian Goga”: clasa a III-a cu predare în limba germană– învățător: Henriette Guib, arhitect voluntar: Gabriel Roșca
Primim informații la cald de la arhitectul nostru voluntar și colega lui, arh. Diana Constantinescu (care va începe activitatea din anul școlar 2015-2016)
În câteva cuvinte, lecțiile sunt un eveniment. 🙂 Merg împreună cu Diana la lecții, e mult mai eficient să fim doi arhitecți și profesorul, mai ales la orele în care facem ceva practic. Avem o clasă mare, cu 30 de elevi, foarte pozitiv mi se pare atitudinea în care toți sunt încurajați să facă, indiferent de aptitudini, foarte diferit de atitudinea de competiție agresivă.
Școala cu clasele I-VIII nr. 18: clasa a IV-a – învățător: Simona Câmpean, arhitect voluntar: Mircea Țibuleac
Anul acesta l-am demarat cu o recapitulare în primele lecţii a noţiunilor de scară şi proporții, mediul construit şi dimensiunile umane. Am reeditat chiar şi expediţia de anul trecut în care am constatat existenţa practică pe teren a acelor noţiuni.
Cuvintele cheie ale acestui capitol sunt: plan, plan de situaţie, vedere, secţiuni, volum, axonometrie şi perspectivă.
După ilustrarea la clasă a ceea ce înseamnă aceste noţiuni, copiii au avut ca temă să încerce să deseneze acasă planul locuinţei lor realizat după măsurarea încăperii.
Văzând rezultatul mi-am dat seama că tema era mult prea grea pentru nivelul percepţiilor lor. M-am aventurat, mi-am spus în sinea mea, prin urmare nu trebuie să merg mai departe, revenind la cunoştinţele de bază. Mi s-a părut că acestea ar începe cu paralelipipedul.
Mai tot ce îl înconjoară pe elev este sau poate fi înscris într-un paralelipiped. Din acest motiv misiunea mea este să încerc împreună cu ei să descoperim acest volum care poate fi penarul, masa, scaunul, catedra, dulapul, biblioteca, clasa, clădirea şcolii, blocurile de vis-a-vis.
Am început cu cel mai apropiat şi mai comun obiect pe care el, elevul, îl are în apropiere permanent pe bancă, dar culmea, am descoperit cu uimire că nu l-a observat ca volum. Era evident că după această descoperire nu puteam să trec mai departe fără să iau atitudine. Prin urmare, de trei lecţii asta facem, studiem paralelipipedul.
Am început cu penarul şi am ajuns la principalele obiecte din casa elevului pe care ei au ca temă să le măsoare şi să le deseneze în perspectivă izometrică la scară, respectând regulile şi proporţiile.
Școala cu clasele I-VIII nr. 4: clasa a IV-a – învățători: Elena Săliștean, Mirela Tecău, arhitect voluntar: Anca Bordean
Aici avem cele mai multe gânduri de la copii. Și-au exprimat în scris părerile despre acest curs.
clasa a IV-a, înv. Mirela Tecău
Ora de arhitectură este foarte fantastică și pasionantă deoarece este plină de creație. Mie mi-a plăcut partea când Doamna de Arhitectură ne-a spus să lucrăm împreună. Mi-a plăcut cum am colaborat. Dar nu mi-a plăcut că echipa noastră a fost puțin gălăgioasă.
Cu sinceritate, Cristopher Tudose
Eu ador ora “de-a arhitectura”. Aici ne dezvoltăm abilitățile de a lucra în grup, de a face machete, de a ne imagina clădiri. VĂ MULȚUMIM CĂ NE ÎNVĂȚAȚI ARHITECTURA!!
Sara
Mie îmi place ora de arhitectură. Este interesantă și învățăm multe lucruri noi. Eu când voi fi mare mă voi face arhitect. Eu învăț să fac planuri și case și mi se pare foarte frumoasă.
Kevin
Mie mi se pare că ora de Arhitectură este o oră interesantă deoarece învățăm multe lucruri despre clădiri și case, dar le și construim. Cred și sunt sigură că asta ne va ajuta în viață.
Iulia Elena Ghișe
Mie mi se pare interesant la ora de Arhitectură. Deoarece facem jocuri și învățăm multe lucruri. Învățăm cât de importantă este lumina. Ne jucăm jocuri, cum ar fi: lumina, de-a soarele. Și facem orașul omulețului Lego.
Medeea
Ora de arhitectură este: creativă, amuzantă, interesantă și munca în echipă dar gălăgioasă dar frumoasă când construim lucruri sau facem clădiri din penare.
Urara Nishiyama
Ora de Arhitectură este grozavă deoarece în fiecare oră învățăm ceva nou. O iubim pe doamna Arhitect!! ♡
Andrei
Ora “De-a Arhitecura” este o oră interesantă și cred că ar trebui să fie de două ori pe săptămână, deoarece doamna ne învață lucruri noi pe care noi nu le știm.
Marius Streza
Mie mi se pare ora de Arhitectură grozavă. Fiindcă am învățat multe lucruri frumoase, unele chiar uimitoare. Ora de Arhitectură este cea mai frumoasă oră din clasa a IV-a.
Crina Maria Orlătan
Ora de arhitectură a fost cea mai bună dintre toate care am făcut până acum.
Toma
(…) Ne dezvoltăm creativitatea într-un mod unic, construind și inventând. Am o impresie foarte bună despre această materie.
Amelia
Ora de arhitectură este interesantă. În fiecare zi de arhitectură noi învățăm câte ceva nou. Mie ora de arhitectură îmi place deoarece învățăm cum să construim case, invățăm cum sunt casele în alte țări, si mie îmi mai place pentru că avem o doamnă de arhitectură care ne predă ora cu blândețe.
anonim ☺
Ora de arhitectură mi se pare foarte frumoasă fiindcă mereu învățăm ceva nou, care sunt sigură că îmi va ajuta în viață.
Ioana Iacob
Mie ora de arhitectură mi se pare extraordinară, deorece aici învăț multe lucruri folositoare de exemplu cum să mă folosesc de lumină, culoare și chiar de umbre.
Karina
clasa a IV-a, înv. Elena Săliștean
Eu cred că de-a arhitectura este un lucru foarte frumos, care combină lecțiile noastre și ne învață ceva care o să ne ajute mai târziu.
Andreea Cătălina Gheorghiță
Mie îmi place ora „de-a arhitectura” pentru că putem fi ca niște mici arhitecți.
Călin Stancu
Îmi place mult de-a arhitectura pentru că putem învăța despre orașul nostru.
Mădălina Goga
De-a arhitectura este o materie educativă care ne ajută să înțelegem diferite lucruri cum ar fi: țesut urban, fațade și silueta orașului.
Maia
Dragă Anca,
Mie îmi place de-a arhitectura foarte mult! Pentru că învățăm multe despre clădiri și orașe.
Cu drag, Bea
Mie îmi place foarte mult de-a arhitectura doar că sunt timidă. Eu vreau să mă fac arhitect și îmi place la nebunie când facem macheta orașului!
Teodora Solomon
Îmi place pentru că răspundem și ne interesează orașul nostru.
Ana Oprean
Eu cred că acest opțional ne ajută și la alte materii și poate și în viață.
Karina
Părerea mea despre de-a arhitectura este că e un curs frumos care ne folosește în viață, când mergem undeva vom cunoaște acel loc de la de-a arhitectura.
Ștefan S.
Iata și ce ne spune Anca Bordean, arhitectul voluntar de la cele două clase.
David, clasa a IV-a A, la începutul sau sfârșitul absolut fiecărei lecții vine să-mi povestească ce-a mai construit în orașul lui din nu-știu-ce joc pe calculator. La una din ore, le-am făcut o supriză colegilor și ne-a prezentat tot ce lucrase pentru orășel.
Anca: Are cineva un marker roșu de împrumutat?
Un elev: Eu, eu, eu! Pentru ora de arhitectură, ORICE!
Colegiul Național Pedagogic “Andrei Șaguna”: clasa a IV-a – învățător: Ana Nireștean, student arhitect voluntar: Ovidiu Voicana
Ovidiu a preluat ștafeta de la Iulia Nistor, arhitectul care a secundat-o pe doamna învățătoare în anul școlar precedent. Ovidiu este cel mai tânăr voluntar din Sibiu, singurul student arhitect care s-a dedicat educației de arhitectură în rândul celor mici. Nu e de mirare că a fost acceptat și îndrăgit din prima clipă.
Iulia Nistor: Acești copii sunt speciali pentru mine, pentru că fac parte din prima clasă cu care am intrat în contact în cadrul acestui program. M-au primit plini de entuziasm și grozav de curioși!
Copiii au înțeles încă de la prima oră că vom învăța multe lucruri prin joc, prin observare, prin analiză și interpretare. “Va fi altfel” cum a spus Elena din prima bancă. Elena vrea să fie balerină dar acum cochetează și cu arhitectura. Oare le va putea face pe amândouă? Singură a găsit soluția: va proiecta teatre și săli de dans. Ca balerină, va știi exact ce e nevoie într-o astfel de clădire.
Școala cu clasele I-VIII “Regina Maria”: clasa a IV-a: învățători: Mirela Șandru, Daniela Micu Sârbu, arhitect voluntar: Iulia-Maria Nistor
Ambele clase sunt în al doilea an de studiu. Au deja experiență!
Iulia Nistor: Copiii aceștia privesc cu alți ochi mediul înconjurător, au deja păreri personale despre dezvoltarea cartierului în care locuiesc și chiar a orașului.
Cu siguranță pentru ambele clase cea mai interesantă lecție a fost cea în care au învățat despre sustenabilitate. Materialul didactic a fost curiozitatea orei. Nu înțelegeau de ce insistam să se spele toți pe mâini și să nu mai atingă nimic până nu primesc “materialul didactic sensibil”. Am înlocuit baghetele de pâine cu…chec. Au înțeles rapid că trebuie să fie responsabili cu resursele și s-au purtat cu atata delicatețe cu “apa” și “gazul” încât au existat generații care au primit porții aproape transparente! “Iulia, am învățat azi că arhitectura poate fi și delicioasă!” spune Răzvan plin de firimituri pe la gură după ce a devastat resursele câtorva generații…longevive!:)
