La Cluj-Napoca întreaga „aventură” în lumea De-a arhitectura a început în anul şcolar 2013-2014 cu două clase, anul acesta [2015] extinzându-se la 4 clase, plus o clasă în Târgu Mureş şi una în Turda, cursul „De-a arhitectura în oraşul meu” ajungând la aproximativ 160 copii.
Mai departe puteţi afla ce ne împărtăşesc arhitecţii voluntari, cadrele didactice şi copiii care studiază în aceste oraşe.
Şcoala Gimnazială „Ioan Bob”, Cluj-Napoca, clasa a III-a, prof. înv. primar: Bogdan Teofil, arhitect voluntar: Eliza Jurca
Prof. înv. primar Bogdan Teofil, ne spune ce se întâmplă la clasa a III-a de când se predă „De-a arhitectura în oraşul meu”: „Cel puţin un sfert dintre elevii clasei vor să devină arhitecţi, ameninţând serios supremaţia meseriei de învăţător, pentru care majoritatea elevilor optau, până nu demult.
Este o disciplină la care, în modul cel mai direct, practica se îmbină cu teoria. Copiii gândesc, vorbesc, argumentează, aleg, apoi pun în aplicare, construind. Din nou compară şi analizează. Trag concluzii şi, înarmaţi cu valoare adăugată în fiecare lecţie, parcurg străzi şi spaţii cunoscute (de exemplu traseele şcoală-casă), pe care le revăd cu alţi ochi, mai deschişi la detalii, de la oră la oră.
Jocurile, expediţiile, pendulările între mediul virtual şi cel real, între prezentul înconjurător şi viitorul imaginat de fiecare fac diferenţa între acest opţional şi alte discipline. Copiii îşi lărgesc sistematic «cutia cu unelte» pentru De-a Arhitectura. Termeni necunoscuţi, chiar misterioşi în urmă cu puţin timp (cum ar fi spaţiul construit, silueta oraşului, scară şi proporţii, jocuri de lumini şi umbre, materiale de construit, faţade, dimensiuni, ritm, goluri etc.) intră treptat în vocabularul activ al acestor «mici arhitecţi». Iar ceea ce este cel mai important, prin atitudine şi interes, copiii dovedesc că le pasă de oraşul lor şi sunt decişi să-l pună în ordine, până la cele mai neaşteptate detalii.”
Eliza Jurca, arhitect voluntar atât la clasa a III-a de la Şcoala Gimnazială „Ioan Bob”, cât şi la clasa I, ne transmite: „Mă bucur că m-am alăturat echipei De-a Arhitectura. Sunt convinsă de faptul că acest curs va schimba în bine percepţia celor mici asupra oraşului şi a mediului construit. Legătura pe care acest curs (deocamdată opţional) o stabileşte cu alte materii îi ajută pe copii să-şi sedimenteze cunoştinţele deja acumulate şi, în plus, să înveţe termeni noi, dar şi deprinderea de a lucra împreună în echipă şi respectul pentru mediul în care trăiesc. Copiii sunt foarte încântaţi de curs şi fascinaţi de ceea ce li se prezintă, iar faptul că învăţăm «prin joacă» îi face să fie foarte activi, mereu prezenţi şi nerăbdători să afle lucruri noi. Sper ca tot mai mulţi colegi arhitecţi să se alăture acestui proiect De-a Arhitectura. Copiii îi aşteaptă. Beneficiile pentru şcoală sunt imense şi, vă garantez, satisfacţiile pe care le ai la clasă în faţa micuţilor sunt extraordinare.”
Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Cluj-Napoca, clasa a IV-a B, învăţătoare: Anca-Livia Borzu, arhitect voluntar: Diana Imecs
Diana Imecs, arhitect voluntar la clasa a IV-a B, ne povesteşte: „În cadrul expediţiei «Spaţiu şi materialitate» am fost cu clasa a IV-a B din cadrul Şcolii Emil Racoviţă din Cluj-Napoca, pe strada Eroilor din acelaşi oraş. Prima echipă, care trebuia să deseneze dintr-un punct ceea ce se vede în jur, parcă a înţeles mult mai bine spaţiul în care s-a aflat. Pentru a-şi prezenta concluziile au făcut şi o machetă a străzii în care clădirile mai depărtate de locul în care s-au aflat erau reprezentate mai în «adâncime». Echipa doi, deşi trebuia să deseneze doar faţada unei singure clădiri, a desenat mai multe şi le-a prezentat, de asemenea, într-o machetă. Elevii din a treia echipă au testat materialele din care sunt realizate construcţiile şi au devenit mult mai atenţi la texturile acestora.
Toţi s-au implicat în a-şi prezenta concluziile şi toţi au câteva de spus, iar unul din lucrurile cele mai bune pe care le-au realizat a fost că au învăţat sau şi-au consolidat capacitatea de a lucra în echipă. Pe lângă acestea, chiar şi la prezentarea slide-urilor din cadrul orelor obişnuite la clasă, toţi vor să se exprime, să răspundă la întrebări sau să pună întrebări; de cele mai multe ori îmi este chiar imposibil să termim prezentarea în 15 minute, de obicei îmi ia circa 30 minute.
Am avut şi feedback-ul unei mămici (care a asistat şi la prezentarea concluziilor expediţiei 2) care era foarte pozitiv şi spunea cu câtă încântare îi povesteste fetiţa ei despre ora de arhitectură.”
Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca, clasa a IV-a A, învăţătoare: Simona Brie, arhitect voluntar: Ioana Veronica Iosip
Simona Brie, învăţătoare la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, ne trimite părerea ei şi a copiilor despre cursul „De-a arhitectura în oraşul meu”: „Ideea de a introduce ora de arhitectură la clasa mea mi s-a părut interesantă. Mult mai captivată de acest proiect am fost după ce am participat la curs şi am văzut exact despre ce este vorba. Materia este foarte bine pusă la punct, materialele sunt foarte bine structurate. Activităţile practice sunt stimulative, iar ajutorul arhitectului este extrem de important. Această oră/materie are toate şansele să aibă succes atâta vreme cât ţinem cont de cei cărora li se adresează şi selectăm din materialele propuse pe cele care se adresează vârstei elevilor cu care lucrăm. Chiar dacă nu se predă toată materia important e ca ceea ce se face să fie pe înţelesul elevilor. ”
Iată ce spun şi şcolarii:
Fabian: „Mie mi-a plăcut ora de arhitectură fiindcă am învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam, m-am distrat şi atunci când tata vorbea despre nişte materiale diferite de altele am ştiut despre ce era vorba.”
Amalia: „Mie ora de arhitectură îmi place foarte mult. Ea m-a ajutat să pot înţelege mai bine cum să am mai multă grijă de casa mea.”
Emma: „Mie îmi place ora de arhitectură pentru că uneori ieşim afară să facem poze sau proiecte. E o ora în care te deconectezi şi îţi pui imaginaţia în toată ora. Am făcut căsuţe, planşe şi o machetă. Îmi place lucrul în echipă şi activităţile pe care le facem împreună.”
Edvin: „Mie îmi place ora de arhitectură. Am învăţat multe lucruri interesante şi noi. Mi-a plăcut când ne explica despre clădiri şi monumente, doamna de arhitectură. Orele de arhitectură poate mă vor ajuta când o să fiu adult şi poate că o să ştiu mult mai multe despre arhitecţi renumiţi.”
Mihai: „Părerea mea despre ora de arhitectură este că îmi place. Această oră este frumoasă pentru că am învăţat multe, am construit lucruri frumoase. Mi-a mai plăcut ora de arhitectură pentru că am mers şi în expediţii şi am făcut şi un proiect care ne-a ieşit. Eu aş vrea să mai continuăm ora de arhitectură.”
Ioana: „Ora de arhitectură m-a ajutat să-mi dau seama că cele mai frumoase şi interesante clădiri nu cad din cer. Ba chiar dimpotrivă, am văzut că această muncă e la fel de grea ca toate celelalte.”
Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Cluj-Napoca, clasa a IV-a B, prof. înv. primar: Gianina Vanca, arhitect voluntar: Iulia Pătru
Iulia şi Gianina sunt alături de De-a Arhitectura încă din primul an în care cursul a fost predat la Cluj. Anul acesta au reluat experienţa la clasa a IV-a, însă mai jos puteţi citi ce au învăţat cele două atunci când, anul trecut, copiii au răspuns la câteva întrebări la final de curs:
Ce ţi-a plăcut cel mai mult în cadrul cursului De-a arhitectura?
- Cel mai mult mi-a plăcut atelierul. David
- Mi-a plăcut cel mai mult când am făcut macheta. Natalia
- Mie mi-a plăcut atunci când am construit macheta. Catinca
- Mie mi-a plăcut cel mai mult când am făcut macheta oraşului. Ana
- Mi-a plăcut când am făcut casele. Maria Poelinca
- Mie mi-a plăcut cel mai mult în cadrul cursului, atunci când am făcut oraşul. Mara V.
- Cel mai mult mi-a plăcut atelierul, dar şi clădirile speciale pe care ni le-aţi arătat. Victor
- Mie mi-au plăcut mult atelierele, dar şi cum s-a comportat Iulia. Raisa
- Cel mai mult mi-a plăcut atunci când am făcut orăşelul LEGO©. Nina
- Mie mi-a plăcut că am învăţat lucruri noi.
- Mi-au plăcut orele.
- Mie mi-a plăcut că am făcut un oraş frumos şi am făcut lucruri interesante.
- Mie mi-a plăcut când am construit oraşul de hârtie.
- Cel mai mult mi-a plăcut când am făcut ateliere.
- Mie mi-a plăcut locul şi spaţiul.
La ce anume crezi că te-a ajutat cursul De-a arhitectura, ce ştii să faci mai bine în urma lui?
- Pe mine, cursul De-a arhitectura m-a ajutat să privesc altfel lucrurile. David
- Am învăţat cum să construiesc casa. Natalia
- Pe mine m-a ajutat cursul De-a arhitectura să desenez mai bine. Catinca
- M-a ajutat la ocupaţiile de acasă. Ana
- Să construiesc tot felul de lucruri. Maria Poelinca
- Eu ştiu acum cum să-mi construiesc un oraş. Daria
- Eu cred că acest curs m-a ajutat, deoarece am aflat lucruri noi. Acum eu ştiu mai bine să construiesc un oraş. Daniela
- În urma cursului, eu ştiu să privesc clădirile cu alţi ochi. Victor
- Eu ştiu ce e o faţadă, ştiu multe stiluri de construire şi de câte persoane e nevoie pentru înălţarea unei clădiri. Raisa
- Acum ştiu să fac o «mini-căsuţă». Nina
- M-a ajutat să lucrez în echipă. Eu ştiu mai bine să fac case.
- Să ştiu despre oraşul nostru. Eu ştiu acum oraşul mai bine.
- Acum ştiu să construiesc şi să creez.
- Ştiu să privesc oraşul din alt punct de vedere.
- Eu ştiu să fac case din hârtie.
- Eu cred că m-a ajutat să înţeleg mai bine oraşul, ştiu să fac căsuţe confecţionate.
- Eu ştiu să măsor terenul unde o să îmi construiesc casă.
Acum, la final de curs, priveşti diferit oraşul? Dacă da, în ce fel? Ţi-ai dori să schimbi ceva în oraş?
- Eu privesc diferit oraşul. El are nevoie de mai multe parcuri. David
- Mi-ar plăcea să facem şi nişte parcuri în care să se joace omuleţii LEGO©. Natalia
- Da, îl privesc. Îl văd mai frumos şi mai curat. Nu mi-aş dori să schimb nimic. Catinca
- Da, pentru că nu prea este amenajat frumos. Ar putea să pună mai multe flori şi copaci. Ana
- Da, eu mi-aş dori ca oamenii să se plimbe mai mult cu bicicletele. Mara V.
- Eu aş vrea să fie cât mai multă verdeaţă. Eu privesc oraşul mai diferit. Daria
- Eu nu doresc să schimb nimic la oraş. Eu cred că e perfect aşa cum e. Daniela
- Acum eu privesc diferit, adică, încerc să găsesc clădiri interesante şi mi-ar plăcea să fie mai multe. Victor
- Eu privesc oraşul ca o junglă cu tehnologie şi care trebuie schimbată. Raisa
- Da, sunt o mulţime de clădiri vechi care înainte nici nu ştiam dacă existau, nu îmi doresc să schimb acest oraş.
- Da, îl văd mai interesant. Să nu mai fie aşa de multă gălăgie.
- Mi-aş dori ca oraşul nostru să fie mai mare, să aibă mai multe magazine de jucării şi mai multe parcuri de distracţii.
- Eu privesc diferit oraşul acum, adică observ mai bine arhitectura clădirilor şi ar trebui ca oraşul să fie mai verde.
- Aş vrea să fie blocuri mai înalte.
- Mi-aş dori să fie mai multă natură.
- Eu aş schimba în oraş spaţiile care dăunează societăţii.”