Pentru că suntem la sfârșit de ianuarie și nici nu ne-am dat seama când a trecut prima lună din an, putem conchide că 2015 a început în forță, chiar dacă tehnic vorbind suntem deja la jumătatea anului școlar. De aceea am considerat important ca acum, după mai bine de patru luni de predat De-a Arhitectura în Orașul Meu la clasă, să împărtășim reacții la cald din diversele zone din țară unde cursul nostru ajunge la copiii din clasele a III-a și a IV-a.
Începem anul cu vești de la mare, din Constanța!
La Constanța cursul De-a Arhitectura în Orașul Meu în anul școlar 2014-2015 ajunge pentru prima dată şi este predat cu ajutorul arhitecților voluntari în 3 școli, la 6 clase cu un total de aproape 200 de elevi. Implementarea cursului în Constanţa se întâmplă cu sprijinul brandului german Ytong, care este alături de de-a arhitectura din primăvara anului 2013. „Prin acest proiect dezvoltăm împreună și investim în educarea copiilor, pentru ca cei mici să înțeleagă importanța construcțiilor de calitate și a mediului construit corect”, a declarat Georgiana Stanciu, Marketing Specialist Xella RO.
Fotografiile care însoţesc acest articol au fost făcute în cele 6 clase – am selectat dintre pozele clare pe cele mai sugestive sau mai dinamice. În fotografii sau în text îi veţi regăsi pe elevii claselor din Constanţa implicate în program:
Liceul I.G.Duca-Palas (Școala „Marin Sorescu”) Clasa a IV-a Învățător: Mihaela Radu, Arhitect voluntar: Oana Șerbănescu (Dinca)
Școala Gimnazială Nr. 29 „Mihai Viteazul” Clasa a III-a Învățător: Renata Rădulescu, Arhitect voluntar: Gabriela Bărbulescu
Școala Gimnazială Nr.39 „Nicolae Tonitza” Clasa a IV-a Învățător: Iuliana Chiru, Arhitect voluntar: Ștefan Baltă; Clasa a IV-a Învățător: Cornelia Bradu, Arhitect voluntar: Luiza Tănase; Clasa a IV-a Învățător: Mădălina Lăcustă, Arhitect voluntar: Alina Mihalache; Clasa a IV-a Învățător: Rodica – Loredana Herenciuc, Arhitect voluntar: Elena Blidea.
Arhitectul Ștefan Baltă, care predă la clasa a IV-a de la Școala Gimnazială Nr. 39 „Nicolae Tonitza” ne povestește despre experiența sa ca arhitect voluntar în programul De-a Arhitectura: „Îmi place ceea ce fac, chiar dacă este prima dată (primul an) când sunt implicat în acest proiect. Sunt uneori situații în care, așa cum am fost instruiți, unele exerciții le adaptez. În general, îmi trebuie vreo 2 ore pentru fiecare lecție. Rar reușesc să acopăr într-o singură oră.
Copiii dau dovadă de o inteligență mult peste cea a generației mele. Au acces la mult mai multă informație. Uneori, am observat că le explic o aplicație sau o temă, îi întreb «Ați înțeles?», ei răspund afirmativ. Apoi, îi întreb pe fiecare în parte și constat că fiecare înțelege altceva. Cu alte cuvinte, în manualul de metodologie al arhitectului, omiteam timpul pentru explicații și poate de aceea săream peste ora de 50 de minute.”
Pentru că Ștefan este susținut la clasă de doamna învățătoare Iuliana Chiru, ne împărtășește și expriența acesteia în predarea cursului, dar mai ales ce vede la copiii antrenați săptămânal în lumea arhitecturii: „Observ un feedback pozitiv. Este încântată și dumneaei. Copiii sunt încântați. Îi stimulez să își învingă timiditatea fie prin vorbit în public, fie prin împărțirea sarcinilor (devin extraordinar de curajoși când se simt utili). Am observat și la nivel individual, și la nivel colectiv – multă inteligență, multă curiozitate, însă foarte puțin curaj, prea puțină îndrăzneală.
Nu am observat reacții negative din partea copiilor (sau poate fiind primul meu an când fac așa ceva și, neavând în spate studii psiho-pedagogice, nu știu să le observ.)”
Tot de la „Nicolae Tonitza” primim vești de la arhitecta Mihaela Mihalache care predă tot la clasa a IV-a împreună cu doamna învățătoare Mădălina Lăcustă: „La Școala de Arte Nr.39 «Nicolae Tonitza» din Constanța, la clasa a IV-a D orele «De-a arhitectura» au început cu o provocare: de a învăța cât mai multe despre orașul ce ne înconjoară și de a-l descoperi împreună.
Prima oră în fața copiilor este și acum vie în memoria mea. Încă din prima oră am putut simți energia și entuziasmul prezent în 29 de perechi de ochi ce mă urmăreau cu interes, dornici să pună întrebări sau să îți exprime părerile în dialogul inițiat: «Ce este arhitectura?», «Ce face un arhitect?». Majoritatea copiilor auziseră de cuvântul arhitect și știau chiar și cu ce se ocupă un arhitect. Unii copii având arhitecți sau ingineri constructori în familie au împărtășit colegilor ce știau de la aceștia, alți copii au întrebat ce școală trebuie să urmeze pentru a deveni arhitecți, alți copii vroiau să știe dacă trebuie să învețe multă matematică și întrebările au continuat până a sunat clopoțelul.
De la prima întâlnire cu copiii orele au trecut foarte repede și deja ne apropiem de sfârșitul semestrului I. În acest semestru am măsurat lucrurile ce ne înconjoară, ne-am jucat cu materialele, cu lumina, am învățat să facem o machetă de studiu și nu în ultimul rând am învățat să lucram unii cu ceilalți. Ar fi multe de spus, dar cred că ora «De-a arhitectura» este cel mai bine definită de ceea ce spun copii:
– am așteptat ora «De-a arhitectura» toată săptămâna, este altfel față de restul orelor și la toți ne place
– nu putem avea «De-a arhitectura» în fiecare zi?
– la anul putem să alegem opțional tot «De-a arhitectura»?
– uitați ce am desenat acasă legat de arhitectură
– am terminat de desenat fațadele casei în pauză [dintre ore], vă place?
– facem arhitectură și ora viitoare?
– voi continua desenul acasă și ora viitoare îl voi aduce colorat [chiar dacă nu era decât un desen de studiu făcut în clasă]
– voi merge acasă să îi arăt sorei mai mici jocul cu lumina și cu lanterna
– am lucrat două zile [în vacanţa de Crăciun] la machetă, am făcut-o pentru că îmi place lucrul manual și să construiesc lucruri. [Aceasta a fost o temă pentru vacanță, pentru cine vrea: să încerce să facă o machetă de studiu la scara omului LEGO©. Țin să menționez că nu făcuseră machetă la scară până atunci.]
– cel mai mult îmi plac expedițiile și imaginile proiectate la clasă [au căzut de acord majoritatea copiilor: expedițiile pentru că au ocazia să iasă în aer liber și să experimenteze și imaginile proiectate pentru că sunt frumoase și altfel decât ce au văzut până acum].”
De la Școala Gimnazială Nr. 29 „Mihai Viteazul”, arhitecta Gabriela Bărbulescu și învățătoarea Renata Rădulescu ne împărtășesc experiența lor de la clasa a III-a B: „Opționalul a început cu o oarecare teamă din partea tuturor pentru că «necunoscutul» atrage și neliniște. Pe parcurs, elevii au fost însă încântați să descopere că arhitectura înseamnă informații noi, comunicare, ieșire în aer liber și multă, multă îndemânare și creativitate. Pe parcusul lecțiilor interesul lor a crescut și au început să aducă suplimentar obiecte realizate de ei acasă, cum ar fi machete, desene, cărți despre istoria orașului, etc.
Elevii găsesc exercițiile/jocurile practice foarte distractive, cum ar fi Ritmul fațadei, Tipologia orașului, Umbre/lumini, Abajurul, cât și prezentările Powerpoint îi energizează în momentul în care recunosc o clădire sau locație.
Pentru învățător și arhitect opționalul înseamnă multă colaborare și multa pregătire prealabilă. Manualul este conceput la un nivel care depășește nivelul de întelegere al elevului de clasa a III-a și a presupus o permanentă adaptare la nivelul elevului de 9-10 ani – nu au încă noțiuni de matematică pentru reducerea la scara 1:32 (s-a folosit calculatorul) și geografie.
Programa acestei clase va conține opționalul «De-a arhitectura» doar anul acesta drept urmare am condensat materia pe cât posibil și am stat în proporție de 90% câte două ore de curs săptămânal. Am optat să nu dăm în totalitate informațiile de la sfârșitul lecțiilor pentru că sunt termeni greoi care nu pot fi asimilați de copii.
Expedițiile propuse sunt în lunile noiembrie și decembrie când timpul nu permite ieșirea în aer liber, drept urmare expediția în cartier am realizat-o în clasă ca o mică scenetă (am avut trei invitați, doi bunici și o arhitectă care locuiesc în zonă, cărora elevii le-au luat interviuri). Expedițiile ar fi de preferat să înceapă în septembrie și apoi în primăvară.
Opționalul este foarte frumos, foarte interesant, mai ales pentru că reușim să transpunem totul pe înțelesul copiilor.”
Ne întoarcem pentru impresii la „Nicolae Tonitza” unde arhitecta Luiza Tănase predă împreună cu doamna învățătoare Cornelia Bradu la clasa a IV-a: „Ce pot să spun până acum este că a fost o experiență extraordinară pentru mine ca arhitect, dar și ca părinte, consider că a constituit deopotrivă o treaptă în dezvoltarea mea personală cât și a celor implicați în proiect. De-abia acum înțeleg satisfacția unui profesor și «starea de bine» pe care ți-o dă împărtășirea cunoștințelor într-un mediu educațional.
Am rămas profund impresionată de cultura generală pe care o posedă niște copii de clasa a IV-a și de impactul accesului facil la informații. Recunosc faptul că diferența de generații își spune cuvântul și nu pot să nu mă gândesc cu nostalgie la căutările noastre acerbe sub titulatura de «șoareci de bibliotecă». Totul s-a schimbat… și asta e evident.
Feedback-ul părinților a fost unul pozitiv, fără doar și poate. S-a văzut asta la fiecare lecție, când copiii veneau cu informații și imagini elocvente, date căutate și discutate acasă cu familia. Ba mai mult, au participat alături de noi la expediții și s-a văzut clar interesul pe care îl au către acest domeniu.
Poate că unele informații prezentate la curs au fost mai «greu de digerat», dar cu imagini și explicații ajutătoare eu consider că am reușit să atingem scopul echipei «De-a arhitectura».
Din păcate, nu am reușit să facem ce-a de-a doua expediție, deoarece vremea a fost total nefavorabilă la Constanța , însă prima și a treia s-au desfășurat conform programei. Copiii au fost foarte încântați de aceste expediții și s-au implicat în tot acest proces, manifestându-și clar interesul pentru tot ceea ce ne înconjoară. Și-au descoperit cartierul și l-au văzut cu alți ochi, dar ce-i mai important au conștientizat ce probleme sunt și ce ar trebui să facem cu toții să-l înfrumusețăm.
După cum vedeți :), eu una sunt foarte încântată de tot acest «proces» și vă mulțumesc încă o dată că mi-ați dat posibilitatea să mă implic.
Noi am ajuns la lecția C3.3., Specificul și memoria locului, și copiii sunt din ce în ce mai activi, ne-am jucat, am făcut simulări de machete și așteptăm cu nerăbdare expediția următoare și atelierele.”
Încheiem impresiile lunii ianuarie de la Constanța cu Liceul I.G.Duca-Palas, unde la clasa a IV-a predau arhitecta Oana Șerbănescu și învățătoarea Mihaela Radu.
Unul dintre părinții copiilor care studiază cursul De-a Arhitectura în Orașul meu spune: „De când lucrează acest opțional fetița mea, Ana Maria, este mult mai atentă la tot ceea ce o înconjoară. Când ieșim în oraș observă clădirile, așezarea băncilor și a plantelor în parc. Chiar a deranjat-o în această iarnă modul cum au fost distribuite jocurile mecanice în Orășelul Copiilor (suprafața foarte mică pentru prea multe jocuri și prea mulți copii).”
Doamna învățătoare ne împărtășește: „Acest opțional stimulează imaginația și creativitatea elevilor. Temele propuse implică copiii în cotidian. Ei au idei și/sau propuneri pentru îmbunătățirea mediului construit. Aplicațiile formează școlarilor certitudinea că sunt utili comunității.”
Și copiii au multe de spus! Alexandra ne spune de ce îi place arhitectura: „Îmi place arhitectura deoarece este o practică frumoasă și creativă. Cel mai mult mi-a plăcut când am făcut căsuțele de la început deoarece mi-au venit foarte multe idei. Aceast opțional cred că a fost publicat pentru a pune la treabă creativitatea copiilor și chiar a adulților. Îmi place foarte mult arhitectura.” Bianca completează: „Îmi place arhitectura deoarece este un mod de cunoaștere nou pe care nu l-am mai întâlnit. Iar atunci când mă gândesc la arhitectură, mă gândesc la creație și disciplină.” Alexandru se distrează la curs: „Mie îmi place opționalul «De-a arhitectura» deoarece mă distrez și învăț lucruri necesare vieții. Este ora mea preferată deoarece pot să lucrez alături de colegii mei.” Ramonei îi place să iasă afară: „În acest an mi-a plăcut când am mers și am măsurat străzile și trotuarele. Doamna architect ne-a învățat multe lucruri despre arhitectură. Impresia despre opțional este foarte bună deoarece putem ajunge și noi arhitecți copii.”
În final arhitecta Oana Șerbănescu încheie: „Acest curs îmi dă un sentiment de împlinire – că pot să îmi fac meseria și cu cei mici și să mă fac înțeleasă la fel de bine.”
