Ce pot face doi ochi şi două mâini de copii într-o expoziţie de oameni mari…
Prin aceste ateliere din cadrul Anualei de Arhitectură Bucureşti 2013 ne-am propus să îi învăţăm pe copii să “privească” o expoziţie de arhitectură.
Copiii au fost rugaţi să privească întreaga expoziţie, să aleagă o lucrare care li se pare interesantă, să o privească încă o dată, să încerce să înţeleagă clădirea de acolo, să descopere ce anume le place la acea clădire (fie ca este vorba de o proporţie, de forme, de materiale, texturi sau culori, de lumină şi umbră) şi apoi să deseneze viziunea lor asupra clădirii.
Aşezaţi în cele mai amuzante poziţii, copiii s-au concentrat uneori pentru mai bine de o oră şi au desenat clădirea preferată, iar cu ajutorul nostru au aflat despre perspectivă, puncte de fugă, compoziţie. Au intrat în “interiorul” poveştii clădirii şi în felul acesta au înţeles ce se ascunde în spatele acelei forme care le-a atras atenţia.
A fost interesant să observăm cum copiii (5 ani+) aleg clădiri care au variaţii de texturi, au contraste puternice, au forme similare cu… desenul de pe hainele lui, seamănă cu pistele de skateboarding. Am observat surprinşi cum îşi imaginează un tobogan pe toată suprafaţa casei scării unui bloc de 10 etaje, cum, uitându-se la o piscină interioară, cel mai important a fost descoperirea texturii gresiei de pe fundul piscinei…
Cea mai desenată clădire a fost… Casa la curte. Copiii, fără a avea background-ul juriului de la anuală, fără a fi arhitecţi, au “simţit” cea mai cea clădire!
Ii vom înmâna arhitectei Cristina Trofin Premiul pentru “Cladirea copiilor” din partea Asociaţiei “de-a arhitectura”.
Felicitari copiilor, felicitari „Casei la curte”!