Traversăm o perioadă dificilă în care realitatea noastră imediată se schimbă și se restructurează. Avem mai mult timp ca niciodată să ne reevaluăm nevoile, valorile, să învățăm lucruri noi sau să ne relaxăm, să profităm de tehnologie pentru a ne conecta cu prietenii, cu familia, cu colegii, să planificăm, să construim comunități reziliente, să ne readaptăm.
Această pandemie a reconfigurat modul în care trăim, cum lucrăm, cum învățăm, ce alegeri facem. Viața noastră, așa cum o știam, nu va mai fi aceeași. Orașele și politicile publice vor fi regândite, punând în centru, sperăm noi, siguranța și bunăstarea comunităților abordate ca un organism viu, interconectat.
De aceea, într-un astfel de context, educația de arhitectură și mediu contruit și formarea viitorilor cetățeni responsabili ni se pare mai relevantă ca oricând.
Asociația De-a Arhitectura a anunțat încă de pe 10 martie 2020 suspendarea tuturor activităților directe cu copiii ca urmare a pandemiei de coronavirus (COVID-19) și a măsurilor luate de Ministerul Educației și Cercetării. Dar activitatea noastră, la fel ca a multor alte instituții și organizații în ultimele săptămâni, s-a mutat în online, fiind readaptată pentru învățarea la distanță. Aceasta, mai ales atunci când predai educație de mediu construit care pune accent pe observația la fața locului și interacțiunea cu spațiul, pe lucrul în echipă, s-a dovedit a fi un proces plin de provocări, dar și de beneficii și mulțumiri. Am învățat toți lucruri noi, de la mic la mare: ce activități să alegem astfel încât să poată fi realizate de la distanță, ce atuuri avem de care putem profita, cum să reutilizăm resursele pe care le avem la dispoziție și să fim mai creativi, cum să fim recunoscători pentru ceea ce ne înconjoară, cum să devenim mai rezilienți.
Cum s-a simțit această perioadă din perspectiva profesorilor și a arhitecților îndrumători De-a arhitectura, dar și a copiilor, veți afla în cele ce urmează. Ioana Aldea, arhitect și îndrumător în programul „De-a arhitectura mini” pentru elevii clasei a II-a de la Școala Gimnazială Nr. 25 din Brașov și Carmina Vakulovski, profesor la clasa a IV-a A, la Liceul „Andrei Mureșanu” din Brașov, ne povestesc cum a fost experiența lecțiilor de mediu construit la distanță.
Ioana Aldea ne povestește despre „De-a arhitectura mini”.
Pe noi, echipa de arhitecți și învățători a clasei a II-a A de la Școala Gimnazială Nr. 25 din Brașov, închiderea școlilor și continuarea cursurilor pe diferite platforme online ne-a „găsit” total nepregătiți pentru o astfel de abordare. Dar, cu siguranță nu voiam să se piardă bucuria cu care copiii așteptau cursul De-a arhitectura în fiecare săptămână, astfel că am încercat și am reușit să mutăm activitățile în online. Am ales una dintre lecțiile pe care încă nu le făcusem la clasă în cadrul programului „De-a arhitectura mini”: „Castele din bețe”. Am adaptat conținutul atelierului și am scris o serie de pași și instrucțiuni care să le ușureze munca copiilor.
Astfel, una dintre cerințe a fost să găsească în casele sau în curțile lor materiale pe care să le folosească la construirea machetei, fără să iasă și să cumpere altceva, respectând recomandările privind circulația persoanelor în afara locuinței. Această cerință a fost și o provocare pentru copii, să încerce să reutilizeze ceea ce au la îndemână, fără să investească în materiale pentru machetă. Încercând să păstrez cât mai mult din abordarea obișnuită a lecțiilor am intrat împreună cu doamna învățătoare pe platforma online Google Classroom, în întâlnire cu toți elevii clasei.
Am început printr-o prezentare de câteva minute a temei, cu vizualizarea exemplelor, și am continuat timp de peste 25 de minute cu răspunsuri la întrebările elevilor. Întrebările au fost dintre cele mai interesante și provocatoare pentru mine, total diferite față de cele din clasă, începând cu unele referitoare la cele mai neobișnuite materiale care ar fi putut fi folosite, până la perspectiva de a folosi în mod real „castelul” pentru o pasăre reală.
Bucuria că ne-am revăzut și că vom continua să facem ateliere în cadrul opționalului, chiar fără beneficiile lucrului în echipă, a fost exprimată de fiecare în parte. Termenul pe care l-am sugerat pentru finalizarea proiectului a fost de 2 săptămâni, dar marea majoritate a copiilor a început lucrul încă de a doua zi!
În următoarele zile, în funcție de momentul în care a finalizat fiecare, am început să primim imagini cu machetele realizate de ei și să ne bucurăm împreună de creațiile lor! Cu siguranță, odată cu începerea școlii online, vom continua seria de ateliere în acest mod, în speranța că ne vom putea întoarce în clase cât mai repede!
Așa cum pentru noi, adulții, a fost o adevărată provocare abordarea de la distanță a cursurilor pe care altfel le făceam alături de copii atunci când împărțeam același spațiu fizic, am vrut să aflăm și opinia lor despre această modalitate de studiu.
Iată câteva dintre gândurile pe care mi le-au transmis:
- „A fost ușor și distractiv să fac cuibul, cu explicațiile primite online. Am folosit o cutie de conservă pe care n-am mai aruncat-o la gunoi, carton, plastilină, sfoară, lipici, hârtie colorată. Acestea le aveam în casă și n-am fost nevoit să ies afară!” – ne-a transmis Paul
- „Mie mi-a plăcut foarte mult să fac acest cuib pentru că am peruși și m-am gândit că se vor bucura.” – ne-a transmis Claudiu
- „Mie mi-a plăcut să pictez căsuța.” – ne-a transmis Raluca
- „Mie mi s-a părut interesant și diferit față de clasă, pentru că am putut face un proiect la care am lucrat câteva zile.” – ne-a transmis Radu
- „Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la acest proiect pentru că am lucrat cu tata.” – ne-a transmis Ioana
- „A fost super să fac cuibul acasă. Mi-a plăcut deoarece am făcut multe creații și m-am distrat! Mulțumesc, cu drag Ema.” – ne-a transmis Ema
- „Mie mi s-a părut un pic ciudat și avantajele sunt că avem puține lucruri și trebuie să fim creativi și să ne punem mintea la contribuție.” – ne-a transmis Ilinca
- „Mie mi-a plăcut să fac cuibul pentru că trebuia să găsim ce avem noi în casă.” – ne-a transmis Sonia
- „Mie mi-a plăcut tema, dar a fost puțin greu să fac cuibul din ce am avut.” – ne-a transmis Carina
- „Mie mi s-a părut fain! Mi-a plăcut că am avut mult timp să facem căsuța. A fost interesant să improvizăm din lucruri găsite în casa.” – ne-a transmis Ana.
După ce am aflat cum a fost pentru Ioana și cum li s-a părut celor mici învățarea la distanță, în continuare aflăm și de la Carmina cum a simțit ea acest context.
Trăim o perioadă altfel, total diferită de ce am experimentat până acum. Viața noastră, a tuturor, s-a reconfigurat începând cu luna martie 2020 și a suferit transformări care cândva ar fi ținut, poate, doar de domeniul ficțiunii. În toate domeniile de activitate oamenii au găsit sau caută soluții de a realiza telemuncă și educație la distanță.
În acest context, cadrele didactice au întocmit alte planificări pentru a realiza activitățile formale și/sau nonformale pe care și le propuseseră. Evident că o parte din ele se pot realiza la distanță, dar altele nu, unele domenii/discipline au scăzut în pondere ca timp de activitate desfășurată de copil în prezența cadrului didactic.
Multe instituții au oferit cursuri online, tutoriale scrise sau video pentru a-i familiariza pe cei interesați cu modalități și/sau platforme de conectare, dar și cu diferite aplicații utile pentru a facilita cadrelor didactice conectarea online cu elevii și derularea de activități online sau ghidate, la distanță.
Echipa De-a arhitectura, formată din arhitecți și cadre didactice, s-a întrunit online pentru a discuta despre modalitatățile de suport pentru profesori și elevi. Am convenit pentru adaptarea unor aplicații cuprinse în materialele eleborate și punerea lor la dispoziție pentru a fi utilizate de toți cei interesați.
O primă activitate pilotată a fost aceea a realizării căsuței omulețului LEGO, care a fost propusă pentru aplicare elevilor clasei a IV-a A, din Liceul „Andrei Mureșanu” din Brașov, clasă care nu parcurgea disciplina opțională „De-a arhitectura în orașul meu”. Cei mici au explorat scara și proporțiile, au măsurat clădirea și mobilierul și le-au raportat la dimensiunile lor de copil, experimentând reducerea la scara omulețului LEGO și construindu-i o căsuță potrivită.
Elevii au fost încântați să realizeze activități de bricolaj, cu atât mai mult cu cât au avut la dispoziție tutoriale, exemple și material teoretic suport. Experiența apreciată de elevi va fi generalizată și publicată ca resursă educațională deschisă și oferită tuturor celor care vor să o aplice.
Mulțumim echipelor de arhitecți și profesori pentru flexibilitatea și capacitatea de adaptare de care au dat dovadă, precum și copiilor care au răspuns cu entuziasm. Vom continua să vă prezentăm în săptămânile care urmează cum arată orele de educație de arhitectură și mediu construit făcute la distanță, atunci când există curiozitate și entuziasm. 🙂
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Ioana Aldea, prof. Carmina Vakulovski
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Ioana Aldea