De-a Arhitectura ca studiu de caz

13/03/17 | Presa

În 2016, De-a Arhitectura a apărut în două publicaţii ca exemplu de inovație în educație sau ca studiu de caz.

  • Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Arta în şcoală, concepte şi practici / Editura Universitară, 2016
  • Cătălina Ulrich, Învăţarea prin proiecte – Ghid pentru profesori / Editura Polirom, 2016

Pe de-o parte, ne mândrim cu faptul că programele Asociației De-a Arhitectura sunt analizate de cercetători în domeniul pedagogiei, pe de altă parte, doar împreună cu aceștia, organizațiile non-guvernamentale care fac pionierat în parteneriatul între educația formală și cea informală pot avea recunoașterea atât de necesară pentru a inspira cadrelor didactice încredere.

În continuare vă prezentăm câteva extrase din publicaţia Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Studiul de caz centrat în jurul iniţiativei De-a arhitectura se găseşte la pagina 84, însă vă recomandăm să parcurgeţi întreg studiul pentru că este foarte relevant pentru mediul educaţional românesc.

Chiar dacă poate fi argumentat că artele şi educaţia conlucrează prin însăşi natura lor, preocuparea pentru valorificarea sistematică a beneficiilor potenţiale ale punerii lor împreună este de dată relativ recentă, atât la nivel mondial, cât şi în România. Ultimele două decenii au adus în atenţia decidenţilor din sfera educaţiei o serie de argumente riguros documentate, care pun în evidenţă potenţialul conlucrării lor.

În acest context, ni s-a părut utilă o privire de ansamblu asupra modului în care sistemul educaţional formal din România se raportează la arte şi patrimoniu, precum şi la modul în care colaborarea dintre cele două sfere poate fi încurajată şi cum pot fi documentate beneficiile ei. Publicaţia de faţă reuneşte eforturile aferente a două demersuri de cercetare care şi-au propus să ofere o imagine de actualitate a contribuţiei artelor în procesul formativ gestionat de sistemul formal de educaţie.” – pg. 6, „Arta în şcoală, concepte şi practici”, Editura Universitară, Bucureşti 2016

Cel de al doilea studiu a urmărit să sistematizeze şi să sintetizeze informaţii şi date care au fost colectate în vederea pregătirii unei cercetări experimentale privind posibila contribuţie a educaţiei prin arhitectură la formarea de competenţe cheie la elevii de ciclu primar.

Trebuie să menţionăm că în ciuda unor eforturi semnificative, nu am putut identifica studii experimentale dedicate potenţialului impact al educaţiei prin arhitectură. Descoperirea a fost cu atât mai surprinzătoare, cu cât la nivel internaţional am constatat că există o multitudine de proiecte şi programe care pun arhitectura şi spaţiul construit în centrul intervenţiei pe care o propun şi ne aşteptam să identificăm experienţe de tip reflexiv în acest context.” – pg. 7, „Arta în şcoală, concepte şi practici”, Editura Universitară, Bucureşti 2016

În cazul de faţă, pentru a avea un punct de plecare în configurarea acestui studiu, am recurs la informaţii atât din documentele programatice, cât şi din experienţele practicienilor în zona educaţiei prin arhitectură. La nivel conceptual, am pus în paralel competenţele cheie, cu beneficiile presupuse ale educaţiei prin arhitectură,aşa cum au fost descrise de Uniunea Internaţională a Arhitecţilor, şi cele urmărite de un opţional de educaţie prin arhitectură. La nivelul practicilor, am consultat un grup de arhitecţi voluntari şi de cadre didactice din ciclu primar, care au implementat un opţional de educaţie prin arhitectură la clasele a III-a şi a IV-a, în legătură cu competenţele care consideră ei că ar putea fi dezvoltate într-un asemenea cadru. Rezultatele sunt discutate din perspectiva construirii unui cadru experimental care să urmărească un set de competenţe identificate ca fiind posibil de dezvoltat prin educaţia prin arhitectură.” – pg. 8, „Arta în şcoală, concepte şi practici”, Editura Universitară, Bucureşti 2016

În România, Asociaţia De-a Arhitectura27 promovează educaţia pentru arhitectură şi mediu construit sub forma unor oferte de activităţi şcolare şi extraşcolare. Intervenţiile în sistemul de educaţie formală au debutat prin activităţi extraşcolare, în anul şcolar 2013-201428, şi s-au desfăşurat într-un număr de 67 de clase a III-a şi a IV-a, din şcoli din Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Arad, Cluj-Napoca, Braşov, Sfântu Gheorghe, Reghin, Otopeni. Au fost implicaţi 1620 de elevi, 62 de cadre didactice şi 55 de arhitecţii, iar activităţile s-au derulat în română, maghiară şi germană. Şcolile participante au făcut parte, majoritar, din sistemul educaţional de masă, însă astfel de activităţi s-au derulat şi în sistemul educaţional alternativ de tip Waldorf, Step by Step. Ulterior, s-a adăugat o propunere de curriculum la decizia şcolii (Programa şcolară „De-a arhitectura. Educaţie pentru arhitectură şi mediu construit”) care a fost înscrisă în cadrul ofertei centrale de curriculum la decizia şcolii şi s-a adresat copiilor din clasele a III-a sau a IV-a.

Opţionalul „De-a arhitectura” învaţă copiii să aplice cunoştinţele lor (care li se par de cele mai multe ori abstracte sau fără utilitate) în situaţii concrete din viaţa reală. Copiii învaţă despre arhitectura prin proiecte, prin joc şi imaginaţie, prin intermediul modelului de construcţie, folosind diferite materiale. Principalele teme de investigare sunt elementele de arhitectură, cum ar fi relaţia dintre mediul construit şi natură, spaţiu, lumină şi umbră, culori, forme, materiale, structuri, amploare şi proporţii, masă, deschidere şi închidere, timp şi mişcare. Dimensiunile tradiţie şi istorie culturală sunt, de asemenea, parte din curriculum.

Ca ofertă de curriculum la decizia şcolii, programa „De-a arhitectura. Educaţie pentru arhitectură şi mediu construit” s-a implementat în sistemul de educaţie formală în anul şcolar 2014-2015, la clase de-a III-a şi a IV-a, în 96 de clase, totalizând 2476 elevi şi implicând 94 cadre didactice şi 98 arhitecţi voluntari. Activităţile derulate în cadrul programei şcolare sau în sistem extraşcolar se derulează cu sprijinul metodologic al Asociaţiei De-a arhitectura. Prin intermediul acesteia, în şcoli profesorii lucrează în parteneriat cu arhitecţi voluntari. Sunt asigurate resurse de învăţare şi stagii de formare iniţială pentru derularea activităţilor în parteneriat. Nu în ultimul rând, a fost creată o platformă electronică care să asigure vizibilitatea activităţilor şi comunicarea eficientă cu cei interesaţi să desfăşoare activităţi de educaţie pentru arhitectură şi mediu construit în şcoală.” – pg. 88-89, „Arta în şcoală, concepte şi practici”, Editura Universitară, Bucureşti 2016