Este o dimineață blândă de 16 noiembrie. Ajung cu pași grăbiți pe bulevardul Unirii și găsesc clădirea OK Center România unde va avea loc Adunarea Generală a Asociației De-a Arhitectura. Anual, membrii asociaţiei se întâlnesc să facă retrospectiva anului care a trecut, să identifice soluții la problemele cu care se confruntă, dar și să privească către viitor, la lucrurile care ar putea fi făcute altfel, mai bine.
Formată din 6 membri fondatori, 3 membri ai Filialei Sibiu şi 45 de membri asociaţi, profesioniști ai mediului construit şi profesori, întâlnirea anuală îşi doreşte să fie un spaţiu deschis, în care participanţii să petreacă timp împreună şi să-şi folosească energia pentru a construi comunitatea mai bine.
Din 2012 până în prezent programele și activitățile Asociaţiei De-a Arhitectura au ajuns la peste 20 700 de elevi din peste 70 de localități rurale sau urbane din țară. De la un singur program de arhitectură în școli: „De-a arhitectura în orașul meu”, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4422 din 28 august 2014, asociația a ajuns la un întreg portofoliu de proiecte, printre care cele mai populare: „De-a arhitectura în școala mea” și „De-a arhitectura mini”.
În 2015 a inițiat proiectul „Școlari în siguranță”, iar în 2017 atelierul-concurs „De-a arhitectura în camera mea”, acelaşi an în care a lansat şi proiectul „Urban Up! Mediu construit pentru liceeni”. Atelierele din cadrul Clubului De-a arhitectura şi cele din cadrul Programului Național „Școala Altfel” s-au înmulţit, ca și parteneriatele cu alte instituții. Mai multe informații despre toate acestea se găsesc în rapoartele anuale de la secţiunea Rezultate ale site-ului De-a arhitectura.
A fost o creștere organică, din aproape în aproape, de la an la an, adaptată și validată de nevoile copiilor, ale profesorilor și ale profesioniștilor mediului construit implicați în programele noastre. Au fost niște ani intenși, plini de muncă, dar și cu recompense pe măsură: bucuria de pe chipurile celor mici, entuziasmul din orele de curs, satisfacția rezultatelor avute la finalul unei ore De-a arhitectura.
Și iată-ne astăzi aici, aproximativ 40 de oameni, majoritatea persoane care sunt deja în asociație de trei-patru sau chiar mai mulţi ani, dar și persoane mai noi, care au dorit să schimbe ceva în sistemul educațional românesc și au început să se implice în programele asociației, ghidând copiii la clase, descoperind mediul construit prin glasurile lor vii și uimite, explorând orașul alături de ei, la pas, grăbit sau încet, cu o curiozitate crescândă, specifică micilor cetățeni care ne învață la rândul lor lucruri importante.
Intru în sala de lucru și mă izbește frenezia și mișcarea dinăuntru. Deși sunt primele ore ale dimineții și mulți dintre membrii asociației au făcut multe ore cu trenul, cu mașina sau cu avionul, venind la această întâlnire de prin toate colțurile țării, unde își desfășoară activitatea, este o zumzăială plină de energie și entuziasm. Prin mirosul cafelei care se ridică în aer, oamenii își zâmbesc, se întreabă de drum, de clase, de proiecte, unii se bucură că au posibilitatea de a se întâlni în sfârșit și față-în-față și de a așeza un chip peste un nume cunoscut atât de bine din zecile de conversații de pe email, alții se salută și se bucură că se reîntâlnesc după atâta vreme.
Când în cele din urmă ne așezăm nerăbdători pe scaune, pregătiți să mai așezăm o cărămidă la educația de mediu construit, arh. Mina Sava, membru fondator și președinte al Asociației De-a Arhitectura, ne spune câteva cuvinte în introducere, rezumând scopul întâlnirii noastre de astăzi: „În curând împlinim 8 ani. Asociaţia a evoluat frumos, organic, şi simţim că avem nevoie să ne lărgim orizonturile. Oare ce am putea face în următorii 5 ani, ceva ce nu a mai realizat sau nu a îndrăznit nimeni sau un lucru pe care îl vedem atât de necesar, dar pe care încă nu am reuşit să-l definim? De-a Arhitectura este o reţea de oameni pasionaţi care nu ar funcţiona dacă cei care o alcătuiesc nu ar vibra la aceleaşi lucruri, dacă ideile unui membru nu s-ar regăsi, într-o formă mai clar sau mai slab definită, în minţile celor mai mulţi.”
După care, în ordine, fiecare în parte se prezintă și menționează ce reprezintă pentru el activitatea desfășurată în cadrul asociației.
„Fac parte de doi ani din echipa de coordonatori, am intrat în De-a Arhitectura în 2015 la «De-a arhitectura în oraşul meu», apoi am încercat «De-a arhitectura în şcoala mea» şi acum sunt la «De-a arhitectura mini» unde îmi place foarte tare. Din 2017 sunt membru şi coordonator.” – arh. Aurelia Axente, București
„Nu mi-am pierdut pasiunea pe care am trăit-o în primii ani, mi se pare grozav să pot schimba viziunea beneficiarilor. Ei sunt beneficiarii noștri de mai tarziu și de acolo trebuie plecat.” – arh. Florin Bodnar, Iași
„Sunt parte din asociație de când eram studentă și iubesc De-a Arhitectura pentru că îmi place să învăț de la copii și să simt cum cresc odată cu ei.” – arh. Mădălina Bold, București
„Îmi place De-a Arhitectura deoarece cred în puterea comunităților mici și bine organizate și vreau să văd ce își dorește asociația în viitor.” – arh. Oana Iacob, București
„Am câştigat cu clasa a VIII-a locul I la sesiunea de finanţare a proiectelor «De-a arhitectura în şcoala mea 2019», cu implicare maximă de la părinţi şi copii, i-am însufleţit şi le-am dat imboldul de a da acel 10 la sută bun din ei. Şi vor să ne ocupăm de alt colţ din şcoală acum.” – arh. Ioana Cristina Ion, Bucureşti
„Mă ocup de formare/training înaintea fiecărui an şcolar şi am planuri pentru viitor şi în privinţa asta şi mie cel mai mult îmi place de voi. În fiecare echipă în care lucrez caut acelaşi standard ca la De-a Arhitectura. Pentru mine asociaţia a setat un fel de a lucra care nu poate fi regăsit altundeva.” – arhitect şi urbanist Claudia Pamfil, Bucureşti
„Beneficiar al bucuriei De-a Arhitectura, am pornit cu «De-a arhitectura mini», cu bucuria de a face altceva decât rigiditatea disciplinelor obligatorii.” – prof. înv. primar Cristina Petrescu, Bucureşti
„Sunt de cursă lungă, de când a venit De-a Arhitectura în Timișoara, în 2013, tot zic că mă las și nu am cum.” 🙂 – arh. Alexandra-Maria Rigler, Timișoara
„Am început în 2011 şi mă bucur că am construit o comunitate. Scopul zilei de azi e de a vă pune mai în centrul fotografiei. Arhitecţii se aşează mai pe margine de multe ori. Suntem mulţi în toată lumea, gândim la fel, dacă vrem să capete prestanţă ce facem trebuie să ne aşezăm mai în centru.” – arh. Mina Sava, Bucureşti
„Mă mână în «luptă» bucuria pe care o au copiii când lucrează cu noi.” – arh. Carmen Șandru, Sibiu
„Am predat 4 ani şi am susţinut cursul şi cred în el în continuare şi am venit azi să văd ce se mai întâmplă. Am deschis un centru de cultură arhitecturală în Piaţa mică şi mi-ar plăcea să găzduim o acţiune De-a arhitectura.” – arh. Mircea Ţibuleac, Sibiu
Și lista continuă. Participanții râd, însuflețiți, regăsindu-se în vorbele celorlalți, veseli că împart împreună acel moment.
Sesiunea continuă cu o retrospectivă a ultimului an și cu exemple de bună practică adunate în cadrul conferinţei internaţionale „Crearea viitorului III – Educaţia creativă prin arhitectură” (Creating the Future III – Creative Education via Architecture), organizată de Arkki, Şcoala de Arhitectură pentru Copii şi Tineret din Finlanda, şi Arkki International în colaborare cu Archinfo Finland, Centrul de Informare de Arhitectură Finlanda.
În cadrul conferinței au avut loc ateliere, prelegeri şi discuţii pe teme de durabilitate şi arhitectură, creativitate şi creier, planificare participativă cu copii şi tineri, învăţare prin joacă, semnificaţia mediului construit în educaţie. De aceea ne încântă să aflăm despre importanța pe care și alte țări o dau acestui tip de educație care, plecând de la mediul construit, pune accent pe dezvoltarea de abilități și interconectarea materiilor de studiu, astfel încât să contribuie la formarea unor competențe necesare copiilor în viitor.
Inspiraţi, ne apucăm să notăm pe 3 post-it-uri: ce ne place și vrem să păstrăm în De-a Arhitectura, ce nu ne-ar plăcea să se întâmple, dar și o idee smart pentru asociație. Preț de minute în șir nu se aud decât pixurile pe hârtie, e o concentrare deplină. Când, în cele din urmă, post-it-urile încep să umple tabla de flipchart în cele 3 culori distincte, frunțile se descrețesc și fiecare privește curios, dornic să afle viziunile și impresiile celorlați.
Începem cu ideile smart și, ușor, ușor, încep să se contureze câteva direcții de acțiune viitoare, asupra cărora vom reveni după pauza de prânz, în grupuri de lucru: cum abordăm și mai mult creativitatea, extrem de importantă în dezvoltarea copiilor, în cursurile noastre, cum ne organizăm mai bine astfel încât să eficientizăm cât mai mult procesele de lucru, cum desfășurăm programele de formare, ce provocări și resurse avem la îndemână etc.
Când s-a terminat pauza, am votat noul consiliu director, președintele și am urat bun venit noilor membri care au aderat la acest statut. După scurta parte birocratică, dar necesară, ne-am îndreptat cu entuziasm către ultima parte a întâlnirii noastre: Hackaton-ul – grupuri de lucru pentru ideile apărute în prima parte a zilei.
Ne-am retras fiecare în grupul nostru și am lucrat o oră pentru a dezvolta concept, acțiuni, proiecte. Când ora s-a scurs și afară se lăsase deja întunericul, am prezentat volubili concluziile. Deși întâlnirea trebuia să se termine la ora 18:00, abia la 19:30 ne-am ridicat de pe scaune încheind o zi memorabilă, plini de energie și cu forțe noi.
„A fost fain, intens și scurt! Prea scurt!!!”, a declarat arh. Brîndușa Havași.
„În primul rând, senzația cu care am rămas după întâlnire a fost: minunat, când ne mai întâlnim?”, ne-a transmis arh. Ioana Aldea.
Azi, comunitățile nu mai sunt solide, ci hiperlocale: au aceleași aspirații, același mod de lucru și schimbă prin acțiuni mici lumea. De-a Arhitectura este o comunitate de profesioniști ai mediului construit și cadre didactice care se bazează pe un network, o reţea, un grup de oameni animați de aceleași idei şi aspirații, care lucrează într-un mod similar și speră să producă o schimbare prin acțiunile lor: a light community. O comunitate care tinde spre o educație de tip „design thinking”, în care elevii sunt pregătiți să se adapteze la cerințele din viitor, să aplice în mod concret cunoștințele dobândite, să gândească în afara cutiei și să joace un rol activ în procesul de învățare.
„Pentru mine a fost o experienţă minunată şi ştiu că dacă oferim societăţii măcar 10% din timpul nostru, din informaţiile pe care le deţinem, din bani sau alte resurse pe care le avem la dispoziţie, fiecare în parte putem şi începem să schimbăm lumea. România merită o şansă!”, a concluzionat arh. Ioana Cristina Ion.
Mulțumim OK Center România pentru găzduire. Mulțumim membrilor asociației care și-au dedicat din timpul și energia lor pentru a crește această asociație și care au contribuit la ceea ce e De-a Arhitectura astăzi și la ceea ce va deveni în viitor.
Text: antropolog Gabriela Anghel
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Miruna Grigorescu, arh. Brîndușa Havași