În timp ce anul trecut în decembrie arh. Cristina-Maria Miu din Vâlcea ne povestea despre prieteniile legate în cadrul atelierului de scenografie cu copiii de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” din Băbeni, jud. Vâlcea, colegii noștri din Iași pregăteau la rândul lor ateliere pentru copiii de la Centrul de zi „Cornești”, comuna Miroslava, judeţul Iaşi.
În decembrie 2018 şi ianuarie 2019, echipa De-a arhitectura din Iaşi coordonată de arh. Florin Bodnar a organizat patru ateliere în cadrul Clubului De-a arhitectura pentru două grupe de vârstă: 6-9 ani („Căsuţa măr a viermişorului”, „Turul lui Turtă dulce prin cartier”, „Planet City”) şi 11-14 ani („Structuri arhitecturale”).
Colegele noastre, arh. Simona Cercel și arh. Alexandra Cojocaru, i-au ghidat pe copii în lumea fascinantă a arhitecturii alături de Florin şi arh. Carmina Gheorghiţă, iar în continuare ne povestesc ce au meşterit timp de două luni în Corneşti.
Primul atelier desfăşurat, „Căsuţa măr a viermişorului”, a fost foarte apreciat de cei mici, în special pentru faptul că au putut să savureze „elementele de analiză” care au stat la baza temei de lucru, şi anume merele.
Ca să destindem puţin atmosfera, am început prin a ne cunoaşte şi apoi am plonjat ușor în lumea arhitecturii şi a mediului construit, am descoperit semnificaţia meseriei de arhitect, apoi am trecut direct la treabă şi am împărțit materialele de lucru necesare fiecărui copil alături de gustoasele mere ce au fost subiectul atelierului. Ne-am bucurat să îi vedem pe copii fascinați și captivați de noutatea participării la un astfel de atelier în cadrul căruia au învăţat destul de ușor ceea ce înseamnă un desen tehnic, ilustrat prin vederi şi secţiuni.
Am început prin a tăia merele în secțiune orizontală și în secțiune verticală, a urmat o analiză minuțioasă a formei și a nuanțelor descoperite. Fiecare copil a desenat cu entuziasm în cadrul exercițiului ce a observat în interiorul obiectului analizat, iar la finalul acestei etape au reușit să explice și să argumenteze ce înseamnă termeni precum: secțiune orizontală, secţiune verticală, vedere, proiecție.
Următoarea etapă a atelierului s-a dovedit a fi o adevărată lecție de imaginație chiar și pentru noi, arhitecții voluntari prezenți la atelier. Copiii au înțeles ușor faptul că vor fi mici arhitecți pentru căsuța viermișorului, așa că am discutat împreună despre ce nevoi are acesta pentru a locui în căsuța sa și, în același timp, am făcut o comparație cu nevoile pe care le au oamenii în general pentru a putea locui într-o casă.
Dacă noi am venit cu elemente de desen și termeni noi pe care copiii și le-au însușit, ei au venit cu partea de creativitate tipică vârstei şi au reușit să construiască căsuțe cu personalitate. Imaginaţia lor nu a avut limite, iar rezultatul a fost pe măsură, cei mici au reuşit să umanizeze personajul principal al atelierului – viermișorul.
La finalul atelierului am organizat o mică expoziție cu rezultatele obţinute, în care fiecare și-a motivat design-ul casei punând în centru protagonistul pe care l-a avut în vedere pe întreaga perioadă a construcției. Cum este uşor de observat în continuare, copiii au fost marcaţi şi de perioada în care am desfăşurat atelierul, luna decembrie:
- „Eu am desenat o căsuță cu două etaje unde găsim un dormitor, o baie, bucătăria și camera de zi cu un brad împodobit, unde viermișorul îl așteaptă pe Moș Crăciun.”
- „Am desenat o căsuță cu un dormitor, patul din dormitor, o bucătărie cu masă, unde viermișorul mănâncă, și sufrageria cu un șemineu și un brad, iar pe acoperișul casei am desenat un horn, pentru ca Moș Crăciun să ajungă cu cadouri și la viermișor. Lângă căsuță am desenat o seră pentru flori.”
- „Eu am desenat o casă cu două etaje. La parter este o bucătărie, o baie, un dormitor și sufrageria cu un scrânciob, iar la etaj, în dormitor, am desenat un tobogan pe care viermișorul îl poate folosi în loc de scară, pentru a ieși afară.”
- „Căsuța desenată de mine are și lift și scară, dar are și piscină!”
- „Eu am desenat căsuța viermișorului, iar la intrare acesta are un preș pe care scrie BUN VENIT ACASĂ!”
Cel de-al doilea atelier desfăşurat la Corneşti, „Structuri arhitecturale”, a început în aceeaşi notă ca primul, printr-un scurt dialog în care ne-am cunoscut și am aflat ce cred copiii despre ocupația unui arhitect și ce tip de lucrări cred aceştia că pot realiza arhitecții. Spre surprinderea noastră, copiii au fost foarte în temă cu acest subiect și am primit răspunsuri cât se poate de exacte.
Am început atelierul cu o serie de imagini și filmulețe cu cele mai spectaculoase poduri din lume și din România. Am analizat imaginile, particularitățile podurilor vizionate și am identificat diferite tipuri de poduri cu care copiii erau familiarizaţi: „Ați avut ocazia să vedeți un pod? Unde? Cum poate arăta el?”. Apoi, am analizat împreună 2-3 poduri foarte diferite structural: „Care este diferența dintre imaginea anterioară și cea prezentă?” Copiii au înțeles faptul că podurile sunt diferite din mai multe puncte de vedere: structură, aspect exterior/design, materialele din care sunt realizate și utilitatea lor.
Am continuat atelierul cu o provocare pentru copii, aceea de a „îmbrăca” haina arhitectului şi de a construi în echipă un pod cât se poate de special. Cei mici au fost foarte încântați şi au acceptat imediat provocarea, ulterior urmând împărţirea în trei echipe, fiecare dintre ele beneficiind de suportul unui arhitect voluntar. Am simțit cu toții competitivitatea celor mici, născută din dorința de a se implica și de a crea ceva valoros, încă din primele clipe, lucru care ne-a bucurat foarte mult. Am lăsat fiecare echipă să își aleagă tipul de pod dorit: podul cu hobane sau cel suspendat, cu condiția de a aloca atenție specială structurii de rezistență.
În cea de-a doua fază a atelierului am început lucrul prin studiul structurii de rezistență a podului, am făcut schițe structurale, schițe de concept estetic și i-am ajutat să înțeleagă cum se preiau eforturile, cum se susține podul, atât prin desen, cât și prin imagini. Au ales apoi materialele pe care le vor folosi pentru structura specială: sfoară, spaghetti, carton, polistiren, bețișoare de frigărui etc. După ce au finalizat conceptul structural și estetic, copiii s-au apucat de „muncă”. Inițial au poziționat malurile podului, au asamblat drumul de legătură între cele două maluri și, astfel, macheta a început să prindă contur.
Munca în echipă a început abia apoi! După părerea noastră, acest atelier le-a testat nivelul de cooperare şi de coordonare între coechipieri, extrem de important pentru a învăța ce înseamnă echilibrul și stabilitatea unei structuri. Ce a fost amuzant este faptul că am avut „mici spioni“ de la fiecare echipă care încercau „să fure” tehnici de la ceilalți, astfel încât, la final, podul lor să fie „cel mai reușit“.
Echipele au realizat noduri, au lipit spaghetti, au lipit bețișoare, au întins sfoara și au echilibrat lateralele podului, însă nu au uitat de detaliile tehnice, precum ridicarea unui pod peste apă pentru a permite trecerea vapoarelor cu gabarite mai mari.
La final toate podurile au fost expuse și au fost supuse unui ultim test, cu mașinuțe care se plimbau pe noile structuri. Fiecare grup și-a prezentat macheta în câteva cuvinte, ocazie cu care toate echipele au fost felicitate de îndrumători:
- „Acest pod credem că este foarte rezistent la tornade, vânturi puternice și furtuni, el este special pentru că am gândit un sistem de ridicare a străzii.”
- „Podul nostru este suspendat și am gândit pentru structura de rezistență un sistem de cabluri tensionate.”
- „Ne-a plăcut foarte mult să facem astfel de structuri!”
După două ateliere reușite, am început anul nou cu cel de-al treilea, pe care copiii abia îl așteptau: „Turul lui Turtă dulce prin cartier”. Pentu a-i introduce în context, am lansat câteva întrebări de la care să pornim discuția: „Cum arată locuința voastră? Câte persoane/familii locuiesc în ea? Aveți animale în gospodărie? Cum arată o clădire cu apartamente/bloc? Câte persoane locuiesc într-o astfel de clădire? Ce fel de animăluțe pot locui la bloc?”
Am continuat prin a le spune că vom afla povestea lui Turtă dulce, personajul central al atelierului, poveste care ne va introduce în tema atelierului şi – surpriză – vom mânca turtă dulce. I-am anunțat că trebuie să fie atenți pentru că la final le vom pune întrebări legate de poveste și vom vedea cine are „memorie de elefant”.
Am vizionat un film cu o plimbare printe clădiri de locuințe colective care aveau la parter spații publice și comerciale și am făcut un exercițiu de reflecție și analiză, pornind de la următoarele întrebări: „Cine este Turtă dulce? Pe unde se plimbă el? Ce este un cartier? Ce fel de vecini are Turtă dulce? Cum își pândește el vecinii? Ce aveau la parter clădirile? Ați fost într-o clădire de locuințe? Unde? Cum arăta clădirea? Care sunt asemănările dintre clădiri, dar diferențele? Ce fel de persoane/personaje ați observat?”
La finalul prezentării filmului, copiii au înțeles că există numeroase tipuri de clădiri de locuințe, că ele diferă în funcție de estetica fațadelor, numărul de etaje sau numărul de locuitori şi că nu toţi își permit financiar propria locuinţă individuală. Copiii au aflat cum să dimensioneze personajele și obiectele astfel încât să se încadreze în dimensiunea unei ferestre deschise. Împreună am descoperit ce fel de personaje și obiecte întâlnim la ferestrele locuințelor şi în vitrine.
În prima etapă a atelierului copiii au primit materialele și au început prin a colora fațada primită. Apoi au decupat parţial ferestrele, astfel încât să se deschidă/închidă. Pe câte trei fâșii de hârtie au desenat personajele/obiectele/animăluțele care vor apărea la ferestrele clădirii (existente în interiorul clădirii). I-am ajutat cu întrebări legate de ce ar putea vedea motanul (a, da, Turtă dulce este un motan dacă nu v-am spus) pe fereastra vecinilor și ce va vedea la parter, în vitrine. Prin răspunsuri la întrebările noastre și-au amintit de ceea ce văd și ei când se plimbă seara prin cartier sau când merg în vizită la bunici/prieteni.
În cea de-a doua etapă a atelierului am asamblat macheta. Copii au introdus între fațadă și prima foaie A4 lipită, benzile desenate pe fiecare nivel. Au urmat vizitele prin cartier cu ajutorul fâșiilor desenate care au fost introduse în spatele ferestrelor. Prin glisarea fâşiilor stânga-dreapta, personajele au pornit la plimbare. Fiecare a creat câte o fațadă cu aceste personaje ocupate cu diferite activități. La final, am recreat un scenariu cu imaginea unui cartier, cu fațade de-o parte și de alta a unei străzi, nelipsind personajele dinamice imaginate de copii.
La final de ianuarie am organizat ultimul atelier din serie: „Planet City”. Micul Prinț a fost pratogonistul atelierului. Aventura noastră printre planete a început cu un scurt dialog în care i-am întrebat pe cei mici dacă ştiu povestea acestuia şi dacă le-a plăcut. Pentru cei care încă nu avuseseră ocazia să o cunoască, le-am povestit despre ce era vorba în poveste și i-am anunțat că vor avea o misiune importantă, aceea de a construi o planetă a lor, în calitate de mici prinți și prințese.
Pornind de la întrebări precum: „Ce meserie v-ar plăcea să aveți? Cum ar fi să aveți planeta voastră? Cum ar arăta ea și ce s-ar afla pe aceasta? Lângă ce planete aţi vrea să fie planeta voastră? Cum aţi ajunge la planetele prietenilor dacă ar fi situate la mare distanţă?”, fiecare copil a primit câte o minge de polistiren şi şi-a imaginat cu entuziasm cum ar arăta propria planetă.
Copiii au început lucrul pornind de la un exercițiu de imaginație despre forma pe care ar avea-o relieful planetei lor: „Pe planeta mea este un râu care înconjoară întreaga planetă.”, „Eu o să am un lac mare, ca o piscină.”, „Eu o să plantez multe flori”. Pe fiecare planetă exista câte o căsuţă personalizată după meseriile alese de copii şi, bineînţeles, cât mai colorată. Amintindu-şi de Micul Prinţ, câţiva dintre cei mici au desenat și vulpea din poveste. Informatician, medic, poliţist, muzician, pictor, toţi au avut planeta lor diferită, creată în concordanţă cu meseria preferată.
La final, atunci când toate planetele au fost finalizate, am construit împreună o imensă galaxie. Privită la fel ca un oraş, am discutat în ce părţi din galaxie s-ar potrivi anumite meserii. Grupaţi pe zone, am prins planetele de o reţea de aţe întinsă în întreaga clasă. Ne-am amintit mai apoi că trebuie să ajungem pe planetele prietenilor noştri şi că trebuie să conectăm anumite zone din galaxie unele de altele. Astfel, am întins drumuri colorate, străzi, trasee pietonale, dar şi rute pe ape pe care să putem călătorii. Cu entuziasm, am creat conexiuni între planete, nici una nu a rămas izolată, iar la sfârşitul atelierului am discutat despre impresiile cu care am rămas:
- „Poliţistul trebuie să verifice întreaga galaxie, o să folosească fiecare stradă.”
- „El e prietenul meu şi trebuie să-l vizitez.”
- „Am făcut o galaxie așa de mare!”
- „Vrem să rămână aşa clasa, să ne mai jucăm cu planetele noastre.”
Mulțumim Centrului de zi pentru copii „Corneşti” pentru oportunitatea de a fi alături de cei mici, echipei De-a arhitectura din Iaşi, precum și copiilor participanţi alături de care ne-am bucurat timp de două luni.
Cele patru ateliere s-au finalizat, dar nu și misiunea noastră de a aduce educația de arhitectură şi mediu construit în viaţa copiilor. Cuvinte precum „Vrem să rămână aşa clasa, să ne mai jucăm cu planetele noastre.” reprezintă motivația noastră de a continua, zi de zi. Dacă vreți să contribuiți și voi, puteți redirecționa 2% din impozitul pe venit până pe 15 martie 2019. Detalii aici.
Text: arh. Simona Cercel, arh. Alexandra Cojocaru
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Florin Bodnar, arh. Simona Cercel, arh. Alexandra Cojocaru, arh. Carmina Gheorghiţă