Continuăm să vă povestim cum au decurs provocările #DeaArhitecturaAcasa pentru copii și tineri lansate în aprilie 2020. După ce am vizitat tărâmul turnurilor buclucașe cu capul în nori și am aflat istoria trecută, prezentă și viitoare a străzilor pe care locuiesc cei mici, astăzi vă invităm să admirăm împreună căsuțele prietenelor noastre zburătoare, realizate de copii între 6-9 ani, în cadrul provocării online „Challenge 3 #DeaArhitecturaAcasa: Castele pentru păsărele”.
Lansată la final mai, provocarea a îndemnat micii „arhitecți” să se lase inspirați de măiestria cu care păsările din toată lumea își construiesc adăposturi din materialele pe care le găsesc în zona în care trăiesc, să le creeze un cuib din materiale naturale și să le amplaseze într-un loc unde să fie în siguranță. Și, pentru că poveștile sunt cele care însuflețesc obiectele, i-am rugat pe cei mici să își imagineze o zi din viața păsării în cuibul creat de ei și să o scrie sau să o deseneze.
Pe 26 iunie echipa a primit 30 de înscrieri care au fost atent cercetate și admirate. Copiii ne-au impresionat cu aplecarea lor sinceră către lumea necuvântătoarelor și cu grija și atenția cu care le-au construit căsuțele. Dar despre toate acestea ne-a povestit creatoarea provocării, arh. Ioana Aldea, în cele ce urmează:
Antonia Păun
Miruna Alexandra Neamțu
Sistarea activităților în cadrul atelierelor de club, cât și a orelor de curs în cadrul unităților școlare, a fost una dintre cele mai mari provocări ale perioadei de izolare prin care am trecut. Participarea la programul De-a arhitectura acasă a venit pentru noi, arhitecții îndrumători, ca un răspuns la această perioadă de nesiguranță și ca o încercare de menținere în contact a copiilor cu bucuria atelierelor De-a arhitectura.
„Te-ai gândit unde trăiesc păsările? Sau cum își construiesc căsuțele? Știai că și oamenii construiesc cuiburi pentru ei? Din bețe de orice fel, te provocăm să construiești un castel! Dar va fi mai mititel, potrivit pentru pasărea aleasă, rezistent să îl putem numi o casă!” Tematica provocării, inspirată din cursul „De-a arhitectura mini”, a fost aleasă în strânsă legătură cu natura la care am tânjit timp de mai mult de o lună de izolare în casă. Am invitat imaginația să își deschidă aripile și astfel am primit o serie de povești și imagini cu adăposturi ingenioase pentru păsări.
Sara Ricea
Denisa Maria Popescu
Copiii au fost îndemnați să intre în rolul de arhitect înaripat încercând să construiască, din materiale cât mai naturale și usor de găsit, un adăpost potrivit pentru o pasăre aleasă și desenată de către ei. Poveștile ilustrate ale unei zile din viața zburătoarei alese au întregit tabloul și ne-au adus mai aproape de micii creativi. În mai puțin de 3 săptămâni am primit 30 de imagini ale unor cuiburi jucăușe, fiecare dintre acestea conturat în jurul unei păsări sau familii de păsări dintre cele mai interesante.
Codroșul de grădină – Aron Costescu
Pasărea Rainbow – Matei Barbu
Cuibul primitor al rândunicii, cuibul-leagăn rotunjor și curajos construit al lui Brownie, modelate din lut sau argilă, cuibul-castel pufos și cu multe ascunzișuri pentru Papagalul Rainbow, cuibul-sursă de energie, cuibul înmiresmat, plin de flori și iubire al porumbeilor sau cuibul-sală de concert pentru codroșul din grădină, împletite din crenguțe. Vrăbiuțele au avut și ele un loc de cinste, cu cuiburi împletite cât mai nonconformist. Saltele moi din mușchi, puf sau fire de iarbă au completat multe adăposturi, făcându-le comode pentru diferite familii de zburătoare.
Ne-am bucurat la fiecare mesaj în parte în care am primit câte un cuib și povestea celor care îl ocupă. Fiecare a fost special și unic în felul lui și a primit câte o denumire jucăușă și un loc în galeria de proiecte.
Theodor Gabriel Ciucă
„A fost odată un pițigoi care trăia în cuibul său din copac. Într-o zi o furtună puternică i-a distrus cuibul. Pițigoiul era trist pentră că numai avea cuib unde să locuiască. Atunci, eu am căutat prin pădure paie, bețe și iarbă, din care i-am construit un cuib frumos într-un copac. Pițigoiul a fost foarte fericit și, după mai multe zboruri, obosit, s-a așezat să se odihnească în noul cuib din copac.” – Ciucă Theodor Gabriel
„Mică, drăgălașă, dar gălăgioasă, vrăbiuța îmi dă deșteptarea în fiecare zi, asemenea pupezei lui Nică. Am botezat-o Cici și, încet, încet, ne-am împrietenit. Îi lăsam pe pervaz mălai și frimituri de pâine. Își începe ziua cu un ciripit lung și mă atenționează că îi este foame. Încearcă să își facă un cuib, probabil trebuie să depună ouă. I-am construit un cuib în vișinul din fața casei. Peste 2 zile am văzut și trei ouă. Acum trebuie să am și mai multă grijă de ea și, apoi, de puișorii ei. Tind să cred că păsările aleg să își construiască cuiburi în copacii din curtea casei noastre deoarece azi am descoperit căsuța unui guguștiuc care are doi puișori.” – David Dumitru Ionică
O zi din viața vrăbiuței Brownie – Sofia Axente-Stan
Sofia Axente-Stan
Ne-a bucurat atenția și delicatețea cu care copiii au construit cuiburile, dar și poveștile pline de veselie ale fiecărui locuitor al acestora. Legătura specială a copiilor cu natura și-a pus amprenta pe tehnicile de realizare, pe cât de diverse și interesante, pe atât de apropiate de realitate. Chiar dacă pasărea aleasă a fost una reală sau una imaginară, fiecare a primit un adăpost ingenios, în care să își petreacă cel puțin «o zi din viața ei», iar noi am fost încântate să le numim jucăușe.
O dată cu deschiderea activităților în aer liber, pe perioada vacanței, am mutat atelierul de acasă chiar în mijlocul naturii, în cadrul programului „Vacanța de vară afară” organizat de Muzeul Pedagogic Brașov. Împreună cu cei 12 copii participanți la activitățile exclusiv din aer liber, am studiat păsările și materialele disponibile pentru construirea unui adăpost la marginea pădurii și am demarat lucrul.
Fiecare participant a ales varianta de amplasare a cuibului: atârnat în copac, așezat pe pământ sau chiar la marginea pârâului. Din fire de iarbă rezistente, frunze și crenguțe, lut sau mușchi, protejate cu frunze de brusture sau ascunse în frunziș, cele 12 cuiburi au prins contur în mâinile copiilor chiar în locul în care acestea speram că vor fi folosite de păsările din pădure.
Andrei Tudor Munteanu
Mulțumim tuturor copiilor care au participat alături de noi la cea de-a treia provocare #DeaArhitecturaAcasa și pe adulții care i-au susținut și încurajat.
Text: arh. Ioana Aldea
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: Copiii care au participat la „Challenge 3 #DeaArhitecturaAcasa: Castele pentru păsărele”