În luna octombrie, cu ocazia programului „Detalii neoromâneşti în arhitectura lui Petre Antonescu. Exterioare şi interioare ale vilelor bucureştene”, realizat în parteneriat cu Fundația Löwendal și Arcub, am descoperit împreună cu copiii vila dr. Ciru Iliescu, proiectată în 1910 de către arhitectul Petre Antonescu, am discutat despre stilul neoromânesc şi sursele lui de inspiraţie. Pe parcursul a trei ore, fiecare copil şi-a imaginat că este viitorul proprietar al casei şi s-a gândit cum şi-ar dori să o adapteze nevoilor lui şi ale familiei din care face parte.
Prin atelierul „Viețile unei case” am dorit să le arătăm copiilor că o casă, atunci când e construită, este potrivită pentru cei care o locuiesc, precum o haină facută special pentru o persoană, la croitor. O dată cu trecerea timpului, când omul își schimbă greutatea, aspectul, și haina trebuie ajustată. La fel și casa, trebuie readaptată atunci când vine în ea altă familie, cu alt stil de viață, în alta epocă, cu alte activități, alți membrii ai familiei, etc.
Am început cu un cerc al prieteniei în care ne-am spus numele și am descris casa în care locuim şi membrii familiei noastre. Încă de la început copiii au realizat că vila analizată este mult prea mare pentru o singură familie, după nevoile și modul actual de viață.
După un tur al vilei, după ce au înțeles cine au fost oamenii pentru care a fost construită casa (Dr. Ciru Iliescu, soţia sa şi fiul său), după ce au intrat prin toate cele trei intrări și au aflat rolul fiecăreia, copiii au descoperit fiecare încăpere, detaliile ei și funcțiunea inițială. Apoi, copiii au făcut echipe de câte doi şi au avut de reamenajat câte un etaj, pentru familia lor actuală. A fost interesant să vedem cum își negociază intrarea, cum pentru unii copii este important accesul principal în vilă, iar pentru alții este important să aibă mai multe ieșiri. S-au gândit la spaţii potrivite familiei lor, la pasiunile şi dinamica vieţii lor de familie. Astfel ,au fost copii care au construit o cameră doar pentru animale sau o zonă foarte mare pentru masa în familie sau o cameră de nervi :), dar și o zonă de relaxare pentru bunici sau o piscină interioară.
Prin acest exerciţiu, 45 de copii cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani au învăţat, gratuit, că arhitectul gândeşte de obicei casa pentru un beneficiar anume, dar cum clădirea transcende viaţa unei generaţii, ea poate fi periodic regândită pentru ca fiecare dintre proprietarii succesivi să o poată locui comfortabil. De asemenea, am observat împreună că arhitectura este un bun martor al societăţii de altădată şi poate readuce în cultura contemporană tipuri de locuire şi de organizare a comunităţii care s-au dovedit în trecut a fi de succes.
Atelierul s-a desfășurat în zilele de 23, 29 și 30 octombrie şi i-a avut ca arhitecţi coordonatori pe Viorica Popescu, Ioana Rizea, Aurelia Axente Stan.
Text: arh. Viorica Popescu şi arh. Corina Croitoru
