„Voi vedeți în spate când mergeți în față? Cum putem vedea ceea ce de obicei nu vedem?” Așa a început atelierul „Oglinda, ocheanul și baba oarba” dedicat copiilor de 3-6 ani, care a avut loc la Ludoteca Apolodor din Labrador de la Biblioteca Națională a României, pe 26 mai. Atelierul şi-a propus ca participanții să exploreze diferite fenomene și stări cu ajutorul discuțiilor, a observației și a memoriei vizuale.
Prima activitate ne-a dat ocazia să verificăm ceva ce nu pare posibil: să vedem în spate când mergem în față. Aparatul vizual uman, poate cel mai important organ de simț, este mai puțin descurcăreț decât cel al ciocănitoarei, de exemplu. Ciocănitoarea are o vedere extrem de largă, astfel că aceasta poate vedea de jur-împrejur, aproape 360 grade, fără să își miște corpul. Copiii au zâmbit când au aflat aceste informații și au fost de acord că noi, oamenii, nu vedem în spate și în față în același timp. Le-am propus un mic joculeț cu oglinda. Ne-am așezat în șir și, cu oglinda în mână, am început să ne deplasăm ușor încercând să ne uităm în oglindă, la colegul din spatele nostru. Nu a fost ușor, dar am reușit. Am hotărât împreună că putem folosi oglinda pentru a vedea în locurile unde nu avem acces ușor, însă am fost cu toții de acord că nu avem nevoie să ne plimbăm pe stradă cu o oglindă în mână.
Explorarea spațiului prin diverse moduri este și mai distractivă dacă ești legat la ochi. Pe rând, fiecare elev a fost legat la ochi cu o eșarfă și a trebuie să-și recunoască mama sau tatăl. Câțiva dintre ei s-au folosit de memoria vizuală, însă ceilați au apelat la celelalte simțuri care i-ar fi putut ajuta: simțul auzului, simțul mirosului și simțul pipăitului. Mirosul mamei este inconfundabil, la fel și vocea ei, așadar această activitate a durat foarte puțin, după cum ați ghicit.
Memoria vizuală a fost testată și descoperită la fel, într-un mod distractiv. Copiii s-au uitat printre picioarele proprii la un colț al camerei și apoi au avut ca sarcină să deseneze această imagine exact cum au văzut-o, adică răsturnată.
Întâlnirea noastră a durat o oră, iar copiii au experimentat ce înseamnă să vezi mai mult decât putem în mod obișnuit, cum te ajută toate celelalte simțuri pe care le putem folosi în diferite situații și cât este de importantă sau amuzantă memoria vizuală. Părinții, însă, ne-au mărturisit că au fost exrtem de utile jocurile pe care le-am propus și că le vor mai exersa acasă cu copiii.
Text: arh. Ioana Rizea
Mulțumim arhitectei Ioana Rizea care a îndrumat atelierul şi voluntarelor Andreea Dincă, Diana Stancu și Andreea Alexandrescu care au ajutat-o.
Găsiţi aici activităţile care au inspirat atelierul, plus încă altele bune de petrecut timp împreună în familie.
