Text: dr. arh. Brîndușa Havași, arh. Alexandra Trofin
Editor: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: prof. Mădălina Chiosa, dr. arh. Brîndușa Havași, prof. Leontin Prodan
Timp de citire: 6 minute
Asociaţia De-a Arhitectura a organizat pe 14 mai, 21 mai si 4 iunie 2022 atelierul „Detectivii urbani Reșița” în parteneriat cu Primăria Reșița. Astfel, în fiecare din cele 3 zile au avut loc câte două ateliere, unul dedicat copiilor de 9-12 ani și unul pentru copiii de 12-15 ani, în cadrul cărora cei mici și mari au fost invitați să descopere obiectivele de patrimoniu artistic, arhitectural și industrial al zonei explorate.
Timp de 3 ore copiii au desenat pe hartă traseul parcurs, au aflat istoria locului, au observat și au desenat detalii, iar în final și-au imaginat o posibilă integrare a monumentelor istorice în viața orașului. Pas cu pas, au urmat instrucţiunile primite pentru a dezlega ghicitoarea – cuvântul care surprindea aspectul comun tuturor obiectivelor vizitate. Cele 6 ateliere au fost îndrumate de dr. arh. Brîndușa Havași, arh. Alexandra Matei, arh. Nicoleta Postolache și arh. Alexandra Trofin. Atelierul a fost adaptat de dr. arh. Maja Bâldea și dr. arh. Brîndușa Havași, după o temă creată de arh. Ioana Rizea.
Colegele noastre, Brîndușa și Alexandra, ne-au povestit în cele ce urmează despre această inscursiune tainică prin mediul construit al orașului și despre descoperirile pe care le-au făcut.
Pe 14 mai a avut loc primul atelier „Detectivii urbani Reșița” dedicat copiilor de 9-12 ani. Împreună cu arh. Alexandra Matei și arh. Nicoleta Postolache ne-am întâlnit cu cei mici la fântâna cinetică din centrul orașului. Elevii curioși și plini de energie de la Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” Reșița, însoțiți de profesorul de arte vizuale, Leontin Prodan, au îmbrăcat haina de detectivi în căutarea monumentelor și obiectivelor de patrimoniu din zona centrală a Reșiței. La finalul explorării am adunat nu mai puțin de 10 obiective de patrimoniu din diferite categorii – monumente de artă, de arhitectură și de tehnică industrială, pe care le-am cercetat cu atenție, am căutat plăcuțele care descriau statutul lor și ne-am imaginat cum unele dintre acestea ar putea deveni mai atractive pentru locuitorii orașului în general și pentru copii în special. Ne-am bucurat să aflăm că propunerile de amenajare a funicularului făcute de cei mici vor ajunge și pe masa autorităților.
La atelierele din 21 mai am avut două clase de elevi de la Liceul de Artă „Sabin Păuța” împreună cu doamnele prof. Maria Funar și prof. Laureana Popescu, ghidați de arh. Alexandra Trofin. Iată ce ne-a transmis Alexandra în urma turului:
„A fost tare plăcută experiența tururilor de la Reșița! Am avut ocazia, alături de elevi, să redescopăr orașul meu natal și să mă conectez cu ce mai e nou, cum ar fi Salonul de fotografie industrială despre care nu știam mai nimic înainte de eveniment. Mă bucură faptul că poveștile orașului au fost împărtășite celor mici, sper ca această activitate să le fi stârnit interesul de a afla mai multe, de a privi curios clădirile printre care trăiesc.”
Sâmbătă, 4 iunie, ne-am întâlnit cu un grup de eleve de gimnaziu de la Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” și de la Liceul de Artă „Sabin Păuța” din Reșița, alături de profesorul de arte vizuale Leontin Prodan. De această dată am căutat monumentele și obiectivele de patrimoniu din zona muncitorească a orașului, în care ansamblurile industriale ale oțelăriilor și uzinelor se întrepătrund organic și șocant cu locuințe, școli și biserici.
Punctul de întâlnire a fost Magazinul Universal vechi, din fosta piață Spitzgarten, care la vremea construirii sale, în 1950-1952, era una dintre primele dotări comerciale de dimensiuni mari de după cel de-al Doilea Război Mondial. De la formele geometrice specifice arhitecturii moderne, care accentuează registrul orizontal cu fațadele vitrate pe ambele fațade ale magazinului, am trecut la arhitectura în stil maur, cu elemente neoclasice (1907), cu ferestre vitrate decupate arcuit în zidăria de cărămidă aparentă a sinagogii.
Aici am descoperit plăcuța de monument istoric și că ne aflăm în prima clădire din această parte a Europei a cărei cupolă se sprijină pe o structură metalică, realizată chiar de „Fabrica de poduri și cazane” din cadrul St.E.G. („Königlich-Kaiserliche Privilegierte Österreichische-ungarishe Staats-Eisenbahn-Gesellschaft” – Societatea privilegiată imperială şi regală austo-ungară a căilor ferate de stat).
Următoarea oprire a fost chiar în fața Colegiului „Diaconovici-Tietz”, cea mai veche instituție de învățământ din oraș (1877), care a găzduit un timp prima grădină zoologică din partea de vest a țării, despre care elevele de aici nici nu auziseră. În fața și pe lateralul școlii se ridica peretele impresionant al Laminorului Degrosisor (1978) din cadrul fostului Combinat siderurgic, pentru construirea căruia a fost demolat un cartier întreg de locuințe și locuitorii au fost relocați. Ne-am continuat drumul de-a lungul fațadei Laminorului și am ajuns în curtea clădirii de protocol a aceluiași Combinat siderurgic, care azi adăpostește la parter Salonul de Artă și Industrie.
Aici ne-a întâmpinat Andrei de la Muzeul Cineastului Amator, cu tolba plină de istorie industrială, și de la fereastra salonului am putut vedea cele două furnale, construite pe locul primelor furnale, numite „Franziskus” și „Josephus”, căci în picioare a mai rămas doar furnalul 2, imaginea furnalului 1 o descoperim serigrafiată pe geamul ferestrei.
Am traversat pasajul TMK și am ajuns la Biserica Catolică Maria Zăpezii (1841-1847) în stil baroc de influență germană. Azi biserica este încercuită pe trei laturi de corpurile oțelăriei iar pe a patra, chiar în fața ei, sunt scările pasajului auto. A scăpat ca prin minune platanul, bănuim că ar fi ultimul dintre cei trei plantați de împăratul Franz Iosef și soția acestuia în Piața Elisabeta.
Andrei, de la Asociația Euroland Banat, ne-a condus mai departe printre istorii și ziduri în partea veche a orașului. Am trecut pe lângă platanul uriaș din curtea palatului Scheuchenstein, demolat și el în 1971 când s-a decis construirea Laminorului, apoi pe lângă locul în care odinioară se afla cafeneaua turcului și am ajuns la școala primară „Pittner Schule”, unde ceasul solar încă ne mai arăta orele amiezii.
Căutarea noastră s-a încheiat pe strada Furnalelor la numărul 13, dar ar fi putut continua cu „ansamblul urbanistic al celor șapte case” de pe străzile numite Rânduri, poate cele mai bătrâne clădiri de locuit existente azi în Reșița. Am încercat să deslușim ce ne transmit clădirile și instalațiile de patrimoniu despre stilul de viață al străbunilor noștrii și să ne imaginăm curtea școlii Pittner ca un loc atractiv pentru copiii și tinerii de azi.
Le muțumim celor doi Andrei și vă încurăjăm să le vizitați muzeele și să le urmăriți activitățile locale. Mulțumim elevilor și profesorilor pentru participare și vă așteptăm la ateliere viitoare! Nu în ultimul rând, mulțumim Primăriei Reșița care a făcut posibilă desfășurarea acestor ateliere prin sprijinul oferit!