În toamna lui 2019, timp de o lună, Casa Costa-Foru și-a redeschis porțile tuturor celor pasionați de istoria Bucureștiului în cadrul evenimentului „Construind Comunitatea • Orașul Alternativ”, găzduind o serie de expoziții, ateliere și platforme de discuție despre istorii urbane alternative și memoria Bucureștiului. În cadrul evenimentului, pe 12 octombrie 2019, Asociația De-a Arhitectura, în parteneriat cu Grupul de inițiativă Casa Costa-Foru și Cartierul Uranus, a organizat atelierul „Dealul dispărut”, la invitația arhitectului și fotografului Ioana Marinescu, coordonatorul echipei de studenți care a realizat macheta Dealului Arsenalului.
Pornind de la machetă, atelierul a îndemnat copiii cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani să exploreze dealurile ascunse și/sau dispărute ale Bucureștiului. Căutarea a început direct în casa faimoasă, prin identificarea indiciilor necesare reconstituirii transformărilor prin care a trecut aceasta datorită schimbării reliefului și a continuat cu reconstruirea volumelor unor case dispărute din bătrânul cartier, pentru completarea machetei Dealului Arsenalului.
Atelierul s-a desfășurat sub coordonarea arh. Aurelia Axente-Stan, coordonator local București-Sud, și a arh. Mina Sava, președinte De-a Arhitectura, care ne povestesc în cele ce urmează cum au decurs cele două ore de explorare a „dealurilor dispărute”.
Fațada veche a Casei Costa-Foru
Într-o dimineață însorită de sâmbătă, nerăbdători să pășim dincolo de fațada casei Costa-Foru, am lăsat în urmă zgomotul orașului și ne-am transpus în atmosfera specifică interioarelor Bucureștiului de altădată, curioși să aflăm povestea, secretele și transformările prin care a trecut clădirea, ca urmare a sistematizării din anii ’30 a Dealului Mitropoliei, când a fost lărgită strada, iar dealul „corectat” (i-au fost modificate pantele). Ideea atelierului a pornit de la această informație, care era secretul casei. Secretul urma să fie descoperit în urma identificării indiciilor și analizării lor, în cadrul unei explorări atente.
Așa că ne-am grăbit să începem căutarea din vestibul, încercând inițial să măsurăm înălțimea ușii în raport cu dimensiunea umană. Copiii au stabilit că înălțimea ușii actuale de acces în casă este cât „un om și jumătate” sau cât un om cu mâna ridicată. Am continuat traseul către demisol, unde se afla fosta sufragerie. Măsurând ușa, am aflat că înălțimea sa e de două ori înălțimea unui om. Apoi, am fost curioși să descoperim din ce materiale e realizată pardoseala, ce „desen” are, ce culori, ce textură. Și nu ne-am sfiit să trasăm cu degetul conturul plăcilor ceramice ale pardoselii, care seamănă cu un fagure, dar sunt decorate diferit, unele cu „flori cu șase petale”, altele cu trei „romburi”, de culori diferite, care, împreună, creează iluzia unui cub.
Folosind simțul tactil, copiii au cercetat și pereții demisolului, încercând să-i descrie tactil și grafic, au pus fișa de desen deasupra și au hașurat cu creionul, rezultând textura peretelui. Apoi au trecut la sobe, relevând „desenul” în relief al cahlelor cu ajutorul foliei de aluminiu, activitate care i-a amuzat foarte mult și pe care au repetat-o ori de câte ori vedeau ceva care le stârnea interesul. Ne-am ridicat privirile către plafoane și am observat grinzile închise la culoare care, în ansamblu, semănau în viziunea copiilor cu o „scară”.
Ne-a atras atenția și balustrada scării, între ale cărei decorații din fier forjat păreau să se ascundă câteva litere, care se repetau. Așa am descoperit monograma Mariei Costa-Foru. Am cercetat împreună, în același fel, și etajul. Copiii au comparat cele două desene și și-au dat seama că spațiile demisolului și ale etajului sunt foarte diferite ca și decorație și atmosferă, trăgând concluzia că bunicul a făcut etajul și nepotul demisolul – parter, deci erau realizate în perioade de timp diferite.
Căutând câteva indicii suplimentare, am ajuns în zona holului și a fostei uși de acces (de la etaj) și am încercat să vedem dacă au ceva special. Ușa, pe lângă faptul că are o înălțime foarte mare, are o fantă specială, deasupra căreia scrie „Scrisore”. Ne-am întrebat, atunci: „Oare cum puteau poștașii să pună scrisorile la etaj? Cum ajungeau?” Răspunsurile copiilor au venit imediat: „Le trimiteau cu porumbeii.” sau „Aveau picioare foarte lungi și ajungeau până la etaj”. Ne-am amuzat încercând să punem scrisori în cutia poștală descoperită și verificând dacă ajung în hol. Zăbovind în zona holului și așezați în dreptul ușii, am observat pe pardoseală cuvântul „Salve”.
Pe perete era o fotografie a casei. Cei mici au recunoscut-o, și-au dat seama că era o fotografie veche, datorită mașinii parcate în fața casei. Au estimat vechimea fotografiei și apoi au observat că ferestrele de la demisol nu existau, și nici ușa actuală de acces, intrarea făcându-se pe la etaj. Așa se explică faptul că ușa avea fantă pentru scrisori, iar pardoseala holului de la etaj avea inscripționat salutul. Misterul fusese rezolvat: dealul a fost tăiat, îndreptat, iar casa a trebuit să se adapteze noilor condiții de relief, altfel nu ar fi putut să fie folosită.
Întrebare: „Câte dealuri știți în București?”. „Nici unul”, au răspuns inițial, dar când s-au gândit mai bine pe unde te poți da cu sania, au identificat dealul de la Parcul Carol (Dealul Filaretului). De fapt, Bucureștiul are mai multe dealuri ascunse, după sau sub clădiri: Dealul Radu Vodă – aproape insesizabil, pitit după blocuri, unde se află biserica Bucur Ciobanul, cea mai veche din oraș, mănăstirea Radu Vodă, cu o partea a Seminarului Teologic, Dealul Mitropoliei, spre sud Dealul Filaretului, actualul parc Carol și, parțial, parcul Tineretului, spre vest Dealul Spirii sau al Arsenalului, unde se află Casa Poporului (Palatul Parlamentului), locul cel mai traumatizat, și Dealul Cotrocenilor, marcat de Academia Militară.
Așadar, în a doua parte a atelierului, copiii au explorat macheta în lucru a Dealului Arsenalului, expusă în casa Costa-Foru ca parte a evenimentului „Construind comunitatea • Orașul alternativ”, alături de obiecte recuperate din zona fostului cartier Uranus-Izvor și de imagini cu casele dispărute.
Au descoperit formele de relief, au identificat Dealul Arsenalului și Dealul Mitropoliei, care se aflau destul de aproape unul de celălalt, străzile înguste, în pantă, ale fostului cartier Uranus, traseul sinuos al Dâmboviței, cu podurile care o traversau. Au descoperit stadionul ANEF și și-au imaginat cum ar fi putut privi de pe deal, gratuit, meciurile de fotbal care se desfășurau acolo (pe stadion). Au aflat că pe locul acestui cartier a fost construită Casa Poporului (Palatul Parlamentului), dealul fiind transformat, o parte a acestuia dispărând.
Apoi, au contribuit la realizarea unei părți mici a machetei, construind din fâșii de carton, de lățimi diferite, desfășuratele fațadelor caselor din fostul cartier Uranus, pe care le-au asamblat și le-au amplasat pe machetă, ținând cont de orientarea fiecăreia în raport cu străzile cartierului. Activitatea aceasta, de reconstruire, le-a plăcut foarte mult, despărțindu-ne cu greu.
Am plecat toți acasă, luând cu noi acest puzzle de amintiri din vechiul București, dorindu-ne să revedem și să retrăim poveștile Casei Costa-Foru, de la poalele Dealului Mitropoliei, și anul viitor.
Mulțumim Grupului de inițiativă Casa Costa-Foru, Cartierul Uranus, Cartierul Evreiesc, arh. Ioana Marinescu, precum și celor mici, interesați de istoria unui cartier dispărut.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Aurelia Axente-Stan, arh. Mina Sava
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Aurelia Axente-Stan, arh. Costin Gheorghe, arh. Mina Sava