Atelier De-a detectivii urbani la MNAR

Text: arh. Viorica Popescu
Editor: arh. Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: muzeograf Georgiana Iacob și arh. Viorica Popescu
Timp de citire: 5 minute


Pe 2 iulie 2021, am sărbătorit începutul vacanței de vară jucându-ne de-a detectivii urbani în cadrul celor două ateliere organizate în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), ateliere dedicate copiilor de 6-9 ani și respectiv 9-12 ani. Sub îndrumarea arh. Viorica Popescu, cu participarea muzeografului Georgiana Iacob şi cu ajutorul voluntarilor De-a Arhitectura (prof. Diana Blînda, arh. Bucura Constantinide, Daniela Lazăr) și MNAR, cei mici au descoperit bogățiile artistice și arhitecturale ale fostului Palat Regal și au explorat împrejurimile acestuia. Cu ajutorul „ochelarilor de detectiv” au identificat diferite funcţiuni ale clădirilor, au găsit reperele zonei, au învățat să se orienteze pe hartă şi pe stradă, observându-i specificul și înțelegându-i istoria. Despre toată această incursiune la granița dintre trecut și prezent, ne-a povestit pe larg, în cele ce urmează, Viorica.

În cele trei ore alocate fiecărui atelier ne-am bucurat de o joacă, credem noi, benefică tuturor. Copiii au din ce în ce mai rar posibilitatea să cunoască îndeaproape orașul în care trăiesc și, cu atât mai puțin, ocazia să îl descopere pe cont propriu. Interacțiunea lor cu orașul se desfășoară de cele mai multe ori din autoturism, fapt care nu le oferă ocazia să observe în detaliu arhitectura mediului construit, să înțeleagă diversitatea funcțiunilor orașului, să-și dezvolte în mod natural abilități de orientare în oraș și să-și pună întrebări în legătură cu toate acestea. Acest fapt îngreunează dezvoltarea unei legături afective cu orașul în care locuiesc, lucru care, atunci când vor crește, poate duce la lipsa de implicare în rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea.

Am pornit, deci, în această activitate cu gândul de a ne apropria această parte centrală a orașului din proximitatea Muzeului Național de Artă al României. Copiii au primit câte o hartă a zonei pe care urma să o descoperim și au avut ca misiune să marcheze traseul pe care îl parcurgem. Au primit, de asemenea, un chestionar cu un rebus pe care să-l rezolve cu ajutorul indiciilor pentru a descoperi la sfârșitul traseului cuvântul cheie. Și, pentru că și nouă și copiilor ne plac provocările, unele dintre indicii au fost ascunse în punctele de popas de pe traseu și au putut fi obținute numai cu mare atenție sau cu ajutorul parolei magice: „Suntem detectivi urbani și am descoperit că aveți un indiciu pentru noi!”.

Am început joaca noastră în curtea de onoare a fostului Palat Regal (astăzi MNAR) și am profitat de ocazie ca să prezentăm câteva informații despre acesta. Echipați fiind cu ochelari de detectiv, ne-am uitat mai întâi la arhitectura exterioară a clădirii muzeului. Aceasta nu a arătat întotdeauna în acest fel, ci a fost modificată și extinsă de mai multe ori din 1866, de pe vremea când Carol I a fost instalat în palatul domnesc care se afla pe acest loc, și până în prezent.

Copiii au aflat că imaginea actuală a Palatului Regal se datorează în cea mai mare parte arhitectului Nicolae Nenciulescu pe care regele Carol al II-lea l-a însărcinat cu reconstrucția lui după ce partea centrală a fost distrusă într-un incendiu în decembrie 1926. Arhitectul a proiectat clădirea în stil neoclasic (inspirat din Antichitate), cu elemente eclectice (din diferite stiluri arhitecturale) și influențe Art Deco. Nu doar coloanele corintice ne duc cu gândul la Grecia și Roma Antică, ci și modul de alcătuire al planului și al fațadei. Ele prezintă o proprietate foarte prețuită în arhitectura neoclasică care face ca, față de un ax vertical central, părțile din stânga și din dreapta să fie în oglindă. Copiii și-au dat seama foarte repede că este vorba despre simetrie.

Apoi, indiciile i-au condus către bogățiile artistice aflate în curtea muzeului, statuile. Au numărat persoajele reprezentate de acestea și au descoperit singura statuie din curte al cărui autor nu e român, cea a marelui scuptor englez Henry Moore. Și, pentru că s-au descurcat atât de bine, copiii au primit ca bonus un tur al spațiilor istorice ale Palatului Regal. Georgiana Iacob, muzeograf al MNAR, a parcurs împreună cu ei traseul invitaților de la inaugurarea din 1935 a Palatului, refăcut după incendiu, și le-a arătat cele mai spectaculoase spații: monumentala Scară a Voievozilor construită din marmură de Carrara, singura parte care s-a păstrat din vechea clădire, cea care a ars, Sala Tronului, un spațiu impresionant în care este expus, în absida special concepută, tronul din lemn folosit de toți regii României și Sufrageria Regală aflată la parterul Palatului.

După această mică incursiune în perioada în care România era încă regat, ghidați de indicii, de hartă și de mult entuziasm, copiii au extins aria de căutare în afara curții muzeului și, timp de două ore, au cunoscut mai bine această parte centrală a orașului. Am vorbit cu cei mici despre cum ne orientăm cu ajutorul punctelor cardinale, cu ajutorul hărții și cu ajutorul reperelor, despre funcțiunea clădirilor, despre monumente istorice, despre felul în care arată clădirile și cum acest lucru este intim legat de istoria lor.

Respectând toate cerințele de siguranță la deplasarea prin oraș, am poposit mai întâi în fața hotelului Athenee Palace, unde am încercat să ne dăm seama ce funcțiune are clădirea. Și pentru că din felul cum arată fațada nu am putut spune cu certitudine, ne-am lămurit citind informațiile de pe plăcuța care ne atenționa că imobilul este monument istoric.

La doar câțiva pași depărtare, la Ateneul Român, dar și la Palatul Fundației Regale Carol I, astăzi Biblioteca Centrală Universitară, am descoperit din nou elementele și principiile arhitecturii neoclasice: ritmul creat de coloane și ferestre, frontonul care marchează partea centrală, simetria fațadei. Am discutat și despre statuia monumentală care îl înfățișează pe Carol I pe cal și copiii au învățat un cuvânt nou care li s-a părut cu adevărat special: ecvestru.

Am discutat și despre cum nevoile oamenilor se schimbă și clădirile sunt transformate odată cu ele și am avut ocazia să observăm la fosta casă Păucescu (fostul sediu al Uniunii Arhitecților din România) și la Hotelul Novotel cum vechiul și noul pot coexista.

Un popas foarte plăcut copiilor a fost în Piața Revoluției, în fața clădirii cu parter înalt și impunător și trei etaje identice proiectată de arhitectul Richard Bordenache. El pare să fi fost inspirat de fântâna Trevi din Roma atunci când a amenajat în fața clădirii, la parter, un bazin cu apă, cu fântâni arteziene. O adevărată bucurie pentru o zi călduroasă de vară.

Am avut ocazia ca în cadrul traseului nostru să observăm și să discutăm despre activitățile care se desfășoară de-a lungul acestei părți a Căii Victoriei, mărginită de clădiri publice, ce se adresează atât populației Bucureștiului în întregimea ei, cât și turiștilor (muzeu, sală de concerte, bibliotecă, hoteluri) și să le comparăm cu cele de pe strada Ion Câmpineanu orientate spre satisfacerea nevoilor celor care locuiesc în zonă (magazine mici, cu produse de uz curent, poștă, florărie sau policlinică).

Atât cei mai mici (6-9 ani), cât și cei mai mari (9-12 ani) ne-au surprins cu mult spirit de observație și răspunsuri prompte. Pe traseu am avut complici de nădejde care nu s-au lăsat înduplecați să furnizeze indiciile fără parola secretă.

Ne-am bucurat de copiii entuziaști și, în ciuda traseului ambițios, de veselia de pe fețele lor la sfârșitul călătoriei: „A fost ca în excursie!” au spus ei.

Mulțumim în mod special Dianei Blînda, Danielei Lazăr, Bucurei Constantinide și voluntarilor MNAR care s-au ocupat de siguranța copiilor pe toată durata traseului prin oraș.