Arhitectura înseamnă și istorie: „De-a arhitectura în orașul meu” la Montessori School of Bucharest

V-am povestit în anul școlar trecut, aici, despre copiii de la Montessori School of Bucharest (MSB) care au urmat programul educațional „De-a arhitectura în orașul meu”. Ne bucurăm să reluăm colaborarea și în acest an școlar și să vă aducem știri despre cum decurge aceasta.  

Arh. int. Alina Andrei ne transmite la final de decembrie cum a debutat cursul De-a arhitectura și ce au făcut copiii alături de ea în primele 3 luni ale acestuia.

Continuăm cu entuziasm programul „De-a arhitectura în orașul meu” la Montessori School of Bucharest (MSB). Din acest an cursul se desfășoară și în limba engleză, o provocare și o plăcere pentru mine!

Anul acesta am  pornit în studiul LOCULUI. Ce subiect ofertant! Am ieșit în explorarea cartierului, am analizat imagini din care reieșea influența pe care o au relieful și clima (așa și-au rememorat copiii locurile vizitate în vacanțe), am discutat despre importanța memoriei locului și monumete istorice. Și cum realizarea de machete este partea lor preferată, au construit propriul sit și au reprezentat relieful prin curbele de nivel.

Așadar, expediția în jurul școlii ne-a purtat în cartierul Vatra Luminoasă, într-o zonă liniștită din proximitatea Parcului și Arenei Naționale. Ne-am luat hărțile pe care marcaseră deja zonele de interes (școala, parcul, stadionul) și am pornit voioși la drum. Am avut noroc de o vreme minunată cu soare, vânt ce adia ușor, într-adevăr un septembrie blând. Străzile liniștite, fațadele caselor înșiruite cu întreaga lor paletă coloristică, garajele construite în diverse forme, panourile decorative originale finisate cu cărămidă aparentă, ne provocau la discuții. De ce au modificat aici? De ce fiecare casă are altă culoare? Un mic popas la intersecția străzilor Dr. Ottoi Călin cu strada Dumitru Theodor Neculuță i-a oferit lui Alexandru ocazia să schițeze rapid clădirea care i-a atras atenția, degradată și neîngrijită, construită în anii ‘40. Oare mai locuiește cineva aici? Dar zarva din parcul Ottoi Călin ne-a adus în prezent. Este un loc bine cunoscut copiilor deoarece îi găzduiește zilnic. Însă noi căutam să vorbim cu vechi locuitori ai zonei, care să fi văzut trasformările prin care a trecut cartierul. Și nu am găsit pe nimeni la acea oră… Noroc cu Eva, căreia i-au sclipit ochii și ne-a spus că trebuie să mergem nepărat la casa ei, este veche! Ne-a convis și am fugit mâncând pământul printre casele interbelice. La orele De-a arhitectura timpul parcă zboară… Am ajuns la casa construită în anii ‘37-40 unde câinele prietenos al familiei ne-a întâmpinat alături de mama Evei. Aceasta ne-a povestit despre zonă, că este foarte liniștită (Parcul Național este la doi pași), mai puțin când au loc evenimente la Arena Natională. Am aflat despre vechiul zid de cărămidă care le străbate curtea și căruia nu i se pot aduce modificări. Fiind o zonă cu trafic redus locuitorii se deplasează mult cu bicicleta. În întreaga zonă majoritatea clădirilor au fost păstrate, cel mult îmbunătățite, dar fără modificări majore.

Întoarcerea în pas vioi înapoi la școală ne-a adus pe strada Maior Coravu, singura stradă care și-a păstrat numele până astăzi, altfel comuniștii au schimbat numele străzilor în anii ‘48. Am trecut pe lângă blocurile cu parter și două etaje care păstrează din modernismul zonei, cele pe care copiii le văd zilnic în drum spre școală. Memoria acestor locuri ne-a purtat prin istorie de la Regele Carol al II-lea până la comuniști. Primele case au fost începute în 1933, locuințe cuplate, cu grădină, și destinate funcționarilor publici. După anul 1939 se face trecerea la locuințe înșiruite, cum am văzut noi pe strada Rușchița, ca să ajungem după anii ‘48 la soluția BLOCURILOR. S-a renunțat la a mai construi locuințe-tip individuale în favoarea unui număr cât mai mare de apartamente. Apartamentele din aceste blocuri erau destinate muncitorilor de la Întreprinderea 23 August.

În lecția ce a urmat am analizat descoperirile din expediție. Am avut norocul să studiem cartea, bine documentată, „Locuințe pentru muncitori și funcționari” (parcelarea Vatra Luminoasă) a istoricului Răzvan Voinea și a arh. Irina Calotă. Copiii au privit cu uimire fotografii de epocă ale zonei vizitate, parcul Ottoi Călin era de nerecunoscut… Am studiat planșe cu parcelarea Vetrei Luminoase, planuri, fațade. Cei mici au remarcat hublourile specifice arhitecturii moderne bucureștene, gruparea în bandă a ferestrelor pe orizontală, șarpantele acoperite cu olane. Pe scurt, i-au impresionat toate imaginile alb-negru, felul în care arătau oamenii din poze, mașinile de epocă, vegentația tânară. Așa au ințeles trasformările orașului, ale cartierului, ale locurilor pe care le văd zilnic. Dacă nu ar exista mărturii ale trecutului, nu am putea ști cine suntem noi astăzi. Arhitectura înseamnă și istorie!

Pentru că învațarea o facem prin proiecte, elevii au făcut un exercițiu de imaginație și au trasformat, desenând în viziunea lor, o parte din fațadele observate. Maria a propus pentru blocurile de pe strada Maior Coravu panouri colorate, tăiate asimetric și care creau o iluzie optică de mișcare. Edi a adus mai multă căramidă aparentă și a evidențiat solbancurile ferestrelor în cazul caselor înșiruite de pe strada Rușchița. Însă cei mai mulți copii au adus accente de culoare în fațadele lor.

Tot în paginile acestei cărți minunate au găsit răspunsul la întrebarea: „Care credeți că era cadrul natural inițial peste care s-a așezat zona vizitată?” Într-o imagine aeriană a capitalei, din anul 1927, am găsit plantația de duzi ce acoperea această zonă. Uimire și entuziasm pe chipurile copiilor!

Pentru că am discutat despre cadrul natural-geografic și climatic și influențele sale, am călătorit virtual prin lumea întreagă, căutand specificul locurilor. Din Norvegia, trecând prin toată Europa, până în Arabia Saudită, elevii au văzut cum așezările umane sunt influențate de cadrul natural, geografic și climatic. Fiecare lecție începe cu o prezentare în imagini, moment în care provocăm elevii să comenteze. Desigur, în discuții au contat și experiențele personale din locurile vizitate deja de ei cu familia. Mereu ne punem întrebări legate de tema lecției: cum sunt realizate clădirile în funcție de relief, climă? Ce elemente diferențiază orașele din imaginile prezentate?

Și pentru că mereu își doresc să aplice ce învață, cei mici și-au construit un LOC al lor. Scopul acestei lecții a fost înțelegerea noțiunii de sit în arhitectură. Au avut la dispoziție un colț din natură: Liam și-a ales o locuință izolată de cursul unei ape, David și-a amplasat casa pe un teren plat, la baza unui deal împădurit.

În prezent copiii lucrează la o machetă comună în care trebuie să surprindă specificul unui loc. Își exersează de zor abilitățile de negociere… au reușit și cu mine, m-au convins să alocăm o lecție suplimentară pentru terminarea machetei! Apoi vom merge mai departe cu studiul nostru către capitolul ORAȘ.