Voluntarii De-a arhitectura: Constanța-Brăila

Cursul De-a Arhitectura este în Constanța la al doilea an de implementare. Primul an, 2014-2015, a adunat 7 clase „De-a arhitectura în orașul meu”, iar în paralel, colega noastră arh. Ana-Maria Olteanu s-a ocupat de o clasă de grădiniță pentru pilotarea programului „De-a arhitectura MINI”.

Arhitecta Irina Filip care predă împreună cu doamna învățătoare Marieta Epifan la Școală Gimnazială Nr. 17 din Constanța ne povestește cum a ajuns să fie voluntar De-a Arhitectura.

 width=

Am intrat în programul «De-a arhitectura în orașul meu»  cu mult entuziasm, fiind o dorință, o pasiune mai veche de a lucra cu copiii, izvorâtă și din faptul că atât părinții, cât și fratele meu sunt profesori. Cu toții avem preocupări și în alte domenii, dar profesia de dascăl rămâne un nobil apostolat pe care îl desfășurăm cu dăruire și devotament. Această pasiune a devenit de altfel o profesie de anul trecut, când, în urma unui concurs național, am devenit profesor de arhitectură la Colegiul Național de Arte «Regina Maria» din Constanța. Sunt absolventă a acestui colegiu, fiind acum colegă cu mulți dintre foștii mei dascăli. De asemenea, peste 30 dintre actualii profesori sunt, ca și mine, absolvenți ai acestui prestigios colegiu constănțean. Mulți dintre noi suntem voluntari ai diferitelor asociații culturale, civice, umanitare, încercând să dăm, astfel, un suflu nou vieții social-culturale dobrogene.

Dar primii pași către voluntariat i-am făcut încă de la vârstă preșcolară, când tatăl meu a inițiat o «grădiniță» la parterul blocului în care locuiam atunci, în București, iar eu eram «asistenta» lui în desfășurarea activității, punând la dispoziția copiilor toate jucăriile de care dispuneam la acea vreme. Era o grădiniță pentru copiii din blocul nostru, un bloc înalt, cu 9 etaje, unde făceau voluntariat, sub îndrumarea tatălui meu, părinții și frații mai mari ai celor înscriși la grădiniță blocului, care, prin rotație, se implicau în desfășurarea diferitelor activități educative. Una dintre activitățile mele preferate de atunci  era cea denumită «ne jucăm și construim», când realizam din LEGO, cuburi și alte materiale de care dispuneam, tot felul de construcții, realizând astfel, cu mânuțele noastre puțin stângace, case, blocuri și palate, amenajam parcuri și locuri de joacă pentru cartierul nostru. Ulterior, pe măsură ce anii au trecut și am căpătat un plus de experiență, aici contribuind și 6 ani de experiență din diferite activități la care am participat la Palatul Copiilor, îi îndrumam pe cei mai mici decât mine, visându-mă, încă de atunci, profesoară ca și părinții mei. Astfel că, atunci când mi s-a propus să devin arhitect voluntar în programul «De-a arhitectura în orașul meu», am retrăit o clipă visul copilăriei mele de a fi «profesor pentru construcții» la cei mici.  

 width=

În calitate de arhitect voluntar lucrez cu clasa a IV-a din cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 17 «Ion Minulescu» Constanța, alături de doamna profesor învățământ primar Marieta Epifan, cu care am pus bazele unei colaborări foarte bune, dumneaei susținându-mă în tot ceea ce am propus la nivel de activități în acest an școlar. Facem o echipă excelentă, sprijinindu-ne reciproc, mai ales pentru că acest curs opțional este complex și rolul profesorului clasei este esențial alături de arhitectul voluntar în transmiterea informațiilor într-un mod adecvat vârstei copiilor. Doamna profesor are multă creativitate, este receptivă la nou și are o clasă cu copii minunați, cu o imaginație bogată, ce se bucură la fiecare activitate practică pe care o desfășurăm, mulți dintre ei având înclinație pentru desen.

Sunt mirată și încântată, totodată, de cât de repede reușesc să acumuleze informații… unele deloc ușoare! Copiii preferă modul interactiv de învățare și schițează un zâmbet larg, atât de frumos conturat la vârsta lor, când avem de desfășurat activități practice, cum ar fi să desenăm, colorăm, decupăm, lipim, asamblăm, măsurăm și să construim machete… ceea ce îmi transmite o energie extraordinară!

Printre activitățile pe care le-am desfășurat de-a lungul acestui an școlar, precizez activitatea premergătoare celei de a construi macheta unei locuințe minimale din fișa de lucru A2.1. Am considerat această activitate un exercițiu individual de dispunere a casei, a vegetației (discutând aici și despre importantă spațiilor verzi) și a unor elemente pe care fiecare să le prevadă în interiorul propriei curți, elemente ce au fost la alegerea copiilor. Scopul acestui exercițiu a fost acela de a analiză poziția (și a justifica prezența) acestor elemente, unele în raport cu altele, pentru o bună desfășurare a activităților la nivel de curte. Am avut în vedere întreaga suprafața a foii ca fiind terenul nostru, pe care am amplasat amprenta casei ce urma să o realizăm, scopul final fiind acela de a construi un cartier cu aceste machete de locuințe.

Ulterior, am realizat macheta a două mici cartiere, în care am prevăzut locuințe individuale, două parcuri (unul în fiecare cartier), stradă pentru circulație auto și trotuar pentru circulație pietonală. Într-unul dintre cartiere am realizat o stradă auto cu o bandă pe sens, iar în celălalt am prevăzut o stradă auto cu două benzi pe sens. Am analizat variante de dispunere a casei pe teren, atât în raport cu alte elemente pe care elevii au decis să le dispună pe teren, cât și poziția casei în raport cu limitele de proprietate. Am discutat și despre necesitatea împrejmuirii terenului, importanța spațiilor verzi, realizându-se totodată și elemente ce au fost la alegerea copiilor, precum loc de joacă, piscină, loc de parcare/garaj, teren de sport, foișor etc.

 width=

 width=

Tot  la nivel de activități ce s-au încheiat prin realizarea unei machete, față de macheta anterioară, în care am prevăzut doar locuințe individuale și două parcuri, în macheta din imaginea de mai sus am inclus mai multe funcțiuni, ce au fost «separate» prin intermediul unei circulații auto.  Astfel, avem pe o parte a străzii locuințele colective, ce sunt protejate prin intermediul unei bariere formate dintr-o zonă de parcuri de agitația din centrul orașului, respectiv de circulația auto, care produce noxe și poluare fonică. Cealaltă parte a străzii cuprinde o gamă largă de servicii și funcțiuni necesare («ne-ce-să-re», afirmă copiii hotărâți) vieții la oraș, printre care se număra: spital de adulți, spital de copii, biserică, poliție, școală, mai multe terenuri și săli de sport, muzeu, hotel, scenă pentru spectacole în aer liber, magazine, cinema 3D (cum ar fi putut să lipsească așa ceva?!), piață de fructe și legume și bineînțeles… câteva parcuri, din nou! 

 width=

În imaginea de mai jos avem expoziția parcurilor și… sarcina fiecărui elev în parte, în materie de funcțiuni necesare vieții la oraș. Ne-au mai venit idei pe parcurs, dar am uitat să le mai scriem și la tablă!

 width=

De-a lungul activităților desfășurate în timpul anului școlar copiii au fost fermecați, aș putea spune, de informațiile pe care le prezentăm pe baza materialelor puse la dispoziție de către asociație și nu numai, toate sub formă unor prezentări PowerPoint. Fiind atrași de varietatea acestor imagini, impactul pe care îl au aceste prezentări este cu totul deosebit, întrucât copiii pun întrebări, se nasc discuții interesante în urmă cărora ei acumulează noi informații, putând face astfel comparații și formulă concluzii. 

De asemenea, copiii sunt foa(aaaaaaa)rte încântați de expedițiile exploratorii în oraș, iar următoarea ieșire pe care o planificăm este în zona peninsulară. Punând la punct detaliile ieșirii noastre, au fost foarte încântați când le-am dat vestea, obținută din surse oficiale, că din luna septembrie a.c. Cazinoul va intra într-un amplu proces de reabilitare. Am discutat care sunt, după părerea lor, lucrările ce urmează a fi realizate. Mare mi-a fost mirarea când mi-au enumerat principalele lucrări pentru reabilitare:  

  • înlocuirea învelitorii acoperișului;
  • repararea pereților exteriori și interiori respectând decorațiunile existențe și stilul arhitectural;
  • înlocuirea tâmplăriei sau, altfel spus, că să ne amuzăm puțin, «înlocuirea ușilor și a geamurilor stricate».

În general, realizez un dialog foarte bun cu copiii, înțelegând nevoia lor de a interacționa cât mai mult cu adulții pe probleme reale, care le stârnesc curiozitatea, interesul și necesitatea de a înțelege unele concepte despre mediul construit, care treptat le structurează valorile pentru viitor și le modelează personalitatea. Energia și spiritul copiilor mă stimulează, mă ajută să mă dezvolt și mă determină să găsesc noi și noi metode de lucru care să-i atragă și să-i ajute să înțeleagă mai bine noțiunile, uneori complexe, despre mediul construit. Lucrul cu copiii nu este simplu, dar te încărca pozitiv, îți creează o stare de bine care se lasă cu un zâmbet larg atunci când constați că muncă ta dă roade, copiii înțelegând unele elemente de bază din domeniul arhitecturii. 

 width=

Acum lucrăm la realizarea machetei finale pe care elevii noștri o vor prezenta la expoziția de sfârșit de an școlar. Cu siguranță că acest proiect îi va ajută să înțeleagă mai bine, să perceapă altfel viață în cadrul orașului (probabil într-o pondere mai mică acum, dar cu siguranță, într-o pondere mult mai mare când vor fi adulți) și să acționeze pentru ca orașul lor să fie mai curat, mai frumos și cu un mediu mai sănătos. 

Dar până la rezultatele de perspectivă este foarte important faptul că acești copii implicați în programul «De-a arhitectura în orașul meu» sunt foarte încântați de derularea acestei activități, sunt activi atât în cadrul orelor cât și în afara școlii, povestind prietenilor, familiei, despre interesul și grijă pe care trebuie să le acordăm spațiului public, problemelor comunității, conturând opinii în rândul adulților, cei care pot, într-un mod sau altul, să influențeze dezvoltarea orașului. Sau, dacă nu o vor face acești adulți, copiii de astăzi, adulții de mâine, o vor face cu siguranță!

Altfel spus, se consolidează, încet dar sigur, o educație urbană, ajutându-i pe copii să pornească în viață cu informații utile și temeinice pentru a-și construi un viitor durabil.

«De-a arhitectură în orașul meu» este o experiență interesantă, este un proiect de suflet  pentru mine și bucuria de a lucra cu copiii încă de la o vârstă fragedă mă face să-mi doresc să continui cu același entuziam și dăruire astfel de activități. De altfel m-am înscris pentru susținerea altui curs opțional la o nouă clasă a IV-a și îmi doresc să țin astfel de cursuri și la ciclul gimnazial, sub diferite forme, precum opțional, afterschool și activități în săptămâna «Scoala altfel», putând astfel contribui la formarea unei generații cu un pronunțat spirit civic, care să dea dovadă de responsabilitate față de mediul natural și cel construit.” 

 width=

Clase din județul Constanța care urmează cursul „De-a arhitectura în orașul meu”:

  • Liceul de Arte „H. Darclee”, Brăila: prof. înv. primar Simona Seicu și arh. Ion Marian
  • Liceul de Arte „H. Darclee”, Brăila: prof. înv. primar Loredana Istrate și arh. Marian Pascu
  • Școală Gimnaziala Nr. 1, Eforie-Nord: prof. înv. primar Alina Mariana Marinescu
  • Școală Gimnaziala Nr. 8, Constanța: prof. înv. primar Violeta Oprișan și arh. Luiza Tănase
  • Școală Gimnaziala Nr. 17 „Ion Minulescu”, Constanța:  prof. înv. primar Marieta Epifan și arh. Irina Filip
  • Școală Gimnaziala Nr. 17 „Ion Minulescu”, Constanța:  prof. înv. primar Alina Durea și arh. Elena Blidea

1