„De-a arhitectura în școala mea” 2018-2019 la Colegiul Tehnic „Ana Aslan” din Cluj-Napoca

Așa cum v-am obișnuit, vă aducem vești despre implementarea ideilor câștigătoare în cadrul sesiunii de finanţare a proiectelor „De-a arhitectura în şcoala mea” 2018-2019. De data aceasta ne oprim la Colegiul Tehnic „Ana Aslan” din Cluj-Napoca care a obținut locul II, în urma jurizării, pentru proiectul „Wellness”. Elevii clasei a X-a B, sub îndrumarea arh. Marina Melenti și a cadrului didactic Andreea Suciu, au lucrat timp de un an de zile la realizarea unui spațiu outdoor în curtea școlii, destinat relaxării și socializării. […]

Raport de activitate 2018: șase ani de educație pentru mediu construit

Am publicat Raportul de activitate pe 2018, din care vă povestim mai departe, pe scurt, despre un an intens, dar plin de satisfacții. Înainte de orice, vrem să mulțumim pe această cale tuturor celor care ne-au fost alături şi care ne-au sprijinit, care au crezut şi cred în educația de mediu construit, celor care s-au[…]

„De-a arhitectura în școala mea” 2018-2019 la Școala Gimnazială Orizont din București

Programul educaţional „De-a arhitectura în şcoala mea” a fost lansat de Asociaţia De-a Arhitectura ca pilot în Timişoara în 2015. Sub ghidajul arhitectului îndrumător şi al cadrului didactic de la clasă, elevii au oportunitatea de a își reimagina spațiul școlii și de a îl îmbunătăți în urma unui proces de investigare, documentare și analizare a nevoilor existente. Soluția gândită de ei poate prinde contur cu sprijinul finanțării oferite de Asociația De-a Arhitectura și de partenerii acesteia. […]

Implementare proiecte în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea”

Pe vremea mea școala era un spațiu anost, fără prea mare personalitate. Pereții claselor erau înțesați cu hărți, icoane și figuri ale poeților sau domnitorilor români. Băncile erau rigide si scrijelite cu tot soiul de mesaje lăsate moștenire de la o generație la alta. Holurile goale și reci, cu câteva flori pe la colțuri, se însuflețeau doar când suna clopoțelul și copiii le luau cu asalt, jucând leapșa sau doar consumându-și energia acumulată în cadrul orei ce abia se terminase. Curtea școlii, pavată cu ciment, cu patru porți mari pe terenul de sport (pentru fotbal și pentru handbal), era lipsită de copaci, bănci sau vreun spațiu amenajat pentru socializare. Așa că, de multe ori, rămâneam în bancă sau priveam de la fereastră în strada înverzită. […]