Studiu 2015: „Şcoala mea de vis!” în ochii elevilor din ciclul primar, gimnazial și liceal

Vă invităm să citiţi un studiu derulat pe parcursul anului 2015, „Școala mea de vis”, în care elevi de primară, gimnaziu și liceu au desenat și au scris pe cărți poștale cum își doresc să arate școala lor de vis.

Colega noastră, arh. drd. Brîndușa Havași, coordonator De-a Arhitectura Vest, asistent de cercetare la Universitatea Politehnica din Timişoara şi îndrumătorul proiectului pilot „De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!” de la Liceul de Arte Plastice din Timişoara din 2015-2016, a studiat cartolinele elevilor şi a aflat ce își doresc aceştia de la școala lor de vis.

01 Conferințele pentru copii „De-a arhitectura povestită”, 2015, Bastionul Theresia din Timișoara, Foto: arh. Ana Ionescu

Ideea acestui studiu a venit odată cu conferințele pentru copii „De-a arhitectura povestită” care au avut loc în aprilie 2015 în mansarda Bastionului Theresia din Timișoara. Mai multe despre această conferință găsiți în articolul publicat aici.

02 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie 2019, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

Am pornit discuția despre cum ar arăta o școală de vis în baza imaginilor unor școli, pentru care am colindat pământul în lung și-n lat: de la școli cu derdeluș pe acoperiș și multă sticlă în țările nordice, până la școli din pământ și bambus în zonele calde, școli plutitoare în golful Lagos, școală cu pistă de alergat pe acoperiș în China sau școli de design în America.

03 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

Cel mai mult ne-au impresionat școlile Vittra din Suedia, cu clase fără pereți, cu locuri de studiu în grup sau individual și cu acces liber la internet. Pedagogia școlilor Vittra a înlocuit sălile de clasă tradiționale cu „peisaje de învățare“, cum sunt interiorul sau vârful unui iceberg, sau în jurul unui copac stilizat, zone tip amfiteatru sau scorbură, ateliere sau laboratoare flexibile, căci „la Vittra, ne dorim ca elevii să dezvolte nu doar cunoștințe, ci și aptitudini sociale și de învățare personalizată”.[1]

04 „Școala mea de vis” – arh. Brîndușa Havași, extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, din 25 octombrie 2019, la conferința „Educație fără stres”, Cluj-Napoca

În urma acestei discuții i-am invitat pe elevi să deseneze și să scrie pe cărți poștale cum își imaginează „Școala lor de vis”. Și iată ce am primit:

05 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie 2019, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

„Școala mea de vis – e pe o frumoasă insulă, la școală vin tot felul de elevi, dar și multe animale, pe terasă este o bibliotecă, școala are o ușă secretă la intrare, sportul este înotul sau dansul, pe insulă se ajunge pe un pod, aici este numai soare, elevii mănâncă din plantele insulei, este un mediu colorat și vesel.” – ne transmite Damaris, elevă în clasa a IV-a la o școală din Timișoara.

06 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie 2019, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

Ștefan, elev în clasa a VI-a la o școală din Cluj, scrie așa: „Eu aș vedea o școală perfectă cu un design aparte, modern, cu piscină, trambulină și colorată, nu ca a noastră, «moartă» și care să facă învățătura ca o aventură, nu să te sperie dacă te ascultă sau nu!”

07 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie 2019, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

„Școala mea de vis este foarte mare, cu multe clase utilate cu aparatură de ultimă generație. În acestă școală te duci la ore când vrei și pleci când dorești. Tu vei alege materiile pe care vrei să le aprofundezi. După terminarea acestei școli vei avea cunoștințe exact în domeniul care te interesează. Nefiind obligat să participi la ore de matematică dacă tu vrei să te faci antropolog. La finalul acestei școli vei ști ce vrei exact de la viață.” – ne transmite Simona, elevă în clasa a XI-a, la o școală din București.

08 Analiza de conținut a răspunsurilor scrise de elevi pe cartoline, arh. Brîndușa Havași

Analiza de conținut a răspunsurilor scrise pe cartoline, colectate de la 188 de elevi de primară, gimnaziu și liceu de la 6 școli din Timișoara, Cluj și București, a identificat 14 categorii de aspecte importante pentru elevi. Frecvența acestor aspecte ne-a condus treptat la următoarea ierarhie a aspectelor pe care acești elevi le doresc într-o școală de vis:

1. Dotări, mobilier și spații speciale: sală de activități, o sală pentru meserii, laboratoare, o bucătărie, lift, mobilier nou, lumină, materiale didactice, toalete curate, scaun cu rotile, frigider, perdele, scări rulante, becuri și prize, markere, dulapuri, vestiar, autobuz special… etc.

09 „Școala mea de vis are hârtie, săpun, ceas în clasă, aer condiționat, markere, burete pentru tablă, dulapuri cu uși mobile, ore de dimineață, sală de jocuri electronice, bazin de înot, table inteligente, mai multe ore libere, mai multe ore de sport, lift, club de dans, roller-coaster.” – elevă în clasa a VI-a, Timișoara

2. Caracter identitar extraordinar: „un castel este școala mea de vis”, „este într-un balon cu aer cald”, „Școala este asemenea unui castel de cristal, care atunci când soarele strălucește deasupra lui, razele reflectate prin pereții de sticlă creează milioane de curcubee ce colorează atmosfera”, „școala mea de vis… este școala celor mai deștepți copii… total diferită fiindcă este din pixeli și megapixeli… în școala mea învață chiar și Frankenstein și fratele lui Ankerstein… este performantă și diferită”, „o școală cu o arhitectură deosebită”, „o bază secretă unde se modelează caracterul elevilor”, „școala visurilor mele se află într-un zgârie-nori… etc.”

10 „Școala mea de vis ar fi fără teme și în fiecare zi de dimineață școala ar fi într-un balon care așteaptă toți copiii și apoi se ridică pe cer pentru toată durata școlii.” – elev în clasa a VI-a, Timișoara

3. Dotări sportive: Piscină, teren de baschet, fotbal, volei, rampe, tiroliană, bară pentru skateboard, un panou de cățărat, sală de sport modernă, pistă de alergare, echipament de sport, mese ping-pong, patinoar, sală de fitness… etc.

11 „Școala mea de vis este cu rampe multe, cu tiroliană, o bară pe care să te dai cu trotineta, un panou de cățărat de 20 de metri, mai multe terenuri pentru diferite sporturi.” – elev în clasa a III-a, Timișoara

4. Dotări pentru joacă și relaxare: „o sală de jocuri, îți pui o cască și te teleportezi în joc, interiorul e ca un joc, în curte e un leagăn, să fie construită din lego, multe piscine cu topogan, are un labirint, are turnuri de joacă, trambuline, Roller Coaster, multe pauze în care să ne relaxăm la cascada din curtea școlii, hamace și balansoare… etc.”

12 „Școala mea de vis are două turnuri galbene… dacă vrei să cobori trebuie să te dai pe topoganul în culorile curcubeului, iar ca să urci vei sări pe trambuline.” – elev în clasa a III-a, Timișoara

5. Dotări pentru tehnologia informării și comunicării: „școala digitală, programată pe computer”, „ea este din pixeli și megapixeli”, „laptop și tabletă pentru toată lumea”, „dotarea cu profesori de informatică”.

13 „Școala mea de vis este digitală, are sală de mese și o piscină care e programată de computer să zboare. Are multe clase. Ea dispare noaptea și apare ziua la ora 7:00 prin calculatoare și când se termină orele la ultimul etaj ai o sală de jocuri unde îți pui o cască și te teleportezi în joc. Totul e super avansat.” – elev în clasa a III-a, Timișoara

6. Spații verzi: „pe acoperiș este un parc, școala e înconjurată cu flori și pomi fructiferi, în curte e și un mic heleșteu, o grădină de flori, tufișuri, iarbă, o sală în natură, geografia în natură, o seră interioară, este undeva în munți, ferită de poluare… etc.”

14 „Școala mea de vis se află într-o poieniță la marginea unei păduri, înconjurată de animale. Școala este asemenea unui castel de cristal, care atunci când soarele strălucește deasupra lui, razele reflectate prin pereții de sticlă creează milioane de curcubee ce colorează atmosfera. Fiecare profesor are câte un animal care îl caracterizează. Tufișurile înalte ascund clădirea, astfel devenind o bază secretă unde se modelează caracterul elevilor.” – elevă în clasa a XI-a, București

Dacă dotările cu spații speciale, mobilier, dotări sportive, aparatură pentru tehnologia informării și comunicării, spații verzi, se remarcă prin justețea observației și nu ne surprind, acest caracter identitar extraordinar, plasat pe locul doi în ierarhie, ne arată dorința elevilor de a face o trecere treptată între lumea imaginară care îi însoțește de la copilărie la adolescență și dorința lor de a-și petrece cea mai mare parte a timpului lor activ într-un spațiu special, deosebit, „o școală cu o arhitectură deosebită”, un loc „unde se modelează caracterul elevilor”, la finalul căreia „vei ști ce vrei exact de la viață”.

15 „Școala mea de vis” – extras din prezentarea „De-a arhitectura în școala mea”, la conferința „Educație fără stres”, 25 octombrie 2019, Cluj-Napoca, arh. Brîndușa Havași

Dotările sportive și pentru joacă și relaxare ocupă locurile trei și patru și abia pe locul cinci regăsim dotările pentru tehnologia informării și comunicării. Acest lucru ar trebui să ne încânte și să ne îndemne să amenajăm incintele școlilor cu terenuri pentru sport și locuri de relaxare și joacă pentru diferite vârste. Remarcăm frecvența dorinței piscinei/bazinelor și a topoganelor la elevii de primară, care se estompează la cei de gimnaziu, fiind înlocuită de sporturi mai aventuroase (skatebord, roller-coster, aqua-park…). Spațiile verzi apar pe locul șase în ierarhie și sunt foarte importante pentru relaxare mentală, înviorare și înțelegerea și observarea lumii vii. Elevii își imaginează școala împreună cu spațiul ei exterior, curtea, care cuprinde, de cele mai multe ori, pe lângă terenuri de sport, și spații verzi cu pomi și flori și cu locuri de joacă sau relaxare în aer liber. Școala este percepută în directă legătură cu activități de viață, cum sunt meseriile sau gătitul.

16 „Școala mea de vis are sală de activități unde copiii învață meseriile dorite. Ea e foarte colorată. E înconjurată cu flori și pomi fructiferi. Iar pe acoperiș e o bucătărie în care gătesc dulciuri. În curte e un leagăn și un mic heleșteu. Biblioteca e la parter și are forma unei cărți.” – elevă în clasa a III-a, Timișoara

Biblioteca școlii, deși are cel mai mic punctaj din toate cele paisprezece categorii identificate, este descrisă foarte frumos de către elevii de primară: „O bibliotecă mare cu toate cărțile din lume, biblioteca din Lego, o bibliotecă renovată, o bibliotecă dotată, foarte mare, bibliotecă cu loc de studiu, un spațiu unde elevii se pot relaxa sau pot citi o carte, bibliotecă modernă”.

17 „Școala mea de vis arată ca un ceainic uriaș, înăuntru se servește ceai de toate felurile și este o bibliotecă mare cu toate cărțile din lume, iar sus pe acoperiș este o ceainerie și poți bea ceai și citi o carte. Și ieși prin gaura de la ceainic.” – elevă în clasa a III-a, București

E uimitor să vedem cât de îndreptățite, pertinente și rafinate sunt observațiile și dorințele copiilor față de tot ceea ce școala din ziua de azi nu reușește să fie. În principiu, ei își doresc o școală „vie”, plină de viață, colorată, unde viața să se desfășoare în libertate, sub toate aspectele. Pe lângă adăpost și confort, copiii sesizează nevoie unei atmosfere mai degrabă familiale decât instituționale.

18 „Școala mea de vis are piscină în curte, în camera de sport să fie tot felul de jocuri, și în clasă să desenăm.” – elev în clasa a III-a, Timișoara

Am fost surprinsă să constat ușurința cu care copiii au preluat unele idei din prezentare și le-au utilizat creativ în propunerile lor, cum e, spre exemplu, ideea școlii plutitoare, sau cea cu pistă de alergat pe acoperiș, sau ideea de a avea ateliere de meserii – design, gătit, croitorie.

19 „Școala mea de vis se numește «Școala Oana», ea este creată dintr-un triunghi care plutește pe apă, e un topogan prin care ajungi la «Fântâna de ciocolată». Înăuntrul școlii este un lift și o sală de cinema, iar pe exterior, în aer liber sunt clasele.” – elevă în clasa a III-a, Timișoara

Remarcăm desenele pline de culoare, cu tușe puternice, realizate cu mâna liberă, ale copiilor de primară.

20 „Școala mea de vis este un castel, este vopsită în multe culori, are turnuri de joacă, are multe clase: adică clasele I-IV, este minutată și frumoasă!” – elevă în clasa a III-a, Timiș

Desenele devin din ce în ce mai stângace, mai palide, mai degrabă în creion și trasate cu liniarul, pe măsură ce elevii trec la gimnaziu și apoi la liceu. Undeva pe parcursul anilor de școală această poftă de a se exprima zgomotos și vesel prin desen este înlocuită de rușinea de a nu greși, de a nu se face de râs, exprimarea prin cuvânt devine predominantă, iar subiectele devin grave, chiar triste, și relevă singurătate și izolare: „Școala mea de vis este situată în oraș, iar ca poluarea și tot ce ține de disconfortul elevilor cu vârste până în 14 ani (n.e: să fie îndepărtate) aceasta este înconjurată de spații verzi și un lac artificial. Iar deasupra este o cupolă din sticlă pe toată suprafața. În interior predomină sticla și lemnul. Alături de culori vii și multă verdeață.” – Andreea, clasa a X-a, București

21 Imagini din exteriorul și interiorul școlii de vis – Andreea, clasa a X-a, București

Dacă în școala primară elevii se joacă în grup și sunt mai importante aspectele care îi unesc, în gimnaziu și liceu elevii își caută propria personalitate și se definesc prin relațiile individuale și diferențieri: „nevoia de a comunica, de a fi apreciat, de a nu fi certat, de a nu fi luat peste picior, de a te integra in grup, colegi civilizați, profesori cumsecade, profesorii să fie mai prietenoși, profesori cu mai multă înțelegere, calificative de la copii pentru profesori, profesori fără preferați, profesorii să ne explice lecțiile într-un mod voios, profesori atractivi, profesorii ar trebui să fie mai energici, distractivi și entuziaști, profesori mai înțelegători”.

22 Școala de vis a Sabinei, clasa a VI-a are nevoie de: „băi curate și igienice, de laboratoare dotate cu aparatura necesară, de clase curate și îngrijite. Pe lângă aceste nevoi avem o coloană separată a dorințelor: ca orele să se axeze mai mult pe lucruri folositoare în viață, profesorii să fie prietenoși, să avem o pauză mare pentru mâncare, să avem materiale pentru orele de desen, muzică și tehnologie”.

Din punctul de vedere al menționării animalelor, elevii de primară își doresc adesea o școală în formă de animale/jucării de pluș sau o zonă zoo/grajd/acvariu cu pești, în timp ce elevii mai mari simt nevoia de a avea/plimba animale de companie (pisici, câini, iepuri, cai – „să venim cu animalul de casă”, „să primim în pauze lese să plimbăm animalele prin curte”, „să se poată face călărie”, „fiecare profesor are câte un animal care îl caracterizează”…etc).

23 „Școala mea de vis are sală de jocuri în formă de pisică, cantina este în formă de urs și școala este în formă de iepure și 3 mascote în formă de iepure, urs, pisică.” – Ligia, clasa a III, Timișoara

24 „Școala mea de vis are nevoie de săpun, hârtie igienică, laboratoare dotate și manuale noi. Dorințe: proiectoare, table smart, mai multe ore de biologie, aer condiționat, să avem voie cu diferite haine.” – Maria, clasa a VI-a, Timișoara

25 „Școala mea de vis este situată în natură, în afara orașului și se ajunge cu transport asigurat de școală. Este specializată pentru elevii de liceu, pereții care duc în grădină sunt din sticlă, iar ușile sunt din lemn masiv, podeaua sălilor este colorată, în curtea liceului se află o grădină zoologică, multe fântâni, specii de animale și păsări care să încânte toți copiii.” – Andreea, clasa a X-a, București

De multe ori apare ideea unei școli amplasată într-un loc ideal, în mijlocul naturii, ferit de poluare: „Școala mea de vis este undeva în munți, ferită de poluare. Oamenii sunt foarte calzi și înțelegători. Este înconjurată de animale și are clase în natură.” – Emilia, clasa a X-a, București.

„Eu îmi imaginez școala de vis ca fiind situată în mijlocul unei poienițe, înconjurată cu multe flori. În incinta școlii să fie locuri unde elevii pot dormi. Să nu fie obligatorii toate materiile, ca elevii să învețe ce le va fi de folos în viitorul lor. Să-și urmeze visele. Clădirea să fie mare și cu multe geamuri, astfel încât să fie multă lumină în școală. Să avem și un mic teatru, în care elevii pot viziona filme. Sălile de clasă să aibă mese din sticlă și canapele, iar fiecare masă să aibă câte un laptop. În poieniță să se desfășoare foarte multe jocuri sportive, cum ar fi handbal, volei.” – Mariana Florentina, clasa a XI-a, București.

26 „Școala din viitor este dotată cu tot ce își doresc elevii pentru confortul lor, are teren de tenis, baschet, bazin de înot, cantină, cămin internat, orele să fie interactive, iar elevii să stea pe fotolii/canapea, fiecare elev să aibă un computer/laptop pe bancă, maximul de ore să fie 6 și o pauză de masă, și să aibe bănci în curte pentru recreație.” – Otilia, clasa a XI-a, București

În special elevii mai mari își doresc o școală modernă, a cărei arhitectură este deosebită („aspectul exterior va fi unul inedit, modern și ieșit din comun”, „exteriorul va fi modern, cu un aspect caracteristic viitorului”), cu un mobilier confortabil, cu o curriculă interesantă și atractivă și cu dotările –„aparatură de ultimă generație” – necesare studierii acelor discipline care să-i pregătească pentru viitor: „Eu îmi imaginez școala de vis ca fiind o clădire modernă cu multe încăperi pentru a putea desfășura activități interesante și captivante pentru elevi. Mi-aș dori ca sălile de curs să aibă scaune confortabile, o sală special amenajată pentru a putea lua prânzul, sală de recreere, multe laboratoare amenajate cu vido-proiectoare și o sală pentru activități sportive. Mi-aș dori ca pe acoperișul clădirii să fie o grădină botanică care să fie îngrjită de elevi, iar împrejurul școlii să fie o grădină mare unde copiii să se poată juca în voie.” – Ioana, clasa a XI-a, București

27 „Școala mea de vis ar fi o școală cu un design futurist, dar în același timp și clasic, aș vrea o clădire modernă la interior, dar cu un aspect învechit la exterior.” – Radu, clasa a XI-a, București

Remarcăm și dorința pentru o atmosferă mai puțin instituțională, mai familiară: „Pentru mine școala de vis ar însemna să fie totul mai informal, cred că așa ne-ar ajuta să fim mai relaxați și să ne dorim să aflăm mai multe, pentru asta am avea nevoie de canapele mari, fără de sălile clasice între 4 pereți, ci săli mari în care să stăm toți să dezbatem anumite subiecte. Am mai avea nevoie de o sală în care elevii să cânte, sau cel puțin să învețe să cânte. Mi-ar plăcea să mergem în botoșei prin școală și la ore fixe, de două ori pe zi, să mâncăm împreună. În curtea școlii aș vrea un mini-părculeț, un mini-cinematograf și o mini-sală de dans. Asta este școala mea.” – Elena, clasa a XI-a, București

28 „Școala mea de vis este pe un curcubeu, unde la fiecare notă bună sau răspuns cade câte o acadea, bomboane, ciocolată. Școala are bănci și copaci din marțipan, cascade din ciocolată. Aici iarna ninge cu cubulețe din zahăr. Este un loc care ne motivează să învățăm.” – Gabriela, clasa a XI-a, București

„La școala mea de vis temele sunt opționale, pauzele țin o oră, iar cursurile 15 sau 20 de minute. Notele se dau pe referate și proiecte, iar de două ori pe săptămână elevii sunt scutiți de școală. Fiecare zi are 4 ore de curs, dintre care o oră de recreere. Profesorii sunt foarte deschiși și corecți, și ei nu pun absențe. În fiecare clasă există câte un bufet cu mâncare și dulciuri și un minibar pe gratis.” – Sorina, clasa a XI-a, București

Nu în ultimul rând, elevii mai mari sunt preocupați de valorile morale și sociale pe care să fie construită societatea: „Școala mea de vis este o școală care promovează valorile morale. O școală care să ajute la dezvoltarea eleviilor. Să pună bazele societății viitorului.” – Iulia-Andreea, clasa a X-a, București

29 „Mereu mi-am dorit ca școala mea să arate exact așa cum mi-am imaginat-o. Programul să fie scurt, patru-cinci ore pe zi, pline de activități și voluntariat (extrașcolare). Ar fi fost mult mai frumos dacă am fi avut o cantină în care să se strângă toți elevii la masă. De asemenea, ne-am bucura mai mult ca fiecare profesor să ne zâmbească mai mult. Acest lucru ne-ar motiva să facem fiecare lucru cu mai mult drag!” – Geanina, clasa a XI-a, București

Va fi interesant de comparat aceste nevoi și dorințe ale elevilor cu cele ale profesorilor față de școală. Dar despre asta vom vorbi într-un articol viitor.

Articolul 12 din Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 stipulează dreptul copilului capabil de discernământ „de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate.”[2]

Calitatea din viitor a mediului nostru va fi determinată de copiii de azi, regăsim în misiunea Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA – Union Internaționale des Architectes), Programele de lucru Arhitectura și copiii, Rețeaua Educației de Mediu Construit: „abilitatea lor de a lua decizii răsunătoare, informate, depinde de cunoștințele, aptitudinile și abilitățile pe care le dobândesc pe parcursul educației lor. Casa, școala, cartierul și comunitatea le transmit un mesaj despre locul lor în lume. De bine sau rău, mediul le oferă un context, un «cadru de viață» care afectează calitatea fizică și psihologică a vieții lor, în care încep să crească în rolul de viitori cetățeni.”[3] 

Text: arh. Brîndușa Raluca Havași
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Brîndușa Raluca Havași, arh. Ana Ionescu

1. Educational concept, Individual development: „At Vittra we want our children and pupils to develop not only their subject knowledge but also their social skills and understanding of how they learn best.”
2. CONVENŢIE cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, Textul publicat în M.Of. nr. 109/28 sep. 1990, Articolul 12: „1. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate. 2. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională.”
3. Misiunea UIA – Union Internationale des Architectes, Architecture and Children Work Programmes, Built Environment Education Network

1