Poveştile de la Câmpulung / a şasea

12/05/14 | Uncategorized

În cadrul săptămânii “Şcoala altfel”, cu sprijinul Holcim România, Asociaţia de-a arhitectura a organizat în Aleşd (judeţul Bihor) şi Câmpulung Muscel (judeţul Argeş) un concurs de poveşti scrise de copii despre un loc îndrăgit din oraşul lor, care a avut ca premiu participarea clasei câştigătoare la un atelier creativ de bricolat spaţii publice, marca de-a arhitectura.

Povestea câştigătoare din Câmpulung a fost aleasă dintre cele 10 primite. Le vine rândul şi vor fi toate publicate aici, pe blogul de-a arhitectura, pentru că reprezintă tot atâtea invitaţii pentru a vizita oraşul Câmpulung.

Vă prezentăm acum povestea primită de la clasa a IV-a D de la Şcoala GImnazială Nanu Muşcel, îndrumată de doamna profesoară Daniela Boncoi.

Povestea casei memoriale unde s-a nãscut

pictorul Ion D. Negulici

             Municipiul Câmpulung-Muşcel este un important centru cultural şi istoric ,de care te convingi imediat încã de la intrarea în oraş, venind dinspre partea de sud .

Dacã în partea dreaptã a şoselei naționale care leagã Muntenia de Transilvania nu poți sã treci cu vederea Curtea Domneascã şi Mãnãstirea Negru Vodã, abãtându-te tot în dreapta, descoperi strada Negulici şi casa cu numãrul 10, unde o placã memorialã îți atrage atenția cu cuvintele: In aceastã casã s-a nãscut, în anul 1812, pictorul I.D.Negulici, participant la revoluția de la 1848 . Ce sentiment de bucurie şi mândrie patrioticã îți cuprinde sufletul!

Te gândeşti cã pe aceste meleaguri s-a nãscut şi şi-a petrecut copilãria muşceleanul nostru Ion Negulici ,care a rãmas în istoria artelor plastice româneşti ca un bun portretist, dar care s-a remarcat şi ca un mare revoluționar ce a luptat pentru libertatea neamului nostru ,la revoluția din 1848.

Priveşti cu admirație şi îți aminteşti cum în primavera anului 1812,în familia preotului Dumitrache Negulici Oaie, de la Biserica Subeşti,vedea lumina zilei , cel care ulterior va îmbina arta cu militantismul paşoptist. A desprins pictura în mediul familial,împreunã cu fiii zugravului Serban, renumit pentru şcoala de zugravi , înființatã în 1822,la Câmpulung ,iar apoi s-a format şi dezvoltat ca autodidact.             A studiat la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti,unde îi va cunoaşte pe Vasile Alecsandri şi pe Alexandru Ioan Cuza, care îl vor familiariza cu frãmântãrile politice ale vremii. A fost pictor, litograf, desenator, a scris literaturã, a tradus cãrți,a fost ziarist, funcționar şi profesor şi s-a aliat artiştilor şi oamenilor politici ai revoluției din 1848.

La 22 de ani 1834, pleacã la Paris şi studiazã pictura de orientare clasica la Academia de Arte Frumoase , iar la întoarcerea în țarã este apreciat pentru cultura lui, cunoaşterea mai multor limbi strãine şi a talentului de artist.

În 1838 pleacã spre Orient, dar poposeşte în Atena, unde se desãvârseşte ca portretist.Portretele sale, figure umane redate în poze busturi, par a alcãtui un gen de album al celor mai reprezentative personalitãți cultural şi politice contemporane artistului, ca: Nicolae Bãlcescu, Alexandru Ghica, Maria Rosetti, Vasile Alecsandri, Cezar Boliac, Dumitru Brãtianu, C.D.Aricescu etc. Lucrãrile amintite se gãsesc la Muzeul Național de Artã al României.

Importanța istoricã şi artisticã a lui Negulici constã în implicarea sa în mişcarea revoluționarã de la 1848, ceea ce-l defineşte în istoria artei ca pictor revoluționar, fiind considerat cel mai bun plastician al primei jumãtãți al secolului XIX.

Membru active al revoluției, Ion Negulici a primit postul de organizator şi conducãtor al județului Prahova. Inãbuşirea revoluției şi pãtrunderea trupelor țariste, l-au determinat pe prefectul Ion Negulici sã plece în exil, în Turcia, unde la 5 aprilie 1851, va muri la vârsta de 39 de ani.

Dar eroii şi revoluționarii neamului nu trebuie uitați niciodatã! Aşa au gândit şi oamenii de culturã din Câmpulung, atunci când au celebrat 200 de ani de la naşterea  marelui pictor(2012).Aşa au gândit şi cei care printre busturile unor personalitãți importante ale vieții culturale muşcelene,ce se aflau de o parte şi de alta a aleilor din Grãdina Publicã, au aşezat şi bustul pictorului. Aşa a gândit şi conducerea Muzeului Municipal de Istorie, Câmpulung,unde se aflã la loc de cinste tabloul cu portretul marelui pictor, Ion Negulici.Plecând de la casa memorialã, oriunde în aceste locuri, ne putem aminti de pictorul muşcelean.Si dacã vremea trece lãsând urme în fiecare loc, în sufletul vostru rãmâne o amintire!

Multor personalitãți ale vremurilor le-au fost dedicate monumente.Pictorilor mult mai rar. Bustul lui Ion Negulici este una dintre aceste raritãți.La Câmpulung îl gãseam în parc, ci nu la casa memorialã, dar dacã vom poposi la Ploieşti în scuarul din dreptul intrãrii actorilor de la Teatrul Municipal Toma Caragiu, acolo unde se credea cã a funcționat Prefectura în 1848, bustul pictorului aminteşte despre misiunea lui politica, aceea de prefect.

Opera sa artisticã, în principal portretisticã se completeazã şi cu peisaje.Cel numit “Vederea din Câmpulung” ne înfãțişeazã frumusețea locului natal, descoperitã de oricare vizitator ce poposeşte aici, în oricare anotimp al anului.

Priveşte cu atenție tabloul, aminteşte-ți toatã aceastã poveste şi cu siguranțã mâine vei porni la drum, sã descoperi la Câmpulung, istoria unui muşcelean, plecând de acasã.

boncoi