Ora De-a arhitectura: Satul tradiţional din România la „My place, my story”

În perioada 1-3 aprilie 2019, Şcoala „Ion Olteanu”, structură a Şcolii „Ion Vişoiu” din Chitila, judeţul Ilfov, a fost gazda celei de-a treia întâlniri din cadrului programului ERASMUS – „Exchange of Good Practices KA2” [n.r. din engleză: „Schimb de bune practici KA2”]. Proiectul numit „My place, my story” [n.r. din engleză: „Locul meu, povestea mea”] a invitat ţările participante în program să creeze activităţi în şcoală care să vizeze revitalizarea patrimoniului cultural local, prin colaborarea cu artişti, meşteri, scriitori, cântăreţi şi profesori.

Profesori de la Şcoala „Ion Vişoiu” şi „Ion Olteanu” au pregătit câteva lecţii şi ateliere, precum cusutul pe pânză, olăritul, teatrul de păpuşi şi crearea unui ansamblu de machete a unui sat tradiţional românesc. Cea din urmă activitate a fost realizată în cadrul cursului opţional „De-a arhitectura mini”, cu elevii clasei I C, activitate realizată sub îndrumarea prof. înv. primar Ionuţ Tilibaşa şi a îndrumătorului De-a arhitectura Diana Blînda. Diana ne-a povestit cum a decurs activitatea şi ce au învăţat cei mici despre satul tradiţional românesc.

Orele de arhitectură cu cei mici sunt întotdeauna o provocare, dar şi o plăcere, având în vedere entuziasmul şi curiozitatea lor. Pentru atelierul de pe 3 aprilie ne-am propus să îi purtăm pe elevi pe uliţele satului românesc, să descoperim împreună regiunile tradiţionale cu specificul lor local şi arhitectura lor aparte. Din cele şapte modele de case tradiţionale din cadrul atelierului De-a arhitectura „Satul luminat”, am ales căsuţa din Moldova.

Pentru că la clasa I abilităţile motrice ale copiilor sunt încă în curs de dezvoltare, am hotărât să ne întâlnim cu câteva zile înainte şi să creăm şablonul căsuţei: am mărit modelul din formatul A4 ca să se încadreze în foaia de carton şi am decupat şapte desfăşurate pentru şapte căsuţe. Am decis ca la clasă să ne focusăm pe crearea de mobilier din hârtie pentru interiorul căsuţei şi pe construirea şi decorarea elementelor de exterior ale casei: acoperiş, ferestre, gard şi grădină.

Printre obiectivele pe care ni le-am propus pentru copiii participanţi la activitate s-au regăsit următoarele:

  • să enumere cele şapte regiuni tradiţionale din România;
  • să recunoască forme de acoperiş din regiunile tradiţionale;
  • să enumere trei materiale de construcţie folosite în România;
  • să comunice eficient şi să lucreze bine în echipă;
  • să aplice culori din tradiţia populară în decorarea căsuţei;
  • să foloseasc tehnici de prelucrare a hârtiei (îndoire, pliere, decupare).

Ca materiale şi resurse didactice am folosit carton alb, coli A4 de hârtie colorată, lipici, foarfeci, bandă adezivă, creioane colorate.

A venit şi ziua de 3 aprilie. Ca să îi introducem pe elevi în subiect, am început ora cu prezentarea satului tradiţional şi am proiectat pe tabla „whiteboard” o selecţie de fotografii de case tradiţionale. Am citit textul din prezentare şi am deschis un dialog cu ei pornind de la următoarele întrebări: „Ce înseamnă sat? Care e diferenţa dintre sat şi oraş? Care dintre voi a fost la sat? Cum e viaţa la sat? Cine a fost la Muzeul Satului din Bucureşti şi a văzut căsuţele tradiţionale din satele din România?” Concluzia unanimă a copiilor a fost că: deşi la sat nu există prea multe construcţii (clădiri, mall, magazine), viaţa acolo, aproape de natură, este prilej de joacă şi bucurie. Această conversaţie euristică a fost condusă de învăţătorul Ionuţ Tilibaşa, timp în care eu am avut răgaz să îi observ pe cei mici. Ştiindu-i de la orele De-a arhitectura şi observându-i pe parcursul anului, mi-a plăcut să văd că nu au avut emoţii şi au fost spontani, aşa cum sunt ei tot timpul, deşi nu erau în sala lor de clasă şi, în plus, erau prezenţi 17 adulţi străini.

Pentru activitatea practică am împărţit cei 17 elevi în echipe de doi folosind metoda bileţelelor. Cei care au tras bileţelul cu numărul 1 s-au ocupat de interiorul căsuţei, iar cei cu biletul cu numărul 2 au avut de construit şi decorat exteriorul casei. Noi, îndrumătorii, ne-am alăturat anumitor echipe care aveau nevoie de ajutor la decuparea hârtiei şi am invitat şi profesorii vizitatori să ajute şi ei alte echipe. În curând, aproape toţi profesorii invitaţi au „adoptat” o echipă şi au lucrat cu entuziasm la căsuţele tradiţionale româneşti. La cererea copiilor, unii invitaţi şi-au pus amprenta adăugând detalii la construcţii: aşa au apărut pisici la ferestre şi acoperişuri din hârtie plisată.

În final am adus şi o instalaţie de lumini pentru brad şi am legat în serie toate căsuţele aşezate pe un şir de bănci. Momentul surpriză a fost iluminarea acestora care a generat o reacţie de bucurie din partea copiilor şi a adulţilor deopotrivă.

În cursul orei cei mici s-au simţit în largul lor, ca la fiecare oră De-a arhitectura, şi s-au comportat firesc, au fost ei înşişi, curioşi şi puşi pe glume şi pe experimentare.

Cum li s-a părut această lecţie celor care nu erau obişnuiţi cu un astfel de format de oră, ne-a spus doamna profesoară de limba română, Aurora Rori Gheorghişor, care a însoţit delegaţia de profesori din proiectul ERASMUS: „Ideea de a le vorbi copiilor de 7-8 ani despre arhitectura romanească m-a surprins, la început, dar mi-a trezit şi interesul. Mi se părea ceva deosebit de dificil. Copiii, în schimb, erau entuziasmaţi, iar lecţia a fost deosebit de antrenantă şi, în acelaşi timp, relaxantă. Am apreciat – şi cred că şi elevii au simţit la fel – caracterul practic al învăţării. Ilustraţiile bine alese, incitante şi atractive, au constituit repere pentru activitatea practică prin care copiii au învăţat despre specificul arhitectural al locuinţei româneşti construind căsuţe. Entuziasmul copiilor, siguranţa cu care au vorbit mai apoi despre structură, despre culori şi despre materialele folosite se constituie în dovezi ale unei activităţi reuşite.”

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: Diana Blînda
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: Diana Blînda

1