„My school can be cool” continuă și în vacanță

Curioși ce s-a întâmplat cu cele 12 propuneri pentru o școală cool realizate de echipele de elevi și îndrumători de la Liceul Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea”? Proiectul propus de ei, „My school can be cool”, finanțat de Fundația Alber în cadrul concursului anual de Proiecte educaționale strategice, a continuat și în vacanța de vară, prin validarea și aprobarea propunerilor de îmbunătățire a școlii de către reprezentanții Episcopiei Romano-Catolice, administratorul școlii, și prin organizarea primelor două întâlniri fizice de lucru, în vederea definitivării machetei proiectului. 

Sub îndrumarea arh. Dragoș Mircea, a peisagiștilor invitați Raluca Rusu și Alex Ciobotă și cu susținerea coordonatorului local arh. drd. Brîndușa Havași, elevii s-au întâlnit pe 6 și 7 iunie 2020, în laboratorul de fizică-chimie al liceului, după patru luni de școală online și au lucrat cu energie și spor la ideile lor. Brîndușa ne povestește despre o reîntâlnire emoționantă într-o normalitate parțial regăsită sau, poate, doar reimaginată, despre planuri și despre cum prind ele formă prin perseverență și entuziasm și, desigur, despre cele două două propuneri, din cele 12, care vor fi implementate inițial.

Pe 3 iulie echipa formată din domnul director, părintele Zoltán Kocsik, dirigintele și profesoara de fizică și matematică Veronica Bakoș, arh. peisagist Alex Ciobotă și arh. Dragoș Mircea, ultimul în dublu rol, de părinte de elev la această școală și îndrumător în programul „De-a arhitectura în școala mea”, a prezentat propunerile noastre de îmbunătățire a școlii reprezentanților Episcopiei Romano-Catolice, administratorul școlii. A fost stabilită de comun acord o perioadă de 5 ani de implementare a propunerilor și am hotărât că vom începe cu primele două care, cu minim de efort, aduc maxim de beneficii întregii comunități a școlii:

  • Rozariul – extinderea grădinii existente de trandafiri cu o grădină senzorială cu plante aromatice, cu hrănitoare pentru păsări și un loc de contemplare – unde copiii ar putea învăța practic despre plante și nu numai;
  • Locuri de stat și luat o gustare sub copaci, care se pot rearanja sub forma unui amfiteatru pentru ore în aer liber, tribune pentru urmărit un meci sportiv sau un spectacol în aer liber.

În 6 și 7 iulie ne-am întâlnit din nou în laboratorul de fizică-chimie, după patru luni de școală online, respectând toate măsurile de protecție. Ideile noastre pentru o clădire mai adaptată nevoilor elevilor și profesorilor au prins contur în mod spontan pe machetă, în cele două zile de lucru. Rozariul și grădina senzorială cu plante aromatice au prins volum, alături de locurile de stat pe sub copaci și terenul de sport pe care elevii, acum la final de clasa a VII-a, l-au propus direcțiunii încă de când erau în clasele primare.

Aruncarea la coșul de baschet a fost exersată din nou, chiar și fără minge, iar zona dedicată și-a găsit locul firesc și în machetă.

Pe lângă plăcerea de a lucra direct cu mâinile pe materiale concrete, a fost și emoția revederii și bucuria de a fi împreună! Iată ce ne transmite David, unul dintre elevii implicați mereu în proiect:

„Într-o zi liniștită și plăcută mă trezește din amorțeală bâzâitul telefonului. Imediat, am observat ce era. Doamna noastră dirigintă ne-a chemat la școală pentru a ne continua proiectul. În mintea mea era: «Doamne, îți mulțumesc, în sfârșit pot să-mi revăd colegii!». Zis și făcut! În ziua programată ne-am prezentat în număr destul de mare la școală să ne continuăm proiectul de arhitectură. Eram așa entuziasmați că ne vedeam în sfârșit din nou, încât vorbeam unul peste altul, doar ca să profităm de timpul scurt pe care îl aveam. Am lucrat în perfectă siguranță și distanțare. Pluteau în aer întrebările: «când ne reîntoarcem în bănci?», «când o să facem ore normale?» La plecare nu ne-am putut lăsa duși acasă fără să mai stăm de vorbă în fața școlii. Am vorbit de amintiri, de cum va fi la anul și, mai ales, ne-am spus speranțele de a ne reîntoarce la școală fizic, din septembrie.”

„Ultimul atelier a fost unul deosebit, postpandemic, cu toate măsurile de siguranță, și totuși plin de spiritul energic al copiilor în joaca lor «de-a arhitectura». A fost definitivată macheta proiectului și, astfel, așezată la scară viziunea lor asupra curții interioare. De acum, ansamblul Piarist, edificat la începutul anilor 1900, a primit o nouă perespectivă a spațiului interior pentru anii ce urmează.”ne transmite arh. îndrumător Dragoș Mircea.

„M-a bucurat faptul că au fost entuziasmați de ideea amenajării unei grădini senzoriale în curtea școlii lor, deși este o temă de lucru mai complexă. Modelarea ei pe macheta curții a fost printre primele piese realizate. Nu în ultimul rând, am rămas plăcut impresionată și de responsabilitatea lor față de nevoile colegilor mai mici.” – a remarcat arh. peisagist Raluca Rusu, care s-a alăturat echipei pe parcursul etapei de analiză.

„Gânduri pe marginea unei machete. Macheta mă privea tristă în colțul laboratorului unde am exilat-o după campania de curățenie de vară… Am fost plăcut surprinsă când elevii clasei și-au manifestat dorința de a o finaliza. Deci, cerem permisiunea, stabilim data și ora, și nimic mai simplu! Sincer, nu m-am gândit că va fi atât de greu. Cel mai greu în a-i revedea pe acești puști este că nu am voie să îi îmbrățișez cu drag. Ar merita, sunt fantastici!

Această perioadă este foarte grea pentru un dascăl. Știu că este necesar să îi protejez, că regulile de distanțare trebuie respectate pentru a proteja sănătatea și viața elevilor și a familiilor acestora. Dar știu că și sănătatea mentală și starea psihică este la fel de importantă. Micii «arhitecți» au fost foarte harnici, creativi, atenți, entuziaști, au respectat toate regulile de igienă și distanțare, dar în aer plutea dorul de curtea liceului, dorul de sala de clasă și întrebarea când vom reveni la ceea ce a fost înainte de carantină. La ieșirea pe poarta liceului m-a întâmpinat micul grup de copii care se lăsau greu duși acasă, distanțați, dar mai stăteau la o vorbă…, mi-a săltat inima de bucurie, iar lacrimile curgeau Nevăzute.” – ne transmite diriginte profesor Veronica Bakoș.

Mulțumim îndrumătorilor și elevilor pentru o poveste plină de inspirație care ne-a bucurat și ne-a ajutat să privim cu optimism spre viitor. Mulțumim domnului director al Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, părintelui Zoltán Kocsik, și nu în ultimul rând finanțatorului, Fundația Alber, fără de care aceste propuneri nu s-ar fi materializat.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: arh. drd. Brîndușa Havași
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Dragoș Mircea, Veronica Bakoș

Fotografii

0