Iată cine suntem!

Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc

Vă prezentăm un nou articol din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” despre voluntarii De-a arhitectura care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit. Ne bucurăm la fiecare interviu să descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri, să aflăm puţin din povestea sau istoria din spate a omului şi să ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi de fiecare dintre ei.

Alina Cristea întregeşte seria de voluntari de până acum (arh. Florin Enache, arh. int. Mădălina Bold, arh. Eliza Jurca, arh. Loredana Brumă, arh. Andreea Stan, arh. Klaus Birthler, arh. Oana Simionescu, arh. Oana Pavăl). Alina s-a alăturat ca voluntar al asociaţiei în 2014, fiind unul dintre primii non-arhitecţi îndrumători. În aprilie, la Gala Voluntarilor De-a arhitectura, Alina a primit premiul „Ambasador De-a arhitectura”. Ambasadorii De-a arhitectura sunt oamenii care au venit alături de noi identificându-se cu valorile noastre şi modul nostru de lucru şi au avut energia să ducă mai departe, către propriile cercuri, mesajul nostru. În urma interesului de care au dat dovadă, spre asociaţie s-au întors fonduri, capital de imagine şi a fost confirmată una dintre cele mai valoroase resurse de care dispunem, reputaţia De-a arhitectura. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea încă unui voluntar De-a Arhitectura.

⌂ Ce te-a determinat să studiezi ingineria şi să devii inginer?

De când eram în şcoală am fost atrasă de „zona construită”, deşi la acel moment nu realizam că voi urma această cale; îmi plăcea să admir siluetele caselor şi ale clădirilor impunătoare, să văd viaţa revărsându-se din ele. 🙂

Cât despre decizia de a deveni inginer constructor, ei bine, aceasta a fost rezultatul unei decizii rapide, luată într-un context al schimbării (anii ’89-’90) când am realizat că sunt „omul concretului”, cu alte cuvinte am realizat că pentru mine este importantă realitatea fizică construită şi nu povestită…

⌂ Ce aspecte ale felului cum ai fost crescută sau ai fost educată ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de inginer?

Am fost educată în spiritul respectului faţă de om, natură şi viaţă, dar mai presus de tot am învăţat încă de mică să apreciez resursele, să mă bucur de ele şi să mă limitez la ele.

⌂ Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?

Cred că acum mă voi rezuma la „ce” – contribuţia mea la proiectul SOS Satele Copiilor Bucureşti din perspectiva construirii unei grădiniţe de copii şi a 3 case (casa directorului, casa maistrului şi casa administrativă). A fost o perioadă în care, după terminarea Facultăţii de Inginerie Civilă (Departamentul de Limbă Engleză) a Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti (UTCB), am avut şansa de a fi implicată direct într-un „proiect de construire” şi mărturisesc că acolo am învăţat mult de la maiştri, muncitori, diriginte de şantier, proiectant, arhitect, contractor, beneficiar. O lume aparte, o lume diversă în care fiecare detaliu contează şi care conlucrează ca un mecanism de precizie pentru ca rezultatul să fie cel dorit şi aşteptat de beneficiarul final (în cazul meu, copii).

De fiecare dată când trec pe lângă acest loc sunt mândră că am contribuit la acest proiect.

⌂ Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

Colaborarea mea cu De-a Arhitectura a început în 2013 când am făcut cunoştinţă cu această echipă de nota 10+, cu programul asociaţiei şi a continuat ca voluntar în 2014-2016.

De ce: din primul moment în care ne-am cunoscut am fost atrasă de oamenii şi programele De-a arhitectura. Cred că este foarte important să învățăm la şcoală despre oraş, despre cum este el organizat. Este o experienţă extraordinară să explorezi orașul împreună cu copiii şi să îl vezi prin ochii lor, iar experiențele de la clasă sunt extraordinar de creative. De fiecare dată când am ieşit din sala de clasă am avut sentimentul că „las ceva în urmă”, iar bateriile mele au fot reîncărcate 100%.

⌂ Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Atmosfera creativă, extraordinara colaborare cu arhitecta Monica Oană şi mai ales setea de cunoaştere şi entuziasmul elevilor.

În opinia mea, educaţia în arhitectură înseamnă artă vizuală, urbanism, geometrie, dimensiuni, percepţie şi bun simţ. Cred în simbioza dintre arhitectură şi inginerie şi ca dovadă că funcţionează este implicarea mea în acest proiect ce se adresează preponderent arhitecţilor. 🙂

⌂ Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Nu îmi amintesc de nimic ce poate fi catalogat dificil. Proiectul de final a fost întotdeauna challenging [n.r. dificil, provocator], atât pentru mine, cât şi pentru copii, şi de ambele dăţi am reuşit să fim mândrii de rezultat! 🙂

⌂ Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat este că elevii au nevoie de respect, răbdare şi delicateţe. În educaţie, joaca şi experimentarea sunt foarte importante, iar prin acest program ne propunem să realizăm acest lucru.

Fiecare copil este diferit şi dacă reuşeşti să vorbeşti pe limba lui, atunci cu siguranţă vei reuşi să îi câştigi încrederea şi poate că în viitor un moment petrecut cu tine îl poate „ajuta” în luarea unei decizii şi de ce nu poate chiar în alegerea profesiei? 🙂 …!

⌂ Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Din această perspectivă voi vorbi ca reprezentant al Holcim România, în cadrul căreia am iniţiat şi derulat câteva proiecte:

  • Proiectul „The rally of good deeds” („Predăm ştafeta la Fapte Bune”) – proiect de reabilitare a terenurilor de sport din comunităţile în care Holcim România îşi desfăşoară activitatea

În prezent, ca proiect personal: reamenajarea/decorarea… casei mele, un proiect într-o continuă metamorfoză. 🙂

⌂ Care este motto-ul tău personal?

Nu am un motto.

0