Iată cine suntem!

Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc

Am ajuns la cel de-al optsprezecelea interviu din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” despre voluntarii De-a arhitectura care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit. Ne bucurăm de fiecare dată când descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri, când aflăm puţin din povestea sau istoria din spatele omului şi ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi de fiecare dintre ei.

Timea Hitter Buru completează seria de voluntari începută în septembrie 2016. Timea a venit în familia De-a Arhitectura în Cluj-Napoca, acum 5 ani, şi a primit în 2017, la Gala Voluntarilor De-a arhitectura, premiul „Arhitect Esperanto – Germană” pentru activitatea sa în cadrul asociaţiei. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea încă unui voluntar De-a Arhitectura.

⌂ Ce te-a determinat să studiezi arhitectura şi să devii arhitect-peisagist?

Arhitectura, în primăvara anul 2006, a fost o alegere bruscă care a schimbat cu 360° domeniul studiilor mele de până atunci, şi anume opt ani de muzica clasică (pian). Ce m-a atras a fost faptul că formele, culorile şi texturile arhitecturii generează mereu dinamism care, indirect, are efect asupra tuturor oamenilor. Însă, după alţi patru ani, urma să descopăr partea „naturală” a arhitecturii, arhitectura peisajului sau peisagistica, pe care şi azi o practic cu mare drag şi entuziasm. În peisagistică, dinamica este continuă datorită elementelor vegetale cu care lucrez, plantele ornamentale surprinzându-ne zilnic cu noi dimensiuni de foliaj, inflorescenţe şi parfum. Cu siguranţă arhitectura fără peisaj este imcompletă.

⌂ Ce aspecte ale felului cum ai fost crescută sau ai fost educată ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de arhitect/peisagist?

Consider că educaţia primită din partea familiei s-a axat pe ideea de a nu face rău nimănui! Astfel, cred că am ales varianta omoloagă a acestei formulări, şi anume cea de a face bine. Atât arhitectura, cât şi peisagistica sunt vocaţii care influenţează în mod direct starea de bine, sănătatea şi buna dispoziţie a oamenilor cu care colaborez. Astfel, în activitatea zilnică urmăresc emoţiile de bucurie pe care le pot oferi celor din jur, de la un simplu cadou constând într-o plantă oferită unui prieten, la o grădină estetică a unui client şi până la cercetările terapiei horticole cu ajutorul voluntarilor.

⌂ Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?

Influenţa majoră a avut-o familia mea, deoarece chiar şi în momentele în care studiile şi cariera mea se schimbau drastic, susţinerea lor era nelipsită. Cu siguranţă, încrederea pe care o au cei din jurul meu în mine îmi dă mereu curaj de a trece de la vorbe la fapte, chiar dacă incipient deciziile sunt nesigure.

⌂ Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

Colaborarea cu Asociaţia De-a Arhitectura împlineşte în această toamnă 5 ani. Chiar dacă la început tindeam să redescopăr conexiunea cu domeniul arhitecturii, fiind pe atunci studentă la specializarea Peisagistică în cadrul Facultaţii de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Însă dorinţa mea de a „înverzi” De-a Arhitectura a existat încă de atunci, iar activitatea de formare cu elevii mi-a adus mereu mari bucurii.

⌂ Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Cel mai mult mi-a plăcut modul în care a fost conceput şi construit cursul „De-a arhitectura în oraşul meu” (Caietul elevului şi Ghidul îndrumătorului). Urmând stagiul de formare şi studiind materialele scrise, se poate observa educaţia centrată cu adevărat pe elev şi pe nevoile acestuia. Cred cu tărie în forţa educaţiei, iar dacă aceasta se materializează încă din primii ani de şcoală, rodul muncii va fi unul extraordinar. Acest curs nu este doar despre arhitectură, ci doreşte să modeleze comportamentul civic al copiilor, dezvoltând funcţiile de motricitate fină (machetare) şi senzoriale (texturi, culori, forme) care sunt atât de valoroase pentru o dezvoltare echilibrată a copiilor. Informaţiile specifice transpuse într-un mod inteligibil lor fac din procesul de învăţare şi formare, o joacă.

⌂ Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Cred că singurul lucru dificil în acest program a fost de a mă încadra în timpul celor 50 de minute cu transmiterea pachetului de informaţii. Mereu, entuziasmul copiilor mă determina să le transmit din ce în ce mai multe lucruri interesante şi inedite.

⌂ Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Consider că rezultatul educaţiei mele de până acum este o sumă ponderară a informaţiilor captate de la cadrele didactice cu care am interacţionat. Îmi este greu să menţionez doar unul dintre aceştia, atât din timpul formării mele profesionale, cât şi din interacţiunea cu cadrele didactice din programul De-a arhitectura. Din experienţa tuturor m-am îmbogăţit, am avut ce să învăţ de la fiecare dintre aceştia, iar la final, fiecare dintre ei mi-a evidenţiat măcar un motiv pentru care să îmi urmez drumul pe care l-am ales.

⌂ Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

În acest moment preocuparea principală este de a-mi încheia studiile doctorale în domeniul Horticulturii, în care am abordat un domeniu interdisciplinar: terapia horticolă. Cercetez cum şi în ce mod spaţiile verzi şi conexiunea omului cu natura poate influenţa starea de bine fizică, mentală şi emoţională a persoanelor. Rezultatele preliminare ale cercetărilor întreprinse ne confirmă faptul că timpul petrecut în natură are un efect benefic asupra oamenilor.

⌂ Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Povestea celui mai drag proiect de până acum începe în compania Studium Green (adică şcoala verde – conotaţia denumirii) unde am avut ocazia să lucrez într-un proiect al unui ansamblu rezidenţial care găzduieşte un acoperiş verde extensiv privat de 800m2, destinat locatarilor, care este de asemenea primul ansamblu de acest gen în Cluj-Napoca. Pe lângă nenumăratele beneficii ale sistemelor de acoperişuri verzi, aş dori să îl meniţionez pe cel social, în Clujul puternic urbanizat. Din reuşita acestui proiect comunitar se naşte şi ideea atelierului De-a arhitectura „Acoperişul verde”, care doreşte să aducă mai aproape valoarea peisajului în mediul construit, prin prezentarea soluţiilor posibile de extindere a spaţiilor verzi, atât de necesare vieţii şi sănătăţii oraşelor.

⌂ Care este motto-ul tău personal?

În acest moment, motto-ul ales ar fi: „The more high-tech we become, the more nature we need.” [n.r. din engleză: „Cu cât avansăm mai mult tehnologic, cu atât mai mult avem nevoie de natură.”]. Împrumut aceste cuvinte de la scriitorul Richard Louv care scrie în anul 2005 cartea „Last child in the woods[n.r. din engleză: „Ultimul copil în pădure.”], tradusă în 12 limbi străine de circulaţie internaţională. Consider că oricât de mult va evolua omenirea, nu trebuie să uităm că originile nostre sunt în natură, ori în Grădina Edenului, ori în Pădurile luxuriante ale Terrei. Astel, singurul răspuns pentru o „arhitectură armonioasă a vieţii oamenilor” este şi va fi NATURA.

0