Iată cine suntem!

Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc

Am ajuns la cel de-al şaptesprezecelea interviu din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” despre voluntarii De-a arhitectura care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit. Ne bucurăm de fiecare dată când descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri, când aflăm puţin din povestea sau istoria din spatele omului şi ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi de fiecare dintre ei.

Iulia Cutova completează seria de voluntari începută în septembrie 2016. Iulia a venit în familia De-a Arhitectura în Constanţa, în 2017, după ce a absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din Bucureşti şi a lucrat o perioadă în Sibiul în care a copilărit. În primul an la De-a arhitectura şi-a lăsat creativitatea liberă alături de cei mici în cadrul cursului „De-a arhitectura mini”, iar în anul şcolar 2018-2019 a continuat cu „De-a arhitectura în oraşul meu”. Este pasionată de fotografie şi îi place să experimenteze în proiectele pe care le abordează. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea încă unui voluntar De-a Arhitectura.

⌂ Ce te-a determinat să studiezi arhitectura şi să devii arhitect?

A fost o hotarare destul de bruscă: trebuia să împac cumva dorinţa de a crea tot felul de lucruri, de a desena, de a pune într-un cadru oarecum legitim! 🙂 toate ideile individuale, de a trăi creativ şi de a încerca să îmi stabilesc propriile mele reguli. Aşa am ales arhitectura ca profesie pentru că am sperat că o să adune şi o să îmi susţină toate acestea. Acum pot spune, într-adevăr, că arhitectura este printre puţinele profesii cu care m-aş fi împăcat.

⌂ Ce aspecte ale felului cum ai fost crescută sau ai fost educată ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de arhitect?

Contextul din copilărie şi din adolescenţă – un Sibiu cultural, o şcoală şi un liceu cu tradiţie, cu profesori buni şi cu activităţi dintre cele mai diverse, oamenii cu care am interacţionat în timpul facultăţii la UAUIM Bucureşti [n.r. Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”] şi în timpul stagiului într-un birou de arhitectură olandez, toate au avut influenţă asupra mea.

Există, cred, multă improvizaţie în ceea ce priveşte educaţia în arhitectură… şi întotdeauna am implicat în proiectele mele (de orice fel) orice alte pasiuni sau domenii conexe: fotografia, literatura, pasiunea pentru scenografie sau altceva, pe care le-am simţit potrivite la un moment dat.

⌂ Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?

Am luat câte puţin de la fiecare: de la profesorul cu care m-am pregătit pentru admitere, arhitectul Şerban Niţulescu, de la câţiva din profesorii din facultate, câte puţin de la marii arhitecţi pe care i-am avut aproape în studiile mele, dar, în primul rând, mă influenţează, direct şi indirect, familia mea care mă susţine necondiţionat.

⌂ Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

Iniţial, motivaţia mea a fost foarte clară, mi-am dorit ca fetele mele, eleve în clasele primare, să ia parte la programul minunat despre care auzisem şi cel mai simplu era să fiu chiar eu arhitectul de la clasă. Am început, deci, ca voluntar De-a arhitectura în anul 2017, la Colegiul Naţional de Artă „Regina Maria” din Constanţa unde am participat la programul „De-a arhitectura mini”. Am continuat şi în anul şcolar 2018-2019 cu „De-a arhitectura în oraşul meu”. De la anul o să iau parte la ambele programe, cu două clase diferite.

Aşteptările mele au fost întrecute cu mult, mă aşteptam la un fel de cursuri standard cu noţiuni primare de arhitectură, dar programul oferă surprize şi satisfacţii mult mai mari de ambele părţi.

⌂ Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Cel mai mult mi-a plăcut impactul pe care poate să îl aibă un asemenea program asupra copiilor. E minunat să vezi cum aceştia reacţionează şi interacţionează cu informaţia şi creează soluţii dintre cele mai surprinzătoare.

⌂ Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Nu cred că aş putea numi ceva dificil în această colaborare, poate doar timpul prea scurt care ne presează.

⌂ Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Toţi profesorii cu care am studiat m-au influenţat în mai mare sau mai mică masură. De la toţi am preluat câte ceva, nu cred că a fost un moment individual definitoriu care să mă influenţeze profund, toate s-au adunat, pe rând, şi au consolidat pregătirea mea.

Toată experienţa mea de până acum, şi ca părinte, şi ca arhitect, a fost cumva comprimată şi folosită ca să fac faţă noii posturi – cea de pedagog. Am înţeles că cel mai mult copiii au nevoie de susţinere, încurajare, de respect şi de încredere în sine. Şi dacă îi tratăm aşa, colaborarea este minunată şi avem ce învăţa mult unii de la ceilalţi.

⌂ Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

Calitatea mediului construit influenţează calitatea vieţii individului şi a comunităţii. Şi noi, arhitecţii, suntem în masură să influenţăm mediul construit, deci grija mea cea mai mare este să nu rămân indiferentă la niciunul dintre aspectele unui proiect la care iau parte, indiferent de dimensiuni şi complexitate.

Am fondat biroul de arhitectură Extrude Studio, iniţial la Sibiu, împreună cu soţul meu, apoi contextul ne-a adus la Constanţa unde activăm de 10 ani, unde ne-am dezvoltat ca birou.

Încercăm să înglobăm în proiectele noastre principiile dezvoltării durabile, respectul pentru tradiţie, căutăm în permanenţă să aplicam performanţele tehnice actuale şi, nu în ultimul rând, să găsim frumuseţea pură a unui obiect de arhitectură.

⌂ Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Deşi cel mai provocator program de arhitectură rămâne locuinţa individuală, ne implicăm tot mai mult în proiecte culturale şi sociale – clădiri publice cu impact social şi cultural important în comunităţi: teatru, şcoală, gradiniţă, grădină botanică, centre multifuncţionale, primărie, etc., în toată zona litoralului şi în împrejurimi.

Nu în ultimul rând, sunt pasionată de explorările şi descoperirile urbane de tot felul, încerc să combin asta cu pasiunea mea pentru fotografie şi cu proiectele de arhitectură… şi acum şi cu activitatea mea la De-a Arhitectura.

⌂ Care este motto-ul tău personal ?

Logic will get you from A to B. Imagination will take you anywhere.” – Albert Einstein [n.r traducere din engleză: „Logica te va duce de la punctul A la punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde.”] 1