Iată cine suntem!

Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc

Continuăm cu cel de-al unsprezecelea articol din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” despre voluntarii De-a arhitectura care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit. Ne bucurăm la fiecare interviu să descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri, să aflăm puţin din povestea sau istoria din spate a omului şi să ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi de fiecare dintre ei.

Alex Mexi întregeşte seria de voluntari de până acum. Alex s-a alăturat echipei De-a arhitectura în 2014 ca îndrumător voluntar la una dintre clasele care urmau cursurile asociaţiei. Încă de la training-ul îndrumătorilor Alex şi-a arătat talentul de a împărtăşi informaţii şi cunoştinţe cu ceilalţi – la clasă, chimia sa cu copiii se poate vedea cu ochiul liber. Fie că predă la clasă, se joacă „de-a arhitectura” cu copiii la vreunul dintre atelierele din cadrul Clubului sau înoată la Swimathon pentru a strânge fonduri pentru programele De-a arhitectura, Alex se implică 100% ori de câte ori este nevoie. În aprilie, la Gala Voluntarilor De-a arhitectura, Alex a primit premiul „Arhitect pionier – Deschizător de drumuri”, un premiu dedicat arhitecţilor care au făcut tot felul de lucruri pentru a aduce arhitectura mai aproape de copii. Au predat primii (şi pentru o vreme şi singurii) din judeţul lor, au predat în mediul rural, au scris şi condus ateliere foarte interesante, au predat copiilor cu nevoi speciale. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea încă unui voluntar De-a Arhitectura.

⌂ Ce te-a determinat să studiezi peisagistica şi să devii peisagist?

Întotdeauna am fost pasionat de grădini, iar în clasa a XII-a am primit o broşură în care apăreau toate universitățile, facultățile şi departamentele din țară. Acolo am văzut pentru prima dată termenul de peisagistică. Văzând că se studiază la Universitatea de Ştiințe AgronomiceFacultatea de Horticultură (Bucureşti), m-am gândit că are legătură cu grădinile. Am zis că e interesant şi merită să încerc şi, mai ales, să capăt cunoştințele necesare ca să îmi amenajez propria grădină. Ca să zic aşa, am făcut o facultate pentru a-mi amenaja curtea…

Dar ceea ce am studiat a fost MULT mai complex şi mai interesant decât ceea ce credeam că va fi şi am savurat fiecare moment şi nu regret o clipă că am ales să studiez ceea ce am studiat (şi încă studiez!).

Cât despre grădina mea, de ea nu a mai avut nimeni grijă de când am început facultatea, că na, vorba aia: cizmarul nu are cizme, croitorul nu are haine… de ce ar fi altfel pentru peisagist? Însă chiar dacă nu mi-am proiectat şi amenajat grădina, asta nu înseamnă că nu lucrez în domeniu. Actualmente construiesc un doctorat despre istoria parcurilor publice din România şi lucrez în mai multe proiecte care au de-a face cu grădinile istorice din țară, dar şi din străinătate.

⌂ Ce aspecte ale felului cum ai fost crescut sau ai fost educat ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de peisagist?

Revin aici la grădina mea. Încă de când eram de-o şchioapă adoram să merg la curte şi să mă joc în pământ, să plantez, să culeg, să ma plimb prin pădure sau să bat mingea pe câmp. Mai mult decât atât, o mare parte din copilarie mi-am petrecut-o în Cişmigiu…

Nu în ultimul rând, sunt convins că am o dragoste aparte pentru natură şi spațiul exterior pe care o moştenesc de la bunicii mei, ei înşişi mari iubitori de natură şi de frumos. Iar dacă de la bunici am moştenit această dragoste aparte, atunci părinții mei, datorită faptului că m-au luat şi m-au plimbat mereu prin tot felul de peisaje naturale sau prin grădini deosebite atât din România, cât şi din afara țării, mi-au insuflat o mare doză de curiozitate şi mi-au deschis apetitul pentru studiu, cercetare şi explorare!

⌂ Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?

Ar fi mult prea multe persoane pe care ar trebui să le menționez şi atunci mă voi rezuma la a spune că am ales să aprofundez istoria grădinilor (o mică parte din ceea ce înseamnă peisagistica) datorită familiei mele şi a unor profesori de istorie/istoria grădinilor pe care i-am avut în şcoala generală, liceu şi facultate.

⌂ Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

Am început să colaborez cu De-a Arhitectura imediat după ce am terminat facultatea şi am făcut-o din curiozitate: curiozitatea de a preda (pe care o aveam încă de când nu învățasem cum să îmi închei şireturile) şi curiozitatea de a lucra cu cei mici. Pot spune doar că nu mă aşteptam să îmi placă aşa mult!

⌂ Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Echipa De-a Arhitectura este o familie complexa şi Foarte interesantă, iar lucrul cu cei mici este extrem de amuzant şi foarte plăcut!

⌂ Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Obiectivele De-a Arhitectura fiind foarte complexe, cred că cel mai greu mi-a fost să reuşesc să îmi pregătesc lecțiile la clasa şi să îmi manageriez timpul.

⌂ Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

Toată copilăria mi-am petrecut-o prin şcoli deoarece mama mea a fost profesor şi director la şcoala la care am studiat. Datorită acestui fapt am interacționat foarte mult cu numeroşi profesori şi am reuşit să îi observ atât la curs, cât şi în afara cursurilor. Cred totuşi că pe lângă mama mea, profesorii cu cea mai mare influență asupra carierei mele au fost cei care au predat istoria, deoarece mi-au deschis noi orizonturi şi m-au ajutat să văd o poveste extrem de interesantă şi foarte spectaculoasă în spatele fiecărei pietre, pată de culoare, zid cu buruieni etc. Datorită lor mi-am pus mereu problema: dacă o clădire spune o poveste şi are în spate un întreg discurs, oare nu acelaşi lucru se poate spune şi despre peisaj şi grădini?

⌂ Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

Aşa cum am menționat sunt profund îndrăgostit de istoria grădinilor şi pe măsura ce mă documentez mai mult îmi place mai tare. Descopăr complexitatea din spatele unei compoziții horticole şi încep să înțeleg cum şi mai ales de ce o anumită grădină a fost construită sau remodelată într-un anumit fel. Facultatea, masterul, doctoratul şi proiectele culturale în care m-am implicat mi-au/îmi alimentează curiozitatea şi uneori şi portofelul, decontându-mi cheltuielile pe care le fac pentru cercetare.

⌂ Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Consider că, pe lângă colaborarea cu De-a Arhitectura, despre care pot spune cu siguranță că ajută comunitatea, consider că proiectul de restaurare pe care l-am construit împreună cu câteva bune prietene şi colege de facultate pentru grădinile istorice de la Şcoala Centrală din Bucureşti este încă un exemplu pe care îl pot aduce în discuție. Pe de altă parte, activitatea mea din ultimii ani s-a concentrat în jurul studiilor şi a publicațiilor. Deşi sunt încă un novice în domeniul meu, cred şi sper că cele câteva articole, precum şi cartea pe care o voi publica la finele anului 2017, să atingă şi să ajute comunitatea şi să o facă mult mai conştientă vizavi de anumite valori pe care le posedă!

⌂ Care este motto-ul tău personal ?

Nimic nu este întâmplător şi totul are un sens.”, iar De-a Arhitectura în viața mea nu face excepție!

0