Iată cine suntem!

Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc

Continuăm cu cel de-al zecelea articol din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” despre voluntarii De-a arhitectura care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit. Ne bucurăm la fiecare interviu să descoperim lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri, să aflăm puţin din povestea sau istoria din spate a omului şi să ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi de fiecare dintre ei.

Deea Ursachi întregeşte seria de voluntari de până acum. Deea s-a alăturat echipei De-a arhitectura încă de la început şi este în prezent coordonatorul local pentru Braşov, Covasna şi Harghita. A început ca arhitect voluntar şi, pe parcursul anilor, a trecut prin aproape toate rolurile disponibile în cadrul asociaţiei. Să lucrezi cu Deea este uşor – o fire practică, Deea rezolvă orice apare cu rapiditate şi realism. În aprilie, la Gala Voluntarilor De-a arhitectura, Deea a primit premiul „Coechipier De-a arhitectura”, un premiu dedicat celor care au fost alături de noi încă din primii ani de cursuri De-a arhitectura, înainte să fim aşa de mulţi şi aşa de cunoscuţi în şcoli şi inspectorate şcolare. Un premiu dedicat lor, coechipierilor, pentru că sunt cei care răspund primii la apelurile şi nevoile curente, cei care mişcă roţile mecanismului De-a Arhitectura. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea încă unui voluntar De-a Arhitectura.

⌂ Ce te-a determinat să studiezi arhitectura şi să devii arhitect?

Dacă stau bine să mă gândesc, prima decizie în acestă direcţie am luat-o în clasa a IV-a când am ales să urmez gimnaziul în cadrul unui liceu de artă, la secţia de arte plastice. Deşi am schimbat 2 oraşe şi 3 şcoli, trecând 2 ani şi pe la „mate-info”, cumva-cumva am revenit pe drumul cel bun şi cei 4 ani de liceu i-am savurat din plin la secţia de grafică a Liceului de Arte din oraşul Sf. Gheorghe (jud. Covasna).

În clasa a XI-a am plecat la Cluj-Napoca cu mapa A0 sub braţ pentru a lua o decizie privind facultatea. Atunci am avut primul contact atât cu Universitatea de Artă şi Design, cât şi cu Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul UTCN [n.r. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca]. Mai departe au urmat cei 6 ani… ştiţi deja unde…

⌂ Ce aspecte ale felului cum ai fost crescută sau ai fost educată ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de arhitect?

Nu ştiu exact când şi unde le-am învăţat, dar principiile pe care îmi place să cred că le respect în toate activităţile mele sunt: ordinea, corectitudinea şi pasiunea.

⌂ Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?

Colegii… toţi! În fiecare etapă am avut parte de câţiva oameni frumoşi alături de care am putut să cresc. Din punct de vedere strict profesional, sprijinul permanent al domnului arh. Nicolae Ţaric şi echipa ADA  [n.r. ADA Agenţia de Arhitectură şi Design] şi-au pus amprenta cea mai mare fiind mediul în care m-am format efectiv ca arhitect.

⌂ Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?

Au trecut 5 ani şcolari de când sunt parte din De-a Arhitectura. Am aflat despre proiect pe Facebook, m-a atras instant şi, fiind în etapa de început de carieră, am considerat-o ca pe o oportunitate de a face ceva pozitiv pentru oraş. Nu am pornit cu multe aşteptări, doream doar să cunosc oameni, deoarece mă mutasem relativ recent în Braşov şi-mi lipsea oarecum activitatea intensă pe care o aveam în Cluj.

⌂ Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?

De-a Arhitectura mi-a oferit ocazia de a descoperi ce-mi place. Am avut de câştigat din toate experienţele. Mi-a plăcut să re-cunosc lumea şcolarilor, să lucrez cu copiii şi să mă dezvolt alături de ei, dar cel mai mult îmi plac evenimentele, să le organizez, şi oamenii cu care pot interacţiona. De-a Arhitectura este un magnet pentru oamenii frumoşi şi dedicaţi. Din nou am găsit colegi pe care îi îndrăgesc şi alături de care este o plăcere să lucrez.

Nu am ştiut că pot sau că va ajunge în sarcina mea activitatea de coordonare a claselor din zonă. Am fost prima care am răspuns chemării la voluntariat în Braşov şi astfel în anii care au urmat am putut să-i îndrum şi pe colegii mai noi, considerându-se că am vechime deja. Întâi o clasă, apoi 3, apoi 9 şi în final 18 clase în anul şcolar 2016-2017, adică aproximativ 30 de adulţi şi peste 500 de elevi care se bazau pe mine pentru buna derulare a cursurilor opţionale De-a arhitectura.

Pe lângă arhitect voluntar, la De-a Arhitectura am putut să fiu: „doamna De-a arhitectura” pentru copii, formator pentru îndrumătorii mai noi, organizator de evenimente pentru adulţi şi copii, fundraiser, manager de proiect, secretară, contabilă, alergător la Braşov Heroes şi cine mai ştie câte…

⌂ Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?

Făcând totul din plăcere, De-a Arhitectura necesită timp… tot mai mult timp. De-aş avea normă întreagă la De-a Arhitectura, tot aş rămâne peste program să pot face tot ceea ce-mi doresc: conferinţe, expoziţii, fundraising, cursuri extracuriculare şi multe multe altele.

Asta este cel mai dificil, să jonglez cu timpul astfel încât să fac performanţă pe toate planurile: la birou, în familie şi la toate activităţile extra pe care am ocazia să le pun în practică prin De-a Arhitectura. În plus, ca să faci lucruri frumoase, trebuie şi o muncă continuă în background, muncă care în realitate nu se vede: raportări, facturi, contracte, adeverinţe, achiziţie şi gestiune materiale, corespondenţă etc.

⌂ Ai fost marcată de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?

În şcoală şi facultate au existat câţiva profesori pe care i-am privit cu admiraţie, dar nu pot spune că există unul anume care m-a marcat. În schimb, tot prin De-a Arhitectura am avut ocazia să colaborez cu profesor Carmina Vakulovski care a devenit un model pentru mine din punct de vedere al mediului didactic. În total am predat în tandem cu 3 doamne profesoare şi de la fiecare am avut câte ceva de învăţat.

⌂ Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?

În prezent simt că am trecut într-o nouă etapă a vieţii, una în care mă înteresează şi familia, deşi de multe ori pun pe prim plan tot activităţile profesionale. Proiectele de arhitectură le privesc mult mai practic, îmi plac lucrurile concrete, care ştiu că se pot face şi pot fi duse la bun sfârşit. De fel sunt o fire pragmatică, prin urmare iau provocările pe rând, pe măsură ce ele apar, şi mă străduiesc să le rezolv cât pot de bine.

⌂ Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.

Fără să fiu modestă, pot spune că cel mai frumos proiect prin care am atins comunitatea din oraşul meu este De-a Arhitectura. Locuiesc în Braşov de 6 ani, dintre care 5 i-am petrecut promovând De-a Arhitectura. Este amuzant când sunt întrebată dacă De-a Arhitectura vine de la Deea, deoarece între numele meu şi numele asociaţiei există o asemănare la nivel de sunete.

Tot ce am făcut frumos alături de colegii arhitecţi din echipa De-a Arhitectura Braşov poate fi regăsit pe pagina locală de Facebook.

În activitatea de proiectare mă pot lăuda cu peste 40.000mp de clădiri industriale care au şi ele impactul lor în comunitate şi, în rest, am proiectat câte puţin din toate.

⌂ Care este motto-ul tău personal?

Mi-au venit în minte brusc două expresii care par că mă reprezintă: „Dacă faci o treabă fă-o bine.” şi „Dacă ai intrat în horă trebuie să dansezi.

Save

0