Giving Tuesday la De-a Arhitectura 2020

Mi-a aduc aminte, mică fiind, cât de nerăbdătoare eram să vină luna decembrie. De când se termina vacanța de vară și până când dădea frigul, număram zilele și frunzele care cădeau din copaci. 1 decembrie era o sărbătoare, un preambul pentru luna ce se prefigura și se așternea în față plină de magie și surprize. Cu miros de coji de portocale și cozonaci, cu sunetul lemnelor care ardeau mocnit în sobă, clinchetul clopoțeilor pe care îi agitam de zor când cutreieram cu colindele, scârțâitul zăpezii sub tălpile noastre, gerul care ne înțepa degetele de la mâini și picioare după o zbenguială prin omăt, ferestrele aburite pe care trasam cu degețele buclucașe zâmbete ștrengărești, străzile luminate și, nu în ultimul rând, cadourile.

Iubeam cadourile și bucuria de pe fețele tuturor celor care, cu emoție, în dimineața de Crăciun, le deschideau nerăbdători. Parcă nimic nu era mai frumos decât strălucirea din ochii lor atunci când descopereau ce se ascundea în cutia frumos împachetată. Așa era luna decembrie. Și sunt sigură că pentru fiecare dintre noi aceasta este o lună specială și toți avem amintirile noastre presărate cu mirosuri, senzații și sunete din vremurile acelea.

Tocmai de aceea, pentru a retrăi din amintirile de atunci, pentru a crea altele noi și pentru a intra în spiritul de sărbătoare, în care primim și dăruim, în decembrie 2020 ne-am alăturat pentru prima oară mișcării internaționale #GivingTuesday, o mișcare care încurajează oamenii și organizațiile să ajute la transformarea comunităților din care fac parte. Cea de-a a IV-a ediție, desfășurată în perioada 1-8 decembrie 2020, a avut ca temă „Săptămâna Generozității” și a invitat românii de pretutindeni să #punăinimă și să facă o faptă bună.

La De-a Arhitectura, de 9 ani, oameni minunați oferă zilnic din timpul și pasiunea lor pentru ca cei mici și mari să fie cu un pas mai aproape de tot ceea ce înseamnă educație de mediu construit și cetățenie activă. Fără ei nu am fi ajuns atât de departe și le mulțumim zilnic pentru energia, efortul și dorința lor de implicare. De aceea, când am auzit de #GivingTuesday, ni s-a părut atât de firesc să participăm la această mișcare globală de bine.

Astfel, pe parcursul întregii luni, am desfășurat o serie de activități care să celebreze bunătatea, implicarea și reîntoarcerea la comunitate prin comunitate. O serie de activități în care am invitat oamenii să #punăinimă și să fie alături de noi nu doar pentru o zi, nu doar pentru o săptămână, ci pentru o lună întreagă, luna cadourilor și a generozității! O lună specială, a cărei magie, dacă cumva am mai pierdut din ea pe măsură ce am crescut, să poată reînvia prin faptele și acțiunile noastre.

Am colindat la clasele De-a arhitectura online și le-am povestit celor mici despre arhitectură și mediu construit în general, am invitat elevii claselor De-a arhitectura din toată țara să își scrie scrisori de Crăciun cu tema „Cartierul meu/Satul meu” și să împărtășească și altora cu ce anume se mândresc din orașul lor, am încercat să oferim „Aripi în viitor” copiilor de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” din Băbeni, judeţul Vâlcea, în cadrul târgului cu vânzare online, pentru a le da posibilitatea celor mici să organizeze o nouă excursie/atelier în cadrul căreia să descopere mediul construit și am îndemnat oamenii să ne spună povestea lor despre implicare în comunitate printr-un #UnSelfie.

În perioada 15-21 decembrie 2020 am invitat voluntarii din clasele De-a arhitectura să viziteze și alte grupe de elevi decât cele la care activează și să le vorbească profesorilor și copiilor despre ei și meseria lor, despre proiectele la care lucrează, despre un obiect de arhitectură favorit, un spațiu din oraș pe care îl îndrăgesc sau despre arhitectură și mediu construit în general, în cadrul activității „Arhitecții colindă”. Cei care au colindat au avut și opțiunea de a-i invita la joacă pe cei mici, de a le prezenta una dintre provocările #DeaArhitecturaAcasa propuse de asociație din aprilie și până în prezent și de a-i provoca să o realizeze în timpul vacanței de iarnă.

Ce a însemnat interacțiunea cu cei mici pe teme de arhitectură și mediu construit în spațiul virtual, ne-a povestit Cristina Dumitrescu, arhitect îndrumător De-a arhitectura alături de prof. înv. primar Roxana Costache:

„Un lucru bun adus de școala online e că nu mai contează unde te afli, fizic, ca să poți vorbi cu oameni la care altfel, cel mai probabil, deși ai vrea, nu ai avea cum să ajungi. Chiar așa, cum altfel ar fi reușit dl. Prof. dr. arh. Augustin Ioan să ajungă în satul Dârza din Dâmbovița? Invitația, sub titlul «Arhitecții colindă», a fost adresată deschis de echipa De-a arhitectura oricărui doritor și am fost, sincer, onorați de dorința exprimată de domnul arhitect de a se întâlni cu copiii. Întâlnirea a fost caldă, firească, prietenoasă, fără vorbe mari și, bineînțeles, cu lucruri de învățat.

A povestit, nu fără emoție în voce, celor 20 de copii ai clasei a III-a din Dârza, jud. Dâmbovița, despre proiectele de suflet și despre o lume cu parfum de basm, așa, ca pentru sărbătorile de iarnă: despre Casa și casele Regale ale României. Plimbarea virtuală a pornit din Sinaia (chiar de la gară) și ne-a condus pe domeniul de la Peleș, ajungând apoi spre ansamblul de la Curtea de Argeș.

Am aflat despre regi și regine, despre castele și catedrale, despre parcuri și alei ne(mai)știute, despre case domnești și despre constructori legendari cărora le-au fost frânte aripile, despre inima reginei și despre cum respecți un monument recunoscându-i măreția. Și am mai aflat și despre cum un castel cu aer de poveste poate ascunde tehnici revoluționare pentru timpul său și despre eforturi de a păstra viu și sănătos patrimoniul.

Poate nu a fost chiar un «colind» pentru că nu știm (încă?) să facem asta, dar a fost despre valori ale locului și ale comunității și despre cum să le păstrăm. Mai puțin năzdrăvănia cu cifrele (deși ceva e și acolo, pentru că au fost și cifre în prezentare), cuvintele rămase în memoria copiilor exprimă câteva impresii de moment sau despre cursul «De-a arhitectura în orașul meu». Și dacă observați acolo «cățelușa», e pentru că domnul arhitect a avut-o co-participant, așa, ca pentru legături mai strânse decât online.”

La rândul lui, Prof. dr. arh. Augustin Ioan, ne-a transmis cum a fost pentru el această experiență:

„Am fost nespus de încântat să colind cu De-a Arhitectura la Dârza, un loc unde nu am ajuns, încă, fizic, dar am ajuns, în schimb, online. M-am străduit să le spun prichindeilor veseli și simpatici de acolo despre Sinaia și Curtea de Argeș, despre palate și catedrale. Unii fuseseră deja ori într-un loc, ori în celălalt, doamna învățătoare îi încuraja să participe, iar doamna de arhitectură le furniza în plus și alte explicații.

Cred că De-a Arhitectura este cea mai bună idee pe care OAR (Oridnul Arhitecților din România) a avut-o până acum, aceea de a fi părtași la creșterea viitorilor iubitori de patrimoniu și, de ce nu, a viitorilor clienți ai viitorilor noștri colegi de breaslă. Întotdeauna răspund cu drag, dacă și când sunt chemat să particip la asemenea lucruri de folos și, în plus, foarte amuzante. Îi rog pe toți colegii mei să participe, dacă pot, dând astfel o mână de ajutor colegelor (și puținilor colegi) care fac asemenea lucruri minunate. Cu mare, mare drag, Augustin Ioan.”

Prof. înv. primar Roxana Costache, ne-a transmis experiența cu De-a Arhitectura, sumarizând:

„Experiența cu De-a Arhitectura ne dă șansa să ne cultivăm simțul estetic, să gândim în perspectivă și să ne respectăm valorile și trecutul. În fiecare oră descoperim cât de creativi putem fi, ne exersăm observarea și învățăm să fim prietenoși cu natura. Atunci, aici, acolo este De-a arhitectura!”

Și Eliza Yokina, membru fondator De-a Arhitectura, s-a oprit la Școala Gimnazială „Grigore Moisil” din Galați, la elevii clasei a III-a B înscriși în programul „De-a arhitectura în orașul meu” în anul școlar 2020-2021, sub ghidajul prof. înv. primar Loredana-Doinița Chiscoci.

„A fost o mare bucurie pentru mine acest colind, de colindat m-au colindat copiii pe mine, iar eu am povestit atât cât m-am priceput despre ce face un architect în viața de zi cu zi, m-am ajutat cu poze, machete, desene, le-am arătat biroul, cum e organizat, ce avem în el etc. Sper că le-a plăcut și au înțeles câte ceva din povestiri. Minunată clasă!”

Armina Popeanu, arh. îndrumător a fost în vizită la colindat la elevii clasei I A de la Liceul „Andrei Mureșanu” din Brașov, înscriși în programul „De-a arhitectura mini” în anul școlar 2020-2021, sub ghidajul prof. înv. primar Ioana Chihaia.

„Foarte, foarte pe scurt vă zic că a fost un pic haos de Crăciun, multe activități, știți cum e. Dar au fost tare entuziasmați copiii în general. Tare drăguță ideea cu colindatul online – eu, recunosc, am fost puțin nepregătită pentru nivelul energiei copiilor de clasa I la care am intrat online. O mega admir pe doamna învățătoare, i-am și scris după. Ce neebuuuniiieeeee cu copiii, cred că am văzut cele mai multe pisici și animale de companie (inclusiv o broască) ever, într-un meeting online 😊😊😊. A fost fun cumva pentru mine, sper că și pentru ei.”

Tot în perioada 1-15 decembrie 2020, pentru a intra în atmosfera sărbătorilor, am invitat clasele De-a arhitectura din toată țara să își scrie scrisori de Crăciun cu tema „Cartierul meu/Satul meu”. Lansat în 2017, proiectul „Scrisori între clase”, ajuns la a IV-a ediție, a fost adaptat în 2020 contextului pandemic și s-a desfășurat la clase online. Elevii din 22 de clase au răspuns apelului nostru și au creat cele mai personale și autentice scrisori prin intermediul cărora și-au prezentat spațiul cartierului/satului lor cu tot specificul locului și au făcut cele mai sincere urări. La rândul lor, s-au bucurat atunci când au primit prin „poștă” scrisori de la colegii lor din alte orașe.

Armina Popeanu, arh. îndrumător la elevii clasei a III-a C de la Școala „Tudor Arghezi” din București înscriși în programul „De-a arhitectura în orașul meu”, ne-a povestit cum a decurs această aventură:

„«Scrisorile între clase» – pentru copiii mei (haha 😊) de la clasa a III-a de la Școala «Tudor Arghezi» a fost e experiență faină. Cu ajutorul prof. înv. primar Georgeta Șerban, cu ajutorul unui whiteboard, au făcut toți proiectul în ora De-a arhitectura, foarte puțini completând ulterior. În final a ieșit un .pdf consistent. Când au venit scrisorile făceau atelierul «Turtă dulce» online și am intrat special la ei să citim ce au primit. Ei sunt oricum într-un schimb cu o clasă din Moldova și s-au bucurat de experiență. Pentru mine a fost ok, încă o activitate faină pe care am făcut-o cu ei la orele De-a arhitectura, mai vrem provocări!”

Pe larg despre acest proiect o să vă povestim într-un viitor articol.

Timp de 2 ani copiii de la Centrul de plasament „Casa Pinocchio” din Băbeni, judeţul Vâlcea, au luat parte la atelierele De-a arhitectura coordonate de cele două voluntare, arh. Cristina-Maria Miu şi arh. Cornelia Gheorgişteanu. În lunile care s-au scurs, continuând întâlnirile cu cei mari și mai mici, cele două arhitecte și-au dorit să ducă la un alt nivel nevoile pe care le-au identificat în interacțiunea cu copiii. Așa s-a născut ideea proiectului „Aripi în viitor” care a fost prezentat pe 7 februarie 2019 în cadrul evenimentului „Cercul Donatorilor Vâlceni – ediția I” organizat de Fundația Comunitară Vâlcea și Nod Makerspace în București.

Donatorii prezenți au întâmpinat cu entuziasm ideea și, crezând în ea, au contribuit cu suma necesară implementării ei. Astfel, în toamna lui 2019, prin intermediul donațiilor obținute, cei 19 copii au participat la excursia-atelier „Monument, unde eşti?” care a avut loc, conform dorinţei lor, la Sibiu. Atât de mult le-a plăcut încât, în cadrul atelierelor „Siluetă de oraș”, cei mici au realizat 39 de picturi care redau cu acurateţe imagini din timpul atelierului-excursie de la Sibiu, cadre întipărite adânc în mintea şi sufletul lor.

În perioada 1-20 decembrie toți cei care și-au dorit să sprijine visul lor de a realiza o nouă excursie prin intermediul căreia să descopere mediul construit, dar mai ales pe ei, au putut achiziționa lucrările lor în cadrul „Târgului cu vânzare: Aripi în viitor” organizat de Asociația De-a Arhitectura în parteneriat cu Fundația Comunitară Vâlcea.

Despre bucuria de a dărui ne-au povestit câteva dintre persoanele care au achiziționat picturile copiilor. Vă lăsăm mai jos cu impresiile lor:

„A fost bucurie mare să contribui cât de puțin la proiectul «Aripi în viitor» ca donator – tabloul ales a fost un dar pe care eu i l-am făcut surorii mele, de departe (iată că în astfel de situații distanța nu contează și tehnologia ajută să o cucerim). Iar filmulețul cu copiii de la Casa Pinocchio, copii despre care știu de la colegele noastre arhitecți îndrumători că și-au înfrânt cu greu timiditatea și frica de a vorbi în fața camerei și au povestit… mie mi-au dat lacrimile când l-am văzut și nu am putut doar să îmi îndeplinesc task-ul de a promova proiectul, ci m-a(u) mișcat într-atât încât să mă facă să doresc să fiu parte din visul lor și să împărtășesc bucuria și speranța asta mai departe.”arh. Monica Popescu.

„Mie mi-a dat aripi tabloul: să primești un cadou care poartă în sine o imagine și semnificație frumoase și are ca bonus un gest de bine pentru colegi de viață! Mi s-a părut inspirat, sensibil și vizionar, așa trebuie să fie toate cadourile mele de acum. Sper să devină un proiect anual, a fost special și nu trebuie să rămână singular.” Cristina Popescu.

„Am aflat despre târgul «Aripi în viitor» dintr-un mail al asociației. Am fost impresionată de inițiativă de la primele rânduri citite și dorința mea de implicare a fost și mai mare în momentul în care am văzut că este vorba de un centru din Vâlcea. Eu sunt din județul Vâlcea așa că am empatizat, poate, și mai mult din acest motiv.

Am ajuns pe pagina evenimentului și am început să mă uit printre lucrări, una mai frumoasă ca cealaltă. Dar m-a atras titlul celei pe care am achiziționat-o, «Pomul vieții». Este un simbol care mie îmi este foarte drag. Senzația pe care lucrarea mi-a transmis-o este că cea mai mare putere a copacului este de a îngloba totul și de a crea Echilibrul. Semnificația simbolului copacului vieții este tocmai aceasta, că reușește să creeze armonie și echilibru în timp ce este un izvor de nemurire deoarece frunzele sale renasc an de an, odată cu venirea primăverii.

Am simțit că acea lucrare îmi este dedicată, așa că nu am stat pe gânduri și am achiziționat-o. Sunt impresionată că există copii care reușesc să trezească și să transmită așa sentimente prin lucrările lor. Pomul vieții și-a găsit loc de cinste în camera mea și, de fiecare dată când privesc lucrarea, mă bucur că am avut ocazia să o întâlnesc.”arh. Diana Stancu

„Deși îi cunosc pe copiii de la Centrul Pinocchio doar din discuțiile cu arh. Cristina Miu, mi-a fost ușor să intru în povestea lor, fiindcă am regăsit emoția, entuziasmul și energia pozițivă care se nasc în jurul fiecărei activități desfășurate de voluntari împreună cu copiii, fie că este vorba de un atelier, o expediție/excursie sau de expoziția pe care o așteaptă de fiecare dată cu nerăbdare și bucurie. Mi-am dorit să fiu alături de ei, să îi încurajez, să îi văd zâmbind cu încredere și prinzând aripi. Am fost foarte emoționată să pot primi una dintre lucrările copiilor. Abia aștept impresii de călătorie și următoarea expoziție!” arh. Aurelia Axente-Stan

„De copiii de la Centrul din Băbeni am prins drag de la primele povești spuse de Cristina [n.e. Miu], așa că am fost tare fericită să pot face cunoștință cu ei, fie și indirect, prin picturile și toate lucrurile minunate realizate pentru Târgul Aripi în viitor. Am răsfoit de mai multe ori galeria și m-am «îndrăgostit» de una dintre cele mai optimiste lucrări-mâini vesele și colorate care se transformă în aripi și învață să zboare (am aflat mai târziu că tabloul are o poveste atât de frumoasă: toți copiii și-au unit forțele și… mâinile pentru a o ajuta pe creatoare să îi dea forma finală).

Când lucrarea lor a ajuns la mine am înțeles de ce am prins atât de tare drag de ea – cu ani în urmă, când eram de vârsta lor, pictam același lucru, așa că bucuria de a-i ajuta și de a dărui copiilor un strop a fost «dublată» de bucuria de a avea aproape și de a putea duce, de acum, în orice «acasă» aș avea, o bucată de copilărie.” arh. Mădălina Bold

Alături de alte peste 70 de țări, România s-a alăturăt mișcării globale dedicate generozității și a marcat pentru al patrulea an consecutiv această inițiativă. De la această idee au pornit cei din echipa de la 92Y Belfer Center for Innovation & Social Impact – un centru cultural din New York, SUA, care au creat GivingTuesday. Lansată în 2012, pe când De-a Arhitectura se pregătea de prima vacanță de iarnă din existența sa, Giving Tuesday a devenit ulterior o mișcare internațională adoptată în peste 90 de state, care pune în valoare generozitatea oamenilor și aduce împreună ONG-uri, instituții publice, companii și oameni de bine pentru a încuraja implicarea în comunitate.

În România, din 2017, Asociația Envision a devenit coordonator local al mișcării și desfășoară campanii de comunicare cu sloganul #puneinimă. Scopul acestor campanii este să îi determine pe români să genereze inițiative de implicare în comunitate și să fie generoși de Giving Tuesday, dar și în fiecare zi.

Luna decembrie a fost o lună încărcată, dar plină de emoții. Mulțumim tuturor celor care au fost și sunt alături de noi, care din puținul lor au dat mai departe, care au împărtășit și cu ceilalți din resursele lor și ne-au bucurat cu generozitatea și deschiderea lor! Vă mulțumim că sunteți atenți, prezenți și aproape!

Text: antropolog Gabriela Anghel
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: Arhiva De-a Arhitectura, arh. Cristina Miu, arh. Armina Popeanu