Expoziția de final de an De-a arhitectura a claselor din București și împrejurimi la UAUIM

La finalul fiecărui an școlar, clasele și grupele de elevi care finalizează cursurile „De-a arhitectura în oraşul meu”, „De-a arhitectura mini” și „De-a arhitectura în școala mea”, organizează o expoziție în cadrul căreia își prezintă machetele, proiectele, desenele și fotografiile realizate pe parcursul anului școlar. Expoziția e o dovadă vie, dar și o încununare a eforturilor lor și oferă copiilor posibilitatea de a-și asuma public responsabilitatea creației și de a le oferi încredere în ei înşiși și în puterile lor.

Expoziția machetelor claselor din București și împrejurimi a avut loc anul acesta tot la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din Bucureşti, în perioada 10-15 iunie 2018. În total au expus și au prezentat 25 de clase din București, Crevedia, Mogoșoaia, Pitești, Ploiești și Snagov. Elevii au venit însoțiţi de îndrumători (cadrele didactice şi arhitecţii voluntari) dar și de părinții, frații, bunicii și prietenii lor care au fost curioși să asculte prezentarea acestora – povestea machetei lor.

Distanța dintre București și celelalte clase din împrejurimi este uneori prea mare pentru o excursie cu copiii în timpul anului, în timpul săptămânii. De aceea, în multe localități, clasele au organizat la final de an expoziții locale, în școală, în orașele: Boldești – Scăieni, Câmpulung Muscel, Constanța, Craiova, sat Olari – comuna Pârşcoveni și Pitești.

Aici găsiţi lista claselor care au participat la expoziţia de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din Bucureşti.

Machetele claselor care au finalizat cursurile „De-a arhitectura în orașul meu” sau „De-a arhitectura mini” au fost prezentate pe rând de elevii nerăbdători să spună povestea creată de ei. Fiecare prezentare se încheia ceremonios cu diplome pentru elevi și îndrumători, creioane și sacoșe inscripționate cu De-a Arhitectura. Mai jos găsiți câteva povești ale machetelor care au participat la expoziția de la București, spuse și scrise de elevi, de cadrul didactic sau chiar de arhitectul îndrumător.

Prof. înv. primar Gabriela Andriescu și arh. Violeta Elena Neagu cu stud. arh. Irina Oncioiu, clasa a III-a B, Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu”, București, „De-a arhitectura în orașul meu”

Povestea „Orașului Dorințelor din Nori” scrisă de eleva Andreea Maria Ivașcu: „Într-o zi, la arhitectură, încercând să găsim denumirea perfectă pentru orașul clasei noastre, pentru machetă, doamnelor arhitecte le-a venit ideea ca fiecare copil să scrie pe bilețele un nume de oraș. Copiii fiind entuziasmați, au început a scrie diverse denumiri, unele ciudate, iar altele destul de bune. Acestea au fost scrise pe tablă și cele mai bune au fost selectate prin vot. Astfel, s-a hotărât ca numele să fie «Oraşul Dorinţelor din Nori»! În acest oraș se  regăsesc: obiective turistice, magazine, case, blocuri și multe altele. Ca orice oraș are și câteva atracții turistice: muntele, cascada și lacul. «Orașul Dorințelor din Nori» se leagă de o legendă ce spune că orice dorință ți-ai pune, se va împlini cât ai bate din palme. Noi am considerat că acest oraș este potrivit pentru orice persoană, indiferent de vârstă. Clasa a III-a B speră ca acest oraș să fie apreciat de foarte multă lume la expoziția de machete. Dacă ar exista în realitate, chiar și cele mai triste evenimente care s-ar putea întâmpla, oamenii ar fi împotriva acestora, reușind să le învingă. Sperăm ca «Orașul Dorințelor din Nori» să rămână în sufletul și mintea tuturor ce l-au vizitat cu ochii, iar dorințele vizitatorilor să li se împlinească în cel mai scurt timp.”

Prof. înv. primar Luminița Dulgheru și arh. Cristina Caragheorgheopol, clasa a III-a F, Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu”, București, „De-a arhitectura în orașul meu”

Elevii clasei a III-a F povestesc despre cele 3 orașe pe care le-au construit: „Oraşul Omuleţilor: În acest oraș toate casele sunt diferite. Foarte rar găsești case la fel. Ele sunt construite din: lemn, cărămizi, sticlă etc. Omuleții sunt toți veseli. În fiecare familie sunt câte doi copii. Numele lor încep cu aceeași literă. Nu există certuri între familii. Sunt patru străzi numite: «Strada Omuleților veseli», «Strada Omuleţilor activi», «Strada Omuleţilor inteligenţi». Casa omuleților mei este pe «Strada Omuleţilor isteţi». Sunt treizeci și opt de case pe fiecare stradă. Sunt opt magazine pe fiecare stradă. Este și o seră în fiecare grădină. Sunt cinci piețe pe fiecare stradă. Toate străzile sunt asfaltate. Fiecare copil are câte o bicicletă. Orașul omuleților este perfect!

Orașul Verde-Albastru: În acest oraș, toate casele sunt verzi și au geamuri curate. Cei care locuiesc aici reciclează mereu și primesc oaspeții așa cum se cuvine. Stelele sunt foarte căutate în acest oraș, încât atunci când e înnorat, oamenii se duc la cinematograf sau le vopsesc pe propriile case. Acestea arată că fiecare stea este unică. Acest oraș face parte din lumea Blockworld.

Orașul Animalic: În acest oraș toți oamenii iubesc cățeii, pisicile și iepurii. Toate animalele se înțeleg unele cu altele. Fiecare animal în parte stă într-o cameră aranjată specific speciei din care face parte. Iepurii au boluri de apă și de mâncare, culcușuri și multe locuri distractive. Pisicile au culcușuri, boluri de apă și de mâncare, șoricei de plastic pentru dinți cât mai puternici și sănătoși. Câinii au boluri de apă, boluri de mâncare, culcușuri și oase de plastic. Casele au forme ciudate, dar sunt frumos colorate. Orașul Animalic este minunat.”

Prof. înv. primar Georgeta Dumitru și arh. Mădălina Elena Bold, clasa a III-a D, Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu”, București, „De-a arhitectura în orașul meu”

Povestea Orașului Eco a clasei a III-a D: „Ușor, ușor am început să construim un orășel, pe care l-am numit «Orașul ECO». Nu este un oraș oarecare, cu case obișnuite. Casele ECO au forme interesante, chiar și amuzante. Culorile caselor dau un aer vesel orașului și-i fac pe localnici și pe vizitatori să fie bineveniți pe aceste meleaguri. Plaja este un loc amenajat unde localnicii vin pentru a se relaxa după o zi de muncă. Alături, se află și restaurantul cu terasă unde se poate servi masa în toate momentele zilei. Tot în apropierea plajei se află Cinematograful «Film în aer liber» și minunata grădină de flori. Nu departe de locuințe se află un vulcan inactiv care, cu mulți ani în urmă, a distrus întreaga regiune. În caz că vulcanul erupe, avem câteva adăposturi subterane pregătite, în care ne putem retrage în siguranță. Pentru realizarea acestui orășel am avut ca mentor arhitect pe d-ra Mădălina Bold, căreia îi mulțumim foarte mult. Vă așteptăm cu drag în orașul nostru, Orașul ECO!”

Prof. înv. primar Ileana Neagu și ing. peisagist Magdalena Maria Anghelina, clasa a III-a A, Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu”, București, „De-a arhitectura în orașul meu” 

Eleva Raluca Stancu ne spune povestea „Satului Veseliei”: „Dragi privitori, la ora de arhitectură am decis, împreună cu d-na arhitect și colegii mei, să realizăm o machetă în care să reprezentăm un sat de vacanță la malul mării. Am ales această temă deoarece vacanța se apropie. Satul realizat de noi conține multe case, vile, un restaurant, un parc de distracții, plajă, mare, alei, șosele. Toate elementele din machetă au fost confecționate din hârtie și carton. Suntem foarte mulțumiți de rezultat! Am numit macheta, «Satul Veseliei»!

Prof. înv. primar Nicoleta Nicolescu și arh. Sandra Salaytah și stud. arh. Adina Popa, clasa I A, Școala Gimnazială „Federico García Lorca”, București, „De-a arhitectura mini” 

Macheta „Grădina Zmeilor” prezentată de prof. înv. primar Nicoleta Nicolescu: „Sfârșitul unei povești este mereu începutul alteia. Grifonel și Semințica, cei doi zmei fantastici, porniți pe drumul cunoașterii, au învățat multe și au adunat alături prieteni noi. Au decis să se stabilească în Grădina Minunată, înconjurați de toate personajele fantastice ce și-au construit aici așezări noi. În poveste cei doi au adormit și s-au transformat în munți. Astfel au crescut cele două vârfuri și în macheta noastră. Unul înalt, zvelt, este Grifonel, iar altul mai rotund, Semințica. Semințele ei, culese cu dragoste de pe toate meleagurile, au fost împrăștiate și au crescut, transformându-se în pădurea de la baza dealurilor. Așezările pe care ni le-am imaginat împreună se împletesc precum un puzzle, fiecare piesă aparținând unei țări întâlnite în drumul nostru de un an. Ele sunt legate prin fire, drumuri, poduri, iar fiecare personaj a venit cu firea lui. Plimbăcioșii călătoresc, Hărnicioșii preferă să stea în colțul lor să trebăluiască, Învățăcioșii sunt prieteni mai buni cu Cititorii în stele și cu Jucăucioșii, iar Molicioșii vor să stea în liniște în natură.

Astfel, dispunerea tărâmurilor a fost firească, personajele așezându-se unele lângă altele în funcţie de activitățile pe care le desfășoară. Hărnicioșii s-au așezat lângă Plimbăcioşi. Ei mereu au treabă și sunt prieteni cu Plimbăcioșii care le transportă marfa. Așa a apărut și drumul fantastic ce străpunge muntele printr-un tunel minunat imaginat de Învățăcioși, de Cititorii în stele, de Plimbăcioși și executat de Hărnicioși. Pentru o bună comunicare, Învățăcioșii au avut nevoie de un teleferic până pe muntele Cititorilor în stele. Ei s-au cocoțat lângă Grifonel și Semințica pentru a-și găsi inspirația, pentru a avea liniște și loc să viseze. Învățăcioșii îi au lângă ei, bineînțeles, pe Jucăucioși. Învățatul este mult mai plăcut și mai sporadic atunci când te joci și descoperi lumea din jurul tău. De aceea, la un Jucăucios distanță se află tărâmul Animălicioșilor și al Plăntăcioșilor. Ei au nevoie de foarte multă apă, așa că nu i-au lăsat pe Apăcioși să plece prea departe cu marea și cu izvorul lor. În cele din urmă au ajuns și Molicioșii. Muuult mai greu, mai anevoios, dar nu puteau să lipsească din Țara Minunată. Așadar, locul îi aștepta. La malul mării, la poalele pădurii Semințicăi, unde ascultă vântul și valurile și se odihnesc. 

Foto: Daniela David

Foto: Aurelia Axente-Stan

Prof. înv. primar Daniela David și arh. Zoltán Lajos Tavaszi, clasa I G, Școala Gimnazială „Leonardo da Vinci”, București, „De-a arhitectura mini”

Textul elevilor clasei I G despre macheta lor: „Suntem prietenii lui Grifonel și ai Semințicăi. Ne plac toate tărâmurile prin care ne plimbăm împreună cu ei. Am descoperit curajul alături de Plimbăcioși, blândețea Molicioșilor, veselia Jucăucioșilor. Ne place să fim creatori ca Hărnicioșii și Apăcioșii. Am vrea să trăim cu Animalicioșii și Plăntăcioșii, preferații noștri. Suntem Cititori în stele și vă invităm în Grădina noastră fermecată!” 

Prof. înv. primar Finica Rotaru și arh. Florin Enache cu arh. Micaela Borborici, clasa a II-a A, Liceul Teoretic „Jean Monnet”, București, „De-a arhitectura mini” 

Elevul Sabin Naghi ne spune povestea „Orașului Naturii (Orașul în trei etape)”: „Orașul Naturii la început era un orășel mai mic cu, multe case, câteva blocuri, multe parcuri și multă verdeață. În timp, Orașul Naturii s-a dezvoltat. În oraș au apărut multe blocuri, multe străzi, magazine și farmacii, dar nu și verdeaţă. Oamenii s-au supărat pentru că nu era oxigen, nu erau parcuri. Într-o noapte au dat cu îngrășământ magic. Următoarea dimineață, străzile nu erau din ciment, ci din iarbă sau trifoi, blocurile erau ciuperci uriașe și colorate, magazinele și farmaciile erau tufișuri, tufe de trandafiri; unele erau brazi sau tuia. Era Orașul din plante. Aceasta a fost a treia etapă de dezvoltare.”

Prof. înv. primar Gabriela Șmuleac și arh. Andreea-Cristina Marcu, clasa a II-a O, Școala Gimnazială Nr. 195, București, „De-a arhitectura mini” 

Povestea „Castelul Poveștilor” spusă de elevii clasei a II-a O: „Noi am realizat anul trecut o machetă într-o lume fermecată care avea: Plimbăcioși, Apăcioși, Molicioși, Cititori în stele etc. Văzând cât de frumoase ne-au ieșit proiectele, am decis să mai construim o machetă și anul acesta. Așa că ne-am pus pe treabă! Domnișoara Cristina și doamna învățătoare ne-au ajutat cu sfaturi. Proiectul nostru de anul acesta se numește «Castelul Poveștilor». Dacă anul trecut v-am prezentat o lume în care fiecare avea un rol în viața reală, anul acesta o să vă prezentăm o lume nouă, care se numește «Lumea poveștilor». Sperăm să vă placă! Cu toţii ne-am ales câte o poveste, de exemplu Scufița Roșie, Bucle Aurii, Cei Trei Purceluși etc. și ne-am imaginat că locuiesc toți în același castel mare. Apoi am făcut camera fiecăruia într-o cutie. O fetiță talentată a construit camera Scufiței Roșii, altcineva a creat camera lui Răpunzel. Trei copii au ales să creeze camerele celor trei purceluși și tot așa, până când toată lumea a făcut câte un proiect. După ce au fost terminate toate camerele, noi le-am aranjat pe un carton lung, alb și ne-am gândit cine e vecinul fiecăruia. Apoi, cu un pistol de lipit, am asamblat un castel minunat din ele. Când am pus macheta în picioare și am văzut camerele împreună, ne-am imaginat cum se vizitează unii pe alții zilnic.  

Câteodată ne-a fost greu să lipim sau să tăiem, dar nu ne-am dat bătuți. Am reușit cu ajutorul domnișoarei arhitect și cu cel al doamnei învățătoare. Noi ne-am distrat și am învățat multe lucruri interesante atunci când am creat această machetă. Suntem siguri că ne-a ieșit minunat. Ea prezintă lumea fantastică a basmelor așa cum este văzută de imaginația bogată a unor copii fascinați de arhitectură. Noi abia așteptăm să ajungem la expoziție! 

Prof. engleză Florentina Ruiu și arh. Daniela Teodorescu, clasa a V-a A, Școala Gimnazială Nr. 113, București, „De-a arhitectura în orașul meu”

Orașul clasei a V-a este prezentat de elevul Laurențiu Crișan: „Orașul este poziționat într-o zonă de câmpie, cu mici dealuri la margine, unde deseori poți vedea păsările zburând. Prin oraș trece un mic râu care se vărsă în mare. Aici poți pescui caras și alte specii de pești sau poți face o plimbare cu barca. Cetățenii orașului sunt foarte protectori cu mediul, așa că aceștia circulă numai cu mașini electrice și biciclete. Dacă vrei să îți petreci timpul liber într-un mod frumos, te poți duce în parc, la plajă sau la o terasă să mănânci o specialitate a zonei. În localitate sunt câteva clădiri mai înalte, dar în rest toate construcțiile au doar parter. Ele sunt construite de obicei din cărămidă sau lemn și cu mici ornamente pe la geamuri și uși. Orașul este alimentat cu energie eoliană. Pe scurt, orașul nostru este unul prietenos cu mediul, unul în care poți petrece timpul liber și, cel mai important, este  un oraș îngrijit.” 

Prof. înv. primar Adelina Florentina Enache și arh. Cătălina Grigore clasa a IV-a A, Școala Gimnazială Crevedia, jud. Dâmbovița, „De-a arhitectura în orașul meu” 

Despre „Insula Micropole” ne-a povestit prof. înv. primar Adelina Florentina Enache: „Micropole este insula pe care noi, copiii, îndrumați de doamna arhitect si doamna învățătoare, am creat-o. Totul a plecat din dorința de a avea un loc primitor și în același timp care să ne ofere nenumărate activități. Insula noastră are forma unei frunze. Este un loc unde trăiesc aproximativ 20 de familii, în pace și amonie, departe de zgomotul aglomerației urbane. De asemenea, deosebit pentru această insulă, este faptul că pe străzile terestre circulă doar bicicletele, iar pentru a se deplasa pe spații întinse, oamenii acestui loc folosesc maşini zburătoare.Pe lângă faptul că insula este independentă și se autoguvernează, pe lângă casele oamenilor există și instituții publice, dar și atracții turistice. Încă de la intrarea în port te întâmpină piața, locul unde pescarii își valorifică munca. De o parte și de alta a pontonului se află atelierul de mașini zburătoare și showroom-ul auto. Înaintând pe strada principală vom descoperi primăria, deasupra căreia se află un loc destinat informării, poliția, case, locuri de relaxare, terase, magazine, ateliere de lucru (cum ar fi cofetării, croitorie), policlinică, biserică, hotel și un oceanografic, în incinta căruia se află școala. Școala se bazează pe dezvoltarea capacităților și abilităților cu referire la viața marină și protejarea viețuitoarelor marine.  

Jumătate din insula Micropole este împrejmuită de o plajă foarte curată, acoperită cu nisip fin. Oamenii de pe insulă și turiștii  pot petrece aici timp de calitate, relaxându-se. De asemenea, alte locuri unde să te destinzi sunt centrul insulei și pădurea de pe coasta de Sud. Ținând cont de toate cele surprinse în descrierea de mai sus, considerăm că Micropole este un loc minunat, care merită vizitat. În final, dorim să aducem calde mulțumiri doamnei arhitect Grigore Cătălina pentru răbdarea și profesionalismului de care a dat dovadă.”

Prof. înv. primar Ana Trancan și Ioana Draguț și arh. Roxana Pîrvu, clasele a III-a și a IV-a, Școala Explore 100, comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, „De-a arhitectura în orașul meu” 

Echipele claselor a III-a și a IV-a ne-au trimis ideile lor pentru macheta de final de an: „Macheta de schimbare a comunei Mogoșoaia, macheta «viitorului».

În expediție am identificat problemele cartierului nostru: nu avem trotuare, nu avem străzi, nu avem unde să facem sport, avem animale fără stăpân pe stradă; dorim să împăcăm mașinile cu traficul pietonal.

Pe un teren cu clădiri abandonate din Mogoșoaia – foste ferme de animale – propunem un cartier cu următoarele funcțiuni: sală de sport cu piscină exterioară, centru de găzduire animale, mică fermă, mici galerii comerciale, spital pentru copii  

Pentru a împiedica circulația cu mașina în noul cartier, am deviat traseul mașinilor care circulă pe Șoseaua București-Târgoviște, pe un pod construit deasupra ei. Cei  care tranzitează Mogoșoaia vor circulă  pe pod, deasupra comunei, cei care vin în Mogoșoaia și în noul cartier vor lăsa mașinile  în parcarea subterană și apoi se vor plimba cu biciclete sau pe jos. În cartierul nostru nu circulă mașini decât pentru aprovizionare sau alte necesități.

Noul Cartier s-ar putea numi: «Mogoșoaia Nouă», «Mogoșoaia Verde», «Green Life-Green House».”

Mulţumim cadrelor didactice și arhitecților îndrumători, precum și copiilor care au scris cu atât entuziasm despre machetele lor.

Autor text: arh. Ioana Anghel – Rizea
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotograf: Richard Schmittner

0