EXPO De-a Arhitectura Bucureşti 2016 la final – II

Continuăm firul evenimentelor din Bucureşti. Am început cu primele două zile de prezentări, 14 şi 15 iunie (I), iar acum vă prezentăm următoarele două zile, 16 şi 17 iunie (II). A doua săptămână a început cu o singură clasă pe 20 iunie şi au urmat două zile pline pe 21 şi 22 iunie (III) şi am încheiat cu 23 şi 24 iunie (IV).

Joi, 16 iunie 2016

prof. înv. primar FLORENTINA IORGA şi arh. ROXANA PINTILIE, clasa a IV-a, Liceul Teoretic „Jean Monnet”, „De-a arhitectura în oraşul meu”

 width=

 width=

THEATROPOLIS – VĂ INVITĂM LA SPECTACOL!

 „Cum am gândit la început? Am vrut să construim un oraş în care să locuim şi să ne distram. Am hotărât să compunem macheta din săli de sport, de teatru, muzeu, amfiteatru, case, teatru de păpuşi, şcoală cu spaţii de joacă şi mai multe… Fiecare am avut câte o clădire de facut, nu e foarte uşor, dar la sfârşit ne-am bucurat foarte mult de rezultat.

 Deci iată THEATROPOLIS!!! Numele a fost ideea colegului Mihai.

Cum am lucrat? Clădirile nostre sunt rezistente, frumoase şi luminoase (foarte luminoase, unele nu au nici acoperiş). Se întâmplă multe lucruri inteligente în ele, facem şi zgomot, avem şi lumini cu LED… Toate acestea se află pe traseul unui râu (până la prezentare îi găsim şi nume) aşa cum au toate marile oraşe ale lumii. Vom face şi noi plimbări cu barca, sporturi nautice şi vom pescui. 

Am gândit totul pentru ca oamenii să trăiască confortabil, sănătos şi fără poluare. Putem să consumăm energie gratis de la soare şi de la vânt, toate sistemele acestea se studiază la Universitatea noastră „Arhimede”. Avem chiar şi o livadă pe deal de unde luăm fructe proaspete.

Să nu credeţi că am cumpărat ceva pentru această machetă, am folosit cutii vechi de carton, caiete vechi, hârtie deja scrisă, reviste de la firmele de construcţii, totul se poate refolosi dacă te concentrezi puţin…  

Cu ce ne-am ales? Am învăţat totuşi să lucrăm împreună în echipă, lucrările mari se fac numai în echipă… Probabil unii dintre noi se vor implica în evenimentele din cartierul lor; ştim că atunci când vom fi adulţi vom avea posibilitatea să îmbunătăţim proiectele oraşului din viaţa noastră.

 VĂ AŞTEPTĂM LA SPECTACOL!!!

prof. înv. primar VALENTINA BĂLȘEANU şi arh. CORINA MARIA SCURTU,  clasa a IV-a, Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”, „De-a arhitectura în oraşul meu”

 width=

 width=

Întrebări şi comentarii de la alţi copii:

Cum aţi făcut primăria? Din ce?
Cum v-aţi gândit să faceţi biserica?
Din ce aţi făcut hotelul? Dar bisericile?
De ce aţi folosit jucării?
De ce este Spiderman pe machetă?
Cum v-au ieşit machetele atât de bine?

prof. înv. primar DANIELA MARIANA CHINDEA şi arh. MIHAELA BARNAURE, clasa a III-a, Liceul Teoretic „Jean Monnet”, „De-a arhitectura în oraşul meu”

 width=

 width=

Acestea sunt gândurile doamnei arhitect Mihaela Barnaure cu privire la acest opţional derulat la clasa a III-a A.

Căsuţele făcute de elevi sunt foarte bune pentru vârsta lor. Din punctul meu de vedere pot participa toate la expoziţie. Elevii au avut multe noţiuni de învăţat despre arhitectură şi cu ajutorul dumneavoastră am ajuns la bun sfârşit. A fost un curs frumos şi poate şi folositor, am fost la Muzeul Parlamentului, la Muzeul de Artă Modernă, la Castel Film, La Muzeul Satului, la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia. Copiii au scris scrisori şi au realizat vederi foarte frumoase. Apoi au desenat, au visat şi şi-au imaginat case, interioare, peisaje. Au învăţat  multe lucruri teoretice, mai în joacă pentru că din joacă pot ieşi lucruri minunate. Unele noţiuni au fost poate greoaie. S-a înţeles că tot ce se imaginează este pentru OM. Arhitectul când se aşează la planşetă se gândeşte în primul rând la om indiferent de vârsta omului. Ca să reușești în orice trebuie să pui alături de multă muncă și dragoste, iar în arhitectură se vede dacă este făcută cu dragoste. Nu contează dacă participăm sau nu la expoziție și dacă machetele sunt mai frumoase sau mai puțin frumoase ca ale altora. Contează că am făcut cursul, că s-a lucrat în echipă cu drag și prietenie și că am realizat căsuțele pe care le putem arăta cu mândrie oricui și putem spune povestea lor și altora.

Povestea caselor

Am o casă cu acoperișul ascuțit. Aceasta a fost realizată la școală cu ajutorul doamnelor arhitect Ana Cosîmbescu și Mihaela Barnaure. M-a ajutat destul de mult doamna Mihaela. Am mai lucrat și acasă cu părinții. Casa mea este zugrăvită pe afară, cât și înăuntru. Are mobilier, sonerie, geamuri și perdele. Are living, bucătărie, hol, toaletă, un dormitor. Am folosit mobilier și decorațiuni.– elev Alexandra Rădulescu

Am lucrat la început singură, dar acum lucrez în echipă cu Andreea care a făcut o casă frumoasă, dar a pierdut-o că a uitat-o la școală și n-a mai găsit-o. Casei noastre i-am pus numele «VIS» deoarece inspirația mi-a venit într-un vis de-al meu. M-a ajutat tatăl meu. Casa este una cu terasă. Pe terasă este o piscină unde au voie copiii între 1 și 12 ani. Casa este făcută dintr-o cutie de pantofi, terasa din capacul acesteia. Fațadele am încercat să le fac cât mai colorate pentru a fi o casă cât mai frumoasă atât pentru copii cât și pentru adulți. Are mobilier, curte și potecă cu flori.– eleve Iulia Andrei, Andreea Matei

La cursul «De-a arhitectura» am învățat să construim propria casă la scara omulețului LEGO. Casa mea este făcută dintr-o cutie de pantofi. Am încercat să semene cu casa în care locuiesc. Are 5 camere: sufragerie, bucătărie, baie, birou și hol. În sfragerie  am o canapea, un televizor și o măsuță. Baia are toaletă și o chiuvetă. Bucătăria este utilată cu plită electrică, dulapuri cu sertare, frigider și o chiuvetă. Biroul are un scaun, un covor, o bibliotecă, un computer și un birou. Casa mea adevărată are 2 etaje. Casa construită nu e perfectă, dar totuși sunt mândră de ea.– elevă  Ines Ktistakis

Casa mea se numește Bob. Este făcută din cărămizi vopsite fiecare în altă culoare. De exemplu, peretele de la sud este roșu, cel de la nord  e mov, cel de la est albastru, cel din partea de vest e alb –acestea deoarece fiecare membru al familiei preferă o culoare. Acum când scriu casa este încă în construcție. Pot să vi-o descriu cum va fi. Interiorul casei este diferit  de la cameră la cameră.  În living  există un fotoliu, o canapea, un telvizor și o masă. În dormitor sunt paturi și o lampă. Bucătăria are un cuptor, o chiuvetă, un aragaz, un dulap pentru farfurii. Baia are o chiuvetă mai mică și un WC. Pe hol e un dulap pentru papuci. Curtea are un gard alb ca laptele. În livadă sunt meri, peri, caiși. Printre pomi se află o aleee pe care merge și mașina până la garaj. Mai e și un grajd unde este un cal. Mi-ar plăcea așa să arate în viitor casă familiei mele.– elev David Lăpădat

Vineri, 17 iunie 2016

prof. înv. primar NICOLETA MOROGAN şi arh. IOANA RIZEA, clasa a IV-a, Școala Gimnazială „Sfântul Silvestru”, „De-a arhitectura în oraşul meu”

 width=

 width=

Legenda VALOTROPOLIS

Wow, ce machetă frumoasă! Să vă povestim cum a luat naștere. În anul florenia toți giganții au acaparat orașul și au călcat tot în picioare, ajutați de dinozauri. Din fericire, după mulți ani, niște elfi și zâne au readus orașul, mai frumos și mai nou, numindu-l Valotropolis.

Acum acest oraș este amplasat lângă marea Albăstrica. Fiecare elf are o căsuță simpatică construită din materiale reciclabile. Elfii și zânele au o regină pe nume Ioana care i-a ajutat să construiască acest oraș minunat și viu.

Acum toți sunt fericiți și se pregătesc pentru spectacolul de teatru numit «Atacul din mlaștină», în timp ce elfii cei mici sunt la școală.

 width=

prof. înv. primar CĂTĂLINA MIRELA GANEA şi arh. IOANA RIZEA, clasa pregătitoare, Școala Gimnazială Hamburg (fostă Nr. 195), „De-a arhitectura MINI”

 width=

 width=

prof. înv. primar EMANUELA DICU cu FLORINA STOICA şi arh. CĂTĂLIN ȘANDRU, clasa a IV-a, Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Piteşti, Argeş, „De-a arhitectura în oraşul meu”

 width=

 width=

Povestea oraşului Missycity

Oraşul nostru s-a născut din dorinţa de a petrece cât mai mult timp în aer liber. Şi cum tuturor ne place atât marea, cât şi muntele, ne-am gândit să construim un oraş în care să se regăsească ambele elemente. Le-am numit Marea Adâncă şi Muntele Misterios. Nouă ne plac mult aventurile.

Missycity se împarte în trei zone:

⌂ În vest, se găseşte o oază de linişte la malul mării, cu case de piatră, lemn şi stuf, cu plaje întinse, cu nisip fin, parcuri de joacă pentru copii, un loc unde să te relaxezi cât pofteşti. Am utilizat la realizarea lor diverse materiale naturale, reciclate (hârtie, carton, aţă, nisip, ambalaje diverse, lemn, sticlă). Am folosit culori palide, liniştitoare.

⌂ La mijloc, în centrul oraşului, se ridică o colină, un munte mai mic, pe care se regăseşte un vechi castel. Sub castel zace un obiect adus de doamnele învăţătoare de acasă. V-aţi dat seama despre ce lucru este vorba?…Am creat aici un mediu rustic, cu case din lemn, cu străzi pavate cu piatră de râu. Poţi să te întrebi «Oare câte întâmplări s-au petrecut între aceste ziduri vechi?» 

⌂ În est, am creat un loc pentru cei cărora le place distracţia. Aici sunt hoteluri înalte, discoteci, parcuri acvatice. Am folosit culori foarte vesele care să atragă privirea. Străzile sunt luminate noaptea cu ajutorul lămpilor alimentate de panouri solare.

Sperăm să vă placă ceea ce am creat noi în orele de arhitectură!

prof. înv. primar OTILIA ȚÎROIU şi arh. ANA-MARIA MITU, clasa I, Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Piteşti, Argeş, „De-a arhitectura MINI”

 width=

 width=

Impresii ale părinților şi ale elevilor despre program:

Pentru mine proiectul «De -a arhitectura» înseamnă educaţie,dezvoltarea abilităţilor practice, înseamnă viitor. Copiii trebuie să înveţe să aprecieze munca celor care au construit şi poate pe viitor vor veni şi ei cu idei noi, şi poate unii dintre ei vor deveni arhitecţi dacă vor prinde de pe acum drag de această meserie. Şi acum vorbind strict de copilul meu am observat o oarecare înclinaţie şi talent la construit,  chiar un hobby aş putea spune, la construirea cu multă imaginaţie a clădirilor din cuburi.” – mama lui Darius

Este un program atractiv pentru copii, care le dezvoltă imaginația și creativitatea, lucruri care nu pot decât să ne bucure.” – părinţii lui Andrei Răduţă

În acest an şcolar, la orele de arhitectură, m-am bucurat foarte mult, a fost ora mea preferată. Mie mi-a plăcut arhitectura deoarece am învăţat multe lucruri noi, frumoase şi interesante. Sper să ne vedem şi în clasa a doua.” – Andrei Răduţă, elev

Faptul că anul acesta doamna învăţătoare a creat copiilor oportunitatea de a învăţa lucruri noi prin metode alternative, de a explora împreună cu specialişti în arhitectură acest domeniu care nu apare în curricula şcolară, dar ne influenţează viaţa, a constituit pentru mine o adevărată admiraţie pentru iniţiativă. 

Arhitectura reprezintă pentru fiul meu mai mult decât o materie, este un univers al cunoaşterii care i-a oferit posibilitatea să-şi dezvolte creativitatea, îndemânarea şi abilităţile de comunicare, colaborare şi lucru în echipă.

Copiii din clasa I au avut privilegiul de a lucra cu un arhitect voluntar, beneficiind astfel de experienţa reală a acestuia. De asemenea, şi-au îmbogăţit limbajul specific arhitecturii şi cultura vizuală.” – Corina Postelnicescu, mama lui Darius

Mie îmi place arhitectura pentru că tot anul școlar am realizat lucruri minunate (case, orașe, autobuze…) din hârtie, carton, lut, crenguțe sau pet-uri.

Ana, arhitectul nostru, ne-a învățat lucruri interesante: să ne dezvoltăm ca civilizație, să construim o casă dintr-o singură foaie de hârtie, să lucrăm împreună. Ne-am îmbunătățit abilitățile de desen, construcții și asamblare pentru realizarea proiectelor noastre.

Nu am dorit să lipsesc nicio oră de la arhitectură pentru că toate au fost interesante și atractive.” – Darius Ioan Postelnicescu

Parafrazând un celebru astronaut, «DE-A ARHITECTURA» este un pas mic pentru sistemul nostru şcolar, însă un pas uriaş pentru «prea puţini» copii. Ora De-a arhitectura s-a transformat din oră facultativă  în orele «De-a arhitectura» în care clepsidra timpului s-a oprit, iar copiii au uitat cu desăvârşire de clopoţel, de pauză şi chiar de pacheţel. Orele de creaţie, de joacă, de transformare a abstractului în concret şi palpabil, exersarea manualităţii, sunt imperios necesare tuturor copiilor din România.

Mulţumim pe această cale tuturor voluntarilor implicaţi în acest proiect: cadrelor didactice şi arhitecţilor coordonatori.
– Mihaela Chapet, mama Ilincăi

Întrebări şi comentarii de la alţi copii:

De ce aţi făcut macheta din hârtie şi plastelină?

Nu numai Bucureştiul a sărbătorit încheierea anului şcolar, ci oraşe din toată ţara au organizat expoziţii de final de an De-a Arhitectura. Aici găsiţi poveştile evenimentelor din ţară: Făgăraş, Braşov, Cristian, Timişoara, Cluj-Napoca, Constanţa, Sighetu Marmaţiei, Sibiu şi Râmnicu Vâlcea.

1